Limbajul de programare C

Noțiuni introductive
Limbajul de programare C:
 este un limbaj de programare standardizat.
 este implementat pe majoritatea platformelor de calcul existente
azi, și este cel mai popular limbaj de programare pentru scrierea
de software de sistem.
 a fost dezvoltat la începutul anilor 1970 de Ken Thompson și
Dennis Ritchie, care aveau nevoie de un limbaj simplu și portabil
pentru scrierea nucleului sistemului de operare UNIX.
 este un limbaj de programare relativ minimalist ce operează în
strânsă legătură cu hardware-ul, fiind cel mai apropiat de
limbajul de asamblare față de majoritatea celorlalte limbaje de
programare.
 este unul dintre cele mai folosite limbaje de
programare. Limbajele C#, Java, PHP, Python și multe alte
limbaje au preluat construcțiile sale de bază.
Caracteristicile limbajului C:
 limbaj portabil, structurat, flexibil;

 produce programe eficiente (cod scurt - execuție rapidă);

 set bogat de operatori;

 multiple facilități de reprezentare şi prelucrare a datelor;

 utilizare extensivă a apelurilor de funcții şi a pointerilor;

 verificare mai scăzută a tipurilor, spre deosebire de Pascal;

 permite programarea la nivel scăzut, apropiat de hardware.

Este utilizat în multiple aplicații, în care nu
predomină caracterul numeric:

programe de sistem

proiectare asistată de calculator (CAD)

grafică

prelucrare de imagini

aplicații de inteligență artificială.

 Medii integrate de programare în C:

Pentru a dezvolta un program C folosim un mediu integrat

de dezvoltare (IDE – Interactive Development Environment)

http://www.codeblocks.org/

https://sourceforge.net/projects/orwelldevcpp/

https://visualstudio.microsoft.com
Structura unui program C:

 Orice program C este de fapt o colecție de module, numite

”funcții” sau ”subprograme” care interacționează;
 Fiecare funcție este formată din antet și blocul de instrucțiuni,
delimitat de acolade { };
 Antetul conține tipul rezultatului returnat, numele funcției și lista
parametrilor (care poate fi vidă), delimitată de paranteze;
 Funcția int main() este punctul de pornire al oricărui program;
 În lipsa acesteia, compilarea fișierului sursă nu are ca efect
obținerea unui program executabil;
 Prin urmare, fiecare program va conține funcția int main() și blocul
de instrucțiuni corespunzător.
 Observații:

cuvintele cheie sunt scrise cu litere mici

instrucțiunile se termină cu ;

șirurile de caractere sunt incluse între ghilimele

limbajul C este case sensitive – face diferență

între literele mici şi literele mari.
Compilarea unui program C:
Limbajul C este unul compilat, adică programatorul scrie
instrucțiuni specifice într-un fișier text, numit fișier sursă,
cu extensia .c;
Apoi un alt program, numit compilator ”traduce” textul
respectiv (numit ”cod sursă”, sau pur și simplu ”sursă”);
Se obține un alt fișier care poate fi înțeles și executat de
către sistemul de operare;
Nu orice cod sursă compilat poate fi executat; există
fișiere cu extensia .c care sunt doar folosite de către alte
fișiere .c