COMPONENTELE SOFTWARE

Prin software desemnăm totalitatea programelor, procedurilor, rutinelor împreună cu datele

folosite de acestea, care coordonează componentele hardware ale calculatorului, pentru a
rezolva diferite probleme concrete.

Tipuri de software:

 Software de bază (Programe de sistem)

 Software de aplicaţii (Programe de aplicaţie)
SOFTWARE DE BAZĂ (PROGRAME DE SISTEM)

Software de bază (Programe de sistem) - sunt acele programe care dirijează modul în care
lucrează componentele hard şi asistă utilizatorul în utilizarea programelor de aplicaţii.

Aceste programe sunt cunoscute sub denumirea de

Sistem de operare (SO).

Sistemul de operare este format dintr-un ansamblu de

rutine şi programe prin intermediul cărora se
administrează resursele de bază ale unui sistem de calcul
(memoria, procesorul, sistemul de intrare-ieşire, etc.) şi
se asigură comunicarea cu utilizatorii.

Din această perspectivă sistemul de operare reprezintă

interfaţa dintre utilizatori şi maşina fizică.
Sistemul de operare (SO) este organizat pe două niveluri:

Nivelul fizic – apropiat de hardware cu care sistemul de operare comunică prin intermediul unui
sistem de întreruperi, specifice tipului de calculator.
o Acest nivel este controlat şi condus prin intermediul rutinelor de comandă şi control în a
căror responsabilitate intră toate componentele fizice.
o Aceste rutine fac parte din sistemul de operare şi constituie nucleul acestuia (kernel).

Nivelul logic – apropiat de utilizator cu care sistemul de operare comunică prin intermediul unei
interfeţe:

o dialogul utilizator-calculator se desfăşoară fie prin „linii de comandă”

o dialog printr-o interfaţă grafică.
o Dacă interfaţa cu utilizatorul este orientată „linie de comandă” utilizatorul introduce la
calculator şiruri de caractere ce reprezintă comenzi şi opţiuni de execuţie ale acestora.

Utilizatorul trebuie să ştie denumirea fiecărei comenzi, opţiunile sale şi ordinea în care
acestea trebuie indicate.
Exemple de astfel de sisteme de operare: MS-DOS, Linux, etc.

o Dacă interfaţa cu utilizatorul este grafică se foloseşte prescurtarea de GUI (Graphical

User Interface) pentru a desemna suprafaţa ecranului (desktop) care conţine pe lângă
text şi imagini.

Cu o astfel de interfaţă se simplifică utilizarea calculatorului deoarece utilizatorul nu

trebuie să înveţe denumirile comenzilor, ordinea şi prescurtările parametrilor.
PRINCIPALELE FUNCŢII ALE UNUI SISTEM DE OPERARE

1. Controlul execuţiei proceselor

Prin proces se întelege un program căruia trebuie să i se asigure resurse calculator pentru a fi
executat. Un nume de referinţă al acestuia este task (sarcina de lucru).
cu alte cuvinte
Un proces este un program în execuţie. Procesul se poate afla în diferite stări, poate comunica cu
alte procese, poate crea procese noi, numite procese fiu etc.

Un proces poate fi:

o liniar adica executarea programului solicita din partea sistemului de operare un singur
fir de control (engl. thread) care presupune:
- incărcarea programului de pe suportul extern în memoria RAM
- activarea procesorului pentru executarea lui instruţiune cu instructţune
- activarea perifericului Ia care se vor trimite rezultatele şi transferul lor.
 neliniar - adică executarea programului poate solicita din partea sistemului de operare mai
multe fire de control care se execută simultan (ex. o aplicaţie care foloseşte animaţie şi sunet
corelate).

2. Alocarea eficienta a resurselor fizice şi logice.

o alocarea timpului UCP şi eventual de priorităţi între programe

o alocarea şi eliberarea memoriei interne necesare programelor care se executa
o optimizarea operaţiilor de transfer a datelor de Ia şi catre dispozitivele periferice.

Functiile 1) şi 2) sunt realizate de programele:

Planificatoru/ de procese (Sarcini) şi

Coordonatoru/ de procese (Task Manager-ul).
3. Gestiunea fişierelor.

Functia este realizata de programe specializate numite manageri de fişiere.

Aceste programe:
o grupează fişierele în funţie de aplicaţiile care le utilizează pe moment
o în funţie de utilizatori (în reţea), transferă fişiere în memorie sau invers
o organizeaza fişierele pe suportul extern.

4. Asistarea utilizatorilor pe parcursul execuţiei programelor lor, printr-o interfaţă între aceştia
şi sistemul de operare.

o asigura interpretarea comenzilor date de utilizator sistemului,

o informeaza utilizatorul privind erorile care apar,
o comunică starea în care se află procesul în lucru.
PRINCIPALELE TIPURI DE SISTEME DE OPERARE

Există mai multe tipuri de sisteme de operare:

MS-DOS, WINDOWS , Macintosh sau Apple MacOS, UNIX.ele se diferenţiază după modul în care
realizeaza funcţiile unui sistem de operare.

MS- DOS

o creat de firma Microsoft şi lansat în 1981

o este un sistem care executa procese liniare (monotasking)
o unităţile de stocare de tip disc sunt referite prin litere
o organizarea fişierelor este de tip arborescent
• pe disc se stabileşte o structură formată din ramuri care pornesc din aceeaşi rădăcină.
Fiecare ramură conţine unul sau mai multe noduri, numite directoare.
• In vârfurile ramurilor sunt fişierele propriu-zise.Numele unui fişier este compus din
doua informaţii: denumirea - cu lungimea maxima de 8 caractere şi extensia, cu
lungimea maxima de 3 caractere.
• asistenţa acordată utilizatorului se realizează prin linia de comandă.
• dialogul se face prin comenzi date de Ia tastatură sub forma unui şir de caractere
care se tastează după aparitia unui prompter de dialog afi9at pe ecran.
Cel mai frecvent este prompterul sub forma semnului > (mai mare).
WINDOWS

o creat de firma Microsoft şi lansat în 1983.

o cel mai raspândit SO pentru calculatoarele personale.
o iniţial era instalat împreună cu MS-DOS. Windows 95 devine independent;
• gestionează procese neliniare;
• gestionează mai multe procese simultan, multitasking;
• pastrează aceeaşi organizare a fişierelor ca şi MS-DOS, dar denumirea şi extensia unui
fişier au mai multe caractere.
• asistenţa acordată utilizatorului se realizează prin interfaţa grafică GUI (Graphical
User Interface).
• comunicarea se face prin obiecte grafice dintre care cel esenţial este fereastra.
• acţionarea obiectelor se face, în principal, cu ajutorul mouse-ului.
o există versiuni dedicate calculatoarelor individuale (Windows 95, 98) staţiilor de lucru
(Windows NT Workstation, Windows 2000 sau Me, Windows XP, Windows 7, Windows 8) ,
serverelor de reţea (Windows NT Server, Windows 2000 server, 2008 sau 2010 server etc.).
Sistemul Macintosh, sau Mac OS

o începând cu versiunea 7.5 este sistemul de operare al calculatoarelor de tip Apple.

o este un sistem care gestionează procese neliniare, multitasking.
o organizarea fişierelor este de tip arborescent.
o asistenţa acordată utilizatorului se realizeaza prin interfaţă grafică.

Obs. Principiul GUI a fost creat iniţial de acest sistem, ideea fiind apoi preluată de către
sistemul Windows.

Sistemul UNIX

o a fost dezvoltat în 1969 de firma AT&T Bell.

o este un sistem de operare multiutilizator şi multitasking.
o nu depinde de hardware-ul concret al calculatorului;
o are mai multe variante, cea mai cunoscută fiind linux, care a fost dezvoltat pentru
microprocesoarele din familia Intel; linux dispune de interfaţă cu utilizatorul atât sub forma
liniei de comandă cât şi grafică - X-Windows.
UTILIZAREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS VISTA (WINDOWS SEVEN)

Sistemul de operare:

 este ansamblul de programe care gestionează resursele hardware şi software ale

calculatorului.
 este cel care permite şi controlează accesul utilizatorului la resursele (componentele)
hardware.
 controlează echipamentele periferice, oferă mijlocul (instrumentul) de comunicare cu
utilizatorul şi lansează în execuţie programe.

Într-un sens larg, se spune că sistemul de operare este „interfaţa” dintre utilizator şi hardware-ul
calculatorului.

Sistemele de operare pot fi:

 rezidente în memorie (se află permanent în memoria internă)
 încărcabile dintr-o memorie externă (discul, memoria USB). Operaţia de încărcare în
memorie a sistemului de operare se numeşte „bootstrap” sau pe scurt boot.
o Una dintre componentele software ale unui calculator este chiar mijlocul (instrumentul) prin
care utilizatorul comunică cu sistemul de operare. Această componentă se numeşte interfaţa
cu utilizatorul; ea este punctul de contact dintre utilizator şi sistemul de operare.

o Comunicarea se face prin comenzi. Dacă ea are loc cu implicarea unui format grafic (prin
imagini, desene, simboluri), atunci este vorba despre o interfaţă grafică.

o Interfaţa grafică înglobează un set de programe care identifică şi prelucrează evenimente.

Evenimentele apar ca efect al manevrelor utilizatorului: apăsarea unui buton al mouse-ului sau
apăsarea unei taste.

o Dialogul dintre utilizator şi sistemul de operare (respectiv componentele sale) se face după
următoarea regulă: orice apăsare a butoanelor mouse-ului sau a tastelor este un eveniment.

o Odată apărut, evenimentul trebuie tratat (rezolvat). Efectul rezolvării trebuie imediat semnalat
utilizatorului prin modificarea imaginii de pe ecran.
Windows Vista (Windows 7) este un sistem de operare, un pachet de programe care controlează:

 Interfaţa cu utilizatorul – Windows Vista gestionează comportamentul şi aspectul

ferestrelor şi ale celorlalte componente ale interfeţei grafice.

 Capacitatea de stocare a informaţiilor – Sistemul de fişiere este responsabil cu alocarea

de spaţiu pe suportul extern şi asigură accesul la informaţiile păstrate acolo. Alte
componente sunt responsabile cu aducerea, păstrarea şi folosirea informaţiilor din
memoria internă.

 Lansarea în execuţie şi execuţia programelor;

 Dispozitivele periferice – sistemul de operare asigură controlul şi sincronizarea cu

dispozitivele periferice, ca de ex. : mouse, tastatură, monitor, imprimantă, scanner, unităţi
de memorie flash, memorii flash USB, aparate foto digitale, dispozitive PDA şi iPod.

 Reţelele şi accesul la resursele disponibile în reţea; asigură operarea în reţea.

 Resursele hardware ale sistemului – sistemele de operare au sarcina de a aloca memorie
şi timp de procesor pentru procesele lansate şi aflate în execuţie.
• Procesele sunt unităţile de execuţie; un program (aplicaţie) aflat în execuţie se
compune din mai multe procese.

 Planificarea sarcinilor – sistemul de operare planifică execuţia proceselor stabilind

priorităţi şi alocând intervale de timp de execuţie pentru fiecare proces.
Ediţii (variante) Windows Vista (Windows 7)

Windows Vista Home Basic

• Recomandat drept cel mai uşor şi sigur sistem de operare Windows destinat folosirii
curente pentru PC-urile de acasă.
• Poate fi folosit pentru vizualizarea fotografiilor, pentru navigarea în Internet, pentru
scrierea şi primirea mesajelor e-mail.
• Este uşor de instalat, de configurat şi de întreţinut.
Windows Vista Home Premium
• Ediţie de preferat pentru calculatoarele desktop şi cele portabile folosite acasă.
Diferenţele apar în folosirea instrumentelor de căutare şi a celor de organizare a
informaţiilor.
• Includerea Windows Media Center în sistem transformă PC-urile în echipamente eficiente
pentru divertisment şi relaxare.
Windows Vista Ultimate
• Primul sistem de operare ce combină caracteristici de operare avansate necesare lucrului
într-un birou cu cele necesare lucrului şi divertismentului de acasă.
Ediţii (variante) Windows Vista (Windows 7)

Windows Vista Business

• Adresat întreprinderilor mici (micilor afaceri).
• Caracteristicile cele mai importante ţin de îmbunătăţiri legate de infrastructură, de
organizarea şi partajarea informaţiei.

Obs. Infrastructura este structura tehnică ce susţine comunicaţiile în reţea, respectiv într-o
reţea de calculatoare. Folosind reţelele de calculatoare, informaţiile pot fi distribuite către
mai mulţi utilizatori sau pot fi partajate între mai mulţi utilizatori.

Windows Vista Enterprise

• Proiectat spre a fi utilizat în organizaţiile mari cu infrastructură complexă, ajută la
diminuarea costului şi a complexităţii instalării, configurării şi administrării PC-urilor.
Satisface şi aplică cerinţe şi strategii de securitate.
DESCHIDEREA DE SESIUNE ŞI CONTUL UTILIZATORULUI

o Prima întâlnire cu sistemul de operare are loc o dată cu prima deschidere de sesiune.
o După pornirea calculatorului urmează încărcarea sistemului de operare de pe disc în
memorie şi apoi lansarea în execuţie a primelor sale componente.
o Folosirea calculatorului se poate face numai de către utilizatori cunoscuţi de sistemul de
operare. În acest scop sunt folosite conturile de utilizator.

Un cont de utilizator înglobează informaţii despre

• persoana care va utiliza calculatorul
• privilegiile, permisiunile şi restricţiile care vor opera – în numele utilizatorului - pe durata
sesiunii de lucru.

o Pentru deschiderea de sesiune este nevoie de un nume de utilizator şi de parola asociată

contului.
o O dată efectuată deschiderea de sesiune, calculatorul – atât componentele software cât şi
cele hardware – sunt disponibile utilizatorului în limita privilegiilor şi permisiunilor de care
dispune.
o Contul care se bucură de privilegii şi permisiuni depline este cel al Administratorului.

o Sistemul de operare cunoaşte şi foloseşte de acum încolo contul utilizatorului – respectiv

privilegiile, permisiunile, restricţiile ce îi sunt asociate - ori ce câte ori este nevoie: la
deschiderea unui fişier, la încercarea de a-l muta şi de a-i schimba numele, la încercarea de a
schimba unele din configurările curente ale mediului de operare.

o În cazul în care mai multe persoane folosesc acelaşi computer ar trebui ca fiecare să
deschidă sesiune folosind propriul cont utilizator.

o Windows Vista (Windows 7) poate realiza şi comutarea între conturile utilizatorilor:

• pot fi deschise la un moment dat mai multe sesiuni de lucru pentru mai mulţi utilizatori.
• numai o singură sesiune este cea activă; celelalte sunt sesiuni în aşteptare.

o Comutare utilizatori (Switch user) este comanda pentru comutarea între sesiuni de lucru
ale utilizatorilor diferiţi.

o La terminarea lucrului, utilizatorul îşi va închide sesiunea (Log off) şi eventual va opri şi
funcţionarea calculatorului. Pot fi folosite mai multe opţiuni în acest sens.