Turbo Pascal

Limbajul de programare
 Pascal este nul din limbajele de programare de referinta in stiinta
calculatoarelor,fiind cel care a definit programarea calculatoarelor.

 Pascal a fost dezvoltat de elvetianul Niklaus Wirth in 1970 pentru a pune in

practica programarea structurata,aceasta fiind mai usor de compilat.
 Unul din marile sale avantaje este asemănarea cu limbajul natural limba
engleză, ceea ce îl face limbajul ideal pentru cei care sunt la primul contact
cu programarea. Pascal este bazat pe limbajul Algol şi a fost denumit astfel
în onoarea matematicianului Blaise Pascal, creditat pentru construirea
primelor maşini de calcul numeric. Wirth a mai dezvoltat limbajele Modula-2
şi Oberon, similare cu Pascal.
 Tipuri de date de baza
 Integer (numere întregi)
 Real (numere reale)
 Char (caractere)
 String (şiruri de caractere)
 Boolean (valori logice)
 Text (fişiere text)
 File (fişiere binare)
 Array (vectori)
 Structura unui program Pascal

 program <nume_program>;
 uses <biblioteci cu funcţii şi proceduri folosite în program>
 type <tipuri de date definite de utilizator>
 const <constante folosite în program>
 var <variabile globale folosite în program>
 <aici se pot scrie funcţii şi proceduri folosite în program>
 begin
 <aici se scrie programul principal>
 end.
 Operatori (clasificare după tipul de date)

 ( )  grupează expresiile
  +,-  adunare şi scădere
 *,/  înmulţire şi împărţire (împărţirea cu
virgulă se face în numere reale)
 mod  returnează restul (doar în întregi)
 div  returnează câtul (doar în întregi)
 Operatori relaţionali

 <  mai mic
 >  mai mare
  =  egal
 <>  diferit
 <=  mai mic sau egal
 >=  mai mare sau egal
 Pentru datele de tip şir de caractere
(string)
Operatori relaţionali

 +  concatenarea a două şiruri

 <,>  mai mare sau mai mic, pe baza

ordinii lexicografice în funcţie de codurile 
ASCII  
 =  cele două şiruri sunt identice
 Instrucţiune multiplă

 begin
 <instrucţiuni>
 end.
 Condiţie

 if <condiţie> then
 <instrucţiune>;

sau

if <condiţie> then
<instrucţiune>
else
<instrucţiune>;
 Cu test iniţial si Cu test final

 while <condiţie> do
 <instrucţiune>;

 repeat
 <instrucţiuni>
 until <condiţie>;
 Cu număr cunoscut de paşi

 for <variabilă>:=<valoare_iniţială> to
<valoare_finală> do
 <instrucţiune>;

Sau

for <variabilă>:=<valoare_iniţială> downto

<valoare_finală> do
<instrucţiune>;
 WRITE

 Este o instrucţiune pentru afişarea pe ecran a unui text (şir de

caractere) sau a valorii unor constante, unor variabile sau unor
expresii, exceptând date de tip vector sau fişier. Conţinutul a ceea
ce urmează să fie afişat pe ecran este încadrat de două paranteze
rotunde. Lista a ceea ce urmează să fie afişat pe ecran este
despărţită prin virgulă. Instrucţiunea WRITELN face aceeaşi
acţiune ca şi WRITE dar după afişare mută cursorul la începutul
rândului următor al ecranului.

 Exemplu
 write ('a=', a);
 Descriere: afişează pe ecran şirul a= după care
afişează valoarea variabilei sau constantei a.
 READ

 Este o instrucţiune care citeşte de la tastatură o variabilă, cu excepţia tipului boolean

şi a vectorilor. Variabilele se scriu între paranteze şi, dacă sunt mai multe variabile, se
despart prin virgulă. Instrucţiunea READLN face acelaşi lucru ca READ dar aşteaptă
un <ENTER> înainte de a prelucra datele primite. În caz că sunt citite mai multe
variabile, introducerea acestora se va face prin separarea valorilor prin spaţii albe
(<Space>, <TAB> sau <ENTER>).

 Exemple
 write ('Dati x='); readln (x);
 Descriere: afişează pe ecran Dati x= după care citeşte de la
tastatură valoarea variabilei x.
 readln;
 Descriere: aşteaptă apăsarea tastei <ENTER> după care continuă
cu restul de instrucţiuni din program.
 READKEY

 Este o instrucţiune de citire de la tastatură a caracterelor

(valori de tip char) fără ca acestea să fie afişate pe
ecran. Variabila caracter citită se scrie între paranteze.

 Exemplu
 write ('Parasiti aplicatia? (d/n)'); readkey (x);
 Descriere: afişează pe ecran Parasiti aplicatia? apoi
aşteaptă să fie introdusă de la tastatură o literă.
 STR

 Transformă un număr într-un string (şir de caractere).

Odată transformat în string, numărului nu i se mai pot
efectua operaţii matematice deoarece acum este
considerat un cuvânt.
 Exemplu
 str (x, s);
 Descriere: Creează un string din numărul x în şirul s.
 VAL

 Transformă un string într-un număr atât timp cât stringul

conţine o reprezentare validă.

 Exemplu
 val (s, x, er);
 Descriere: creează un număr din stringul s în
variabila x. Dacă în timpul execuţiei se întâlneşte
o eroare, variabila de tip integer er va conţine
poziţia caracterului de la care s-a constatat că nu
se poate transforma stringul în număr. Spre
exemplu, pentru şirul de caractere ' 1234a6 '
variabila er va conţine 5.
 BREAK
and
EXIT

 BREAK->Opreşte forţat un ciclu (FOR,

REPEAT sau WHILE), chiar dacă acesta nu
s-a încheiat.

Exit->Opreşte automat programul.

 HALT

 Opreşte automat programul cu

posibilitatea de transmite sistemului de
operare un cod de eroare.

 Exemplu
 halt (5);
 Descriere: opreşte programul şi
transmite codul de eroare 5.
 DELETE

 Şterge o porţiune dintr-un string.

 Exemplu
 delete (s, 8, 4);
 Descriere: şterge 4 caractere din
şirul s începând cu poziţia 8.
 INSERT

 Introduce un şir de caractere în altul.

 Exemplu
 insert (s,'abc', 8);
 Descriere: introduce în şirul s pe
poziţia 8 caracterele abc.