Anghinarea

Prezentare realizată de Lupu Gina

BIM II, Grupa 5

 z
Date generale

 Anghinarea este o specie de plante erbacee perenă, din familia compozitelor,

genul Cynara, care înfloreşte vara—toamna, originară din regiunea
mediteraneeană, cultivându-se pentru solzii cărnoşi ai inflorescenţei şi pentru
receptaculii florali care sunt comestibili.

Denumiri: Cynara cardunculus L., sin. Cynara scolymus L.; Ârticsoka;

Artischockc
z
Istoricul plantei

 Originile anghinarei datează din perioada filosofului și

naturalistului grec, Theophrastus (371-287 Î.H), care a scris
desprea aceasta ca fiind cultivata în Sicilia.

 Pedanius Dioscorides, un medic din Grecia secolului IV, Cilicia,

a scris despre anghinare în timp ce călătorea ca chirurg cu
armata romană a împăratului Nero. În urma informațiilor strânse
despre remediile acelei perioade, a scris lucrearea „Plantele lui
Dioscorides”, care a fost traduc mai târziu în latină sub numele
de „De Materia Medica”, lucrare de bază în plantele medicinale.
z
Descriere

 Tulpina este dreaptă şi ramificată.


Frunzele sunt mari spinoase, de culoare verde-
albicioasă pe dos.

Florile sunt roşii-violacee dispuse în capitule
mari (circa 14 cm lăţime), receptacul mărit şi
cărnos, comestibil, sepale late, îngroşate, la
bază fără spini.
z

Cultivare

 Înmulțirea se face prin însămânțare,

în răsadnițe semicalde, în februarie,
iar în aprilie se plantează afară sau
prin divizare, după înflorire.
z

Compoziție chimică

 Frunzele de Anghinare conţin până la 2%

acizi fenolici,, cinarină şi acid cafeic,
sesquiterpene lactonice amare, cca 1%
flavonoide ca de exemplu glicozide ale,
luteolină,, zaharuri, insulină, enzi-me,
săruri minerale, etc.
z
Farmacologie

 Frunzele de anghinare au proprietăți hepatoprotectoare și

stimulente ale funcției hepatice. În celași timp, au și o acțiune
coleretică. Are acțiune diuretică și antisclerotică, de scădere a
colesterolului și de scădere a lipidelor.

 Extractele fluide și tincturile și chiar infuziile din frunze sunt mai

eficiente decât pulberile încapsulate, deoarece vin în contact cu
papilele gustative care transmit informația înainte de a ajunge în
intestin.
z
Întrebuințări

 disfuncții hepatobiliare

 insuficiență biliară

 angiocolite

 preciroză

 Hepatite subacute
z
Contraindicații

 obstrucția biliară

 insuficiența hepatocelulară gravă

 mamelor care alăptează

 în cazul litiazei biliare este necesară

consultarea medicului înainte de utilizare
z
Mod de preparare și administrare

 Infuzie, dintr-o linguriţă frunze la o cană cu

apă, se beau 2 căni pe zi. După două
sâptâmâni, cantitatea de frunze se poate
mări la 2 linguriţe.

 Se poate utiliza şi Anghirol soluţie (10-30

picăluri pe zi) sau Anghirol drajeuri (2-3
drajeuri pe zi), extract standardizat.
z
z
Bibliografie

 „Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z”, Ovidiu Bojor,

Editura Fiat Lux, 2003

 „Ghid utilizări ale plantelor medicinale și aromatice în gastronomie,

igienă corporală și aromaterapie”, Viorica Coroiu, Liana Toma,
Valentina Alexandru, Lucia Moldovan, Editura: Institutul Național de
Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice, 2012

 https://whatscookingamerica.net/History/ArtichokeHistory.htm