1.

Probleme de management sanitar în România

2. Sistemul sanitar naţional. Organizare şi
conducere
 Obiectivele sistemului sanitar

 a)- combaterea bolilor transmisibile şi netransmisibile;

 b)- asistenţa sanitară, înalt calificată, la momentul oportun pentru
asigurarea sănătăţii populaţiei;
 c)- asigurarea dezvoltării echilibrate şi sănătoase a populației printr-o
politică demografică adecvată, de planificare familială şi propagarea în
rândul tineretului a unor norme sanitare pentru un mediu de viaţă şi
muncă sănătos şi a unui comportament normal în favoarea cuplurilor;
 d)- asigurarea asistenţei sanitare complete, mamei, copilului şi
tineretului;
 e)- identificarea şi înlăturarea factorilor de risc ce influenţează negativ
sănătatea;
 f)- antrenarea tuturor categoriilor de cetăţeni la acţiunea de combatere
a îmbolnăvirilor, prin educaţie pentru sănătate, pentru păstrarea unui
mediu igienic de muncă şi viaţă, diminuarea stresului şi alte măsuri ce
pot contribui la o bună stare de sănătate fizică, socială şi psihică.
Structura sistemului sanitar naţional şi
integrarea acestui sistem în macrosistemul
economico-social naţional

 A – subsistemul farmaceutic
 B – subsistemul medical

A. SUBSISTEMUL FARMACEUTIC
I. 1. ORGANE CENTRALE DE CONDUCERE
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
DIRECŢIA FARMACEUTICĂ
2. UNITĂŢI ÎN SUBORDINEA M.S.:
-CN. UNIFARM
- A. N. M.D.M.
II. NIVEL JUDEŢEAN
- UNITATI DE PRODUCŢIE FARMACEUTICĂ
- UNITĂȚI TERITORIALE DE INSPECȚIE (UTI)
III. ÎN ORAŞE ŞI COMUNE
- FARMACII- CIRCUIT DESCHIS
- SECTOR PRIVAT
- DROGHERII
- UNITĂŢI TEHNICE MEDICALE
- UNITĂŢI OPTICĂ MEDICALĂ
- UNITĂŢI PLAFAR
SISTEMUL SANITAR NAŢIONAL
C. MINISTERE ŞI INSTITUŢII CU REŢEA
SANITARĂ PROPRIE: MAp.N, MTCT, MFP,
B. SUBSISTEMUL MEDICAL
MJ, MAdm. I, SRI, SIE, STC.S, Acad. Română
INTERDEPENDENŢE I. 1. ORGANE CENTRALE DE
CONDUCERE
MINISTERUL
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
DIRECŢII DE SPECIALITATE
2. UNITĂŢI SUBORD./COORD./SUB
NDUSTRIA EDUCAȚIEI FINANȚE
AUTOR. MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII:
FARMACEUTICĂ (R.U.) (BUGET) DIRECŢII GENERALE ŞI
- ACADEMIA DE ŞTIINŢE MEDICALE
DIRECŢII DE
- INSTITUTE DE CERCETARE
SPECIALITATE
- CENTRE DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ
- CENTRUL DE CALCUL ŞI STATISTICĂ
SANITARĂ (CCSS)
- ŞI ALTE UNITĂŢI MEDICALE.
II. - AUTORITĂŢILE JUD. DE
SĂNĂTATE PUBLICĂ (ASPJ)
- CENTRE JUD. DE SĂNĂTATE
ORGANELE JUDEŢENE ALE PUBLICĂ - ASP – AUTORITĂŢI DE SĂNĂTATE
ADMINISTARŢIEI DE STAT - CENTRE DE RECOL. ŞI CONERV. A PUBLICĂ
SÂNGELUI
III. ÎN ORAŞE ŞI COMUNE
- SPITALE,
- POLICLINICI, DEPOZITE
- CREŞE, UNITĂŢI SANITARE DE LABORATOARE
ORGANE LOCALE ALE
OCROTIRE COPII, FARMACII
ADMINISTARŢIEI DE STAT
- CĂMINE-SPITAL PENTRU DE SPITAL
VÂRSTNICI, AMBULATORIU
- CABINETE MEDICALE DE STAT SAU
PARTICULARE.
Ministerul Sănătăţii Publice.
obiective generale:

 a) îmbunătăţirea permanentă a stării de sănătate a

populaţiei;
 b) prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează
sănătăţii;
 c) educarea populaţiei în scopul evitării îmbolnăvirilor;
 d) formarea şi specializarea resurselor umane din
sectorul sanitar;
 e) realizarea reformei în domeniul sanitar.
 Ministerul Sănătăţii – activităţi(I)
- organizează, coordonează şi controlează, după caz, activităţi de:
- asistenţă de sănătate publică, promovare a sănătăţii şi medicinei preventive, asistenţă
medicală de urgenţă,
- curativă, de recuperare medicală, asistenţă medicală la domiciliu,;
• stabileşte principalele obiective pe termene
• asigură supravegherea şi controlul aplicării legislaţiei de către instituţiile abilitate;
• asigură realizarea programelor naţionale de sănătate publică; aprobă şi stabileşte modul de
finanţare
• aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, normele tehnice în domeniul asistenţei de sănătate
publică;
• aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, normele tehnice de organizare şi funcţionare a
unităţilor
• elaborează norme privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei sanitare de stat ;
• coordonează activitatea de inspecţie sanitară de stat de la nivelul ministerelor cu reţea
sanitară proprie;
• organizează sistemul informaţional din domeniul asistenţei de sănătate publică şi modul de
raportare a datelor
• organizează sistemul informatic al activităţii de ocrotire a sănătăţii populaţiei;
• prezintă rapoarte periodice pentru informarea Guvernului privind starea de sănătate a
populaţiei;
• fundamentează necesarul de resurse financiare pentru asigurarea asistenţei de sănătate a
populaţiei;
• îndrumă şi controlează modul de aplicare a normelor de igienă şi sanitar-antiepidemice ;
• stabileşte şi urmăreşte, împreună cu organele competente, folosirea energiei nucleare în
scopuri medicale;
 Ministerul Sănătăţii – activităţi(II)

• avizează sau, după caz, elaborează şi propune spre aprobare Guvernului

contractul-cadru ;
• elaborează anual, împreună cu CNAS, cu consultarea CFR, lista medicamentelor;
• emite avize şi autorizaţii sanitare de funcţionare, abilitări şi acorduri scrise pentru
importul deşeurilor ;
• aprobă tarife pentru actele pe care este abilitat să le elibereze în conformitate cu
prevederile legale în vigoare;
• emite reglementări privind regimul substanţelor stupefiante şi toxice, precum şi
autorizaţii pentru culturile de mac;
• emite autorizaţii de funcţionare şi norme tehnice pentru organizarea şi funcţionarea
unităţilor farmaceutice,
• stabileşte şi avizează preţurile medicamentelor din ţară şi din import, cu excepţia
medicamentelor OTC
• autorizează furnizorii de dispozitive medicale şi asigură certificarea şi inspecţia
aparaturii şi echipamentelor medicale;
• stabileşte, creează şi păstrează capacităţi şi rezerve de mobilizare în domeniul
ocrotirii sănătăţii;
Ministerul Sănătăţii atribuţii
 a) elaborarea politicii generale sanitare;
 b) elaborarea şi gestionarea programelor de sănătate;
 c) asigurarea controlului calităţii serviciilor prin autorităţile de sănătate
publică;
 d) elaborarea reglementărilor specifice domeniului sanitar;
 e) asigurarea asistenţei medicale de urgenţă;
 f) dotarea cu aparatură la nivelul teritorial;
 g) colectarea şi difuzarea informaţiei;
 h) coordonarea negocierilor şi promovarea contractului-cadru al
acordării îngrijirilor sanitare în sistemul asigurărilor sociale de
sănătate;
 i) aprobarea tarifelor minime şi a celor recomandabile ce pot fi
practicate în sistemul social de îngrijiri de sănătate;
 j) sprijinirea cercetării ştiinţifice şi a educaţiei în domeniu;
 k) finanţarea cheltuielilor neprevăzute, determinate de situaţii precum
dezastre naturale, epidemii etc.
 Organizarea şi managementul sistemului farmaceutic naţional
Principiile generale privind organizarea şi conducerea asistenţei
farmaceutice a populaţiei

 Eliberarea medicamentelor prin unităţile farmaceutice autorizate în România

are următoarele principii generale:
- asistenţa farmaceutică este parte componentă a ocrotirii sănătăţii publice;
- asistenţa farmaceutică se realizează numai prin unităţile farmaceutice de
producţie şi distribuţie de medicamente;
- în reţeaua farmaceutică circulă numai medicamente şi produse farmaceutice
cuprinse în Nomenclatorul aprobat de Ministerul Sănătăţii, pentru utilizarea în
terapeutică;
- controlul calităţii produselor se asigură de către laboratoarele intreprinderilor
producătoare, de către organele specializate ale Ministerului Sănătăţii şi alte
laboratoare autorizate de M.S., potrivit Farmacopeii Române în vigoare,
standardele şi normele de calitate oficiale;
- toate tipurile de unităţi farmaceutice se înfiinţeaza pe bază de autorizaţie,
emisă de către Ministerul Sănătăţii;
- la înfiinţarea unităţilor farmaceutice se vor avea în vedere două obiective şi
anume: asigurarea accesibilităţii întregii populaţii la asistenţa cu medicamente
şi apropierea celor doi factori sanitari, care participă în mod egal la ocrotirea
sănătăţii populaţiei, medicul şi farmacistul.
Atribuţiile Direcţiei Farmaceutice

Direcţia Farmaceutică are următoarele atribuţii:

 - elaborează politica şi strategia farmaceutică naţională în
concordanţă cu obiectivele ocrotirii sănătăţii şi ale asistenţei
farmaceutice a populaţiei;
 - elaborează norme tehnice şi metodologice sanitare, privind
înfiinţarea şi funcţionarea unităţilor farmaceutice, regimul circulaţiei
produselor farmaceutice, asigurarea controlului produselor
farmaceutice;
 - permanent va urmări gradul de asigurare a accesibilităţii populaţiei
la medicamente în toate zonele ţării;
 - va urmări respectarea cu stricteţe a principiilor generale privind
activitatea farmaceutică;
 - controlează respectarea legislaţiei sanitare şi a tuturor actelor
normative emise de M.S. privind regimul de circulaţie a produselor
farmaceutice, în farmaciile de stat şi particulare;
 - se implică în perfecţionarea învăţământului farmaceutic.
Unităţi sanitare de interes naţional, direct
subordonate M.S.

1.Autorităţile de Sănătate Publică Judeţene (ASPJ), respectiv a Municipiului Bucureşti,

2.Institutul de Sănătate Publică Bucureşti
3.Institutul de Sănătate Publică "Prof. dr. Iuliu Moldovan" Cluj-Napoca
4. Institutul de Sănătate Publică Iaşi
5. Institutul de Sănătate Publică "Prof. dr. Leonida Georgescu" Timişoara
6. Centrul de Sănătate Publică Târgu Mureş
7. Centrul de Sănătate Publică Sibiu
8. Institutul Naţional de Medicină Sportivă Bucureşti
9. Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională "Prof. dr. C.T. Nicolau" Bucureşti
10. Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi
Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti
11. Academia de Ştiinţe Medicale Bucureşti
12. Agenţia Naţională de Transplant Bucureşti
13. Oficiul Central de Stocare pentru Situaţii Speciale Bucureşti.
14. Centrul Naţional de Sănătate Mintală Bucureşti
 legea nr. 95/ 14.04.2006 – privind reforma în domeniul sănătăţii,
în vigoare de la 01 mai 2006-cuprinde reglementarea
principalelor domenii ale asistenţei medicale şi farmaceutice a
populaţiei. În cele 20 de titluri sunt incluse reglementări privind:
 - asistenţa de sănătate publică (medicală şi farmaceutică),
 - reglementări cu privire la Programele Naţionale de Sănătate
(PNS),
 - asistenţa medicală primară, - sistemul naţional de asistenţă de
urgenţă şi prim ajutor, - asistenţa medicală comunitară,
 - prelevarea şi transplantul de organe,
 - spitalele, - asigurările de sănătate, - cardul european şi cardul
naţional de asigurări de sănătate, -finanţarea unor cheltuieli,
 - exercitarea profesiunilor medicală şi farmaceutică, -
răspunderea civilă a furnizorilor de produse şi servicii pentru
îngrijirea sănătăţii,
 - înfiinţarea Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management
Sanitar,
 - medicamentul (Titlul XVIII).
 Funcţiile principale ale As. S.P.
a) dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor de sănătate publică;
b) monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populaţiei;
c) planificarea în sănătatea publică;
d) supravegherea epidemiologică, prevenirea şi controlul bolilor;
e) managementul şi marketingul strategic al serviciilor de sănătate publică;
f) reglementarea domeniului sănătăţii publice, aplicarea şi controlul aplicării
acestei reglementări;
g) asigurarea calităţii serviciilor de sănătate publică;
h) cercetarea-dezvoltarea şi implementarea de soluţii inovatoare pentru
sănătatea publică;
i) prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alertă epidemiologică;
j) protejarea populaţiei împotriva riscurilor din mediu;
k) informarea, educarea şi comunicarea pentru promovarea sănătăţii;
l) mobilizarea partenerilor comunitari în identificarea şi rezolvarea problemelor
de sănătate;
m) evaluarea calităţii, eficacităţii, eficienţei şi accesului la serviciile medicale;
n) dezvoltarea şi planificarea resurselor umane şi dezvoltarea instituţională
pentru sănătate publică;
o) integrarea priorităţilor de sănătate publică în politicile şi strategiile sectoriale de
dezvoltare durabilă;
 Principalele domenii de intervenţie ale
As.S.P.:
 a) prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi
netransmisibile
 b) monitorizarea stării de sănătate
 c) promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate
 d) sănătatea ocupaţională
 e) sănătatea în relaţie cu mediul
 f) reglementarea primară şi secundară în domeniul sănătăţii
publice
 g) managementul sănătăţii publice
 h) servicii de sănătate publică specifice:
 Principiile Asistenţei de Sănătate Publică - Modalităţile de
implementare
a) responsabilitatea societăţii pentru sănătatea publică;
b) focalizarea pe grupurile populaţionale şi prevenirea primară;
c) preocuparea pentru determinanţii stării de sănătate: sociali, de mediu,
comportamentali şi servicii de sănătate;
d) abordarea multidisciplinară şi intersectorială;
e) parteneriat activ cu populaţia şi cu autorităţile publice centrale şi locale;
f) decizii bazate pe cele mai bune dovezi ştiinţifice existente la momentul respectiv ;
g) în condiţii specifice, decizii fundamentate conform principiului precauţiei;
h) descentralizarea sistemului de sănătate publică;
i) existenţa unui sistem informaţional şi informatic integrat pentru managementul
sănătăţii publice.

Modalităţile de implementare a principiilor de sănătate publică

a) activitatea de reglementare în domeniile sănătăţii publice;

b) activitatea de inspecţie;
c) activităţile desfăşurate în cadrul programelor de sănătate publică;
d) avizarea/autorizarea/notificarea activităţilor şi produselor cu impact asupra sănătăţii
populaţiei;
evaluarea impactului asupra sănătăţii în relaţie cu programe, strategii,
politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătăţii populaţiei
 ASISTENŢA MEDICALĂ ŞI FARMACEUTICĂ

1. Asistenţa medicală profilactică şi curativă prin:

a)
-cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie şi de alte specialităţi,
- centre de diagnostic şi tratament, centre medicale, centre de sănătate,
- laboratoare,
b) unităţi sanitare publice şi private cu paturi.
2. Activitatea medicală de recuperare se asigură prin
• unităţi medicale de specialitate cu personalitate juridică,
• secţii, compartimente şi laboratoare de recuperare, unităţi ambulatorii de
recuperare, publice sau private,
• societăţi de turism balnear şi de recuperare, constituite conform legii.

3. Asistenţa medicală de urgenţă se asigură de

- unităţi specializate de urgenţă şi transport sanitar publice sau private,
- structurile de primire a urgenţelor, organizate în acest scop.
 ASISTENŢA MEDICALĂ ŞI FARMACEUTICĂ
4. Asistenţa medicală de hemotransfuziologie, transfuzie
sanguină sau alte servicii de asistenţă medicală şi
prestaţii autorizate se asigură prin unităţi specializate în
acest scop.

5. Asistenţa medicală preventivă/comunitară/socială din

colectivităţile de copii preşcolari, şcolari şi studenţi se asigură
prin cabinetele medicale organizate, conform legii, în
unităţile de învăţământ preşcolar, şcolar sau universitar,
publice ori private, sau prin cabinetele individuale ale
medicilor de familie
 ASISTENŢA MEDICALĂ ŞI FARMACEUTICĂ
Asistenţa farmaceutică.
Rolul farmacistului în Sănătatea Publică şi promovarea sănătăţii

Asistenţa farmaceutică se asigură în cadrul sistemului de sănătate

publică, potrivit legii, prin prepararea şi eliberarea medicamentelor şi a
altor produse stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice, cum ar fi:
cosmetice, dispozitive medicale, suplimente alimentare şi alte asemenea
produse.
Punerea pe piaţă a medicamentelor, precum şi activitatea de
farmacovigilenţă se realizează conform legii.