BIOMECANICA

ARTICULAȚIEI
UMĂRULUI
Nume: Matei Teodora
Proiect: Biomecanica funcțională
Anul: I, Bioingineria rebilitării
 CUPRINS:
1. INTRODUCERE

2. BIOMECANICA CENTURII SCAPULARE

3. ARTICULAȚIA GLENO-HUMERALĂ

4. ARTICULAȚIA STERNO-CLAVICULARĂ

5. ARTICULAȚIA ACROMIO-CLAVICULARĂ

6. BIBLIOGRAFIE
 INTRODUCERE

Legătura dintre partea superioară a trunchiului și membrele superioare este realizată

de centura scapulară.
Scheletul centurii scapulare este alcătuit din doua oase: clavicula și omoplatul.
Clavicula este un os lung, turtit, așezat transversal, deasupra toracelui între manubriu
sternal și acromionul omoplatului. Omoplatul este un os lat, triunghiular,cu baza în sus,
turtit antero-posterior, aplicat pe fața postero-externă a toracelui, între primul și al 8-lea
spațiu intercostal.
 BIOMECANICA CENTURII SCAPULARE

Articulația scapulo-humerală este o articulație sferoidală (enartroză) de la nivelul umărului.

Umărul reprezintă joncțiunea trunchiului cu membrele superioare.
Umărul este format din trei oase:
1.) Humerus
2.) Scapula
3.) Clavicula
Mijloacele de unire:
- Capsula articulară;
- Ligamentele gleno-humerale;
- Ligamentul coraco-humeral
 MUȘCHII ȘI TENDOANELE ARTICULAȚIEI SCAPULO-HUMERALE

1. Coiful rotatorilor: este format din patru mușchi scurți: subscapularul, supraspinosul,
subspinosul și rotundul mic;
2. Tendonul bicepsului lung
3. Mușchii superficiali
 ARTICULAȚIA GLENO-HUMERALĂ

Este o enartroză care permite mișcări ampleîn cele trei planuri, depinzând de integritatea ligamentelor
și a musculaturii periarticulare pentru o funcționare corespunzătoare.
Suprafețele articulare: sunt reprezentate de către capul humeral și cavitatea glenoidă.
Mijloacele de unire: sunt reprezentate de capsulaarticulară și ligamente.
Ligamentele sunt: ligamentul coraco-humeral și ligamentele gleno-humerale
 MIȘCĂRILE POSIBILE LA ACEST NIVEL

1. Flexia: mișcarea anterioară a brațului într-un plan sagital;

2. Extensia: mișcarea posterioară a brațului într-un plan sagital;
3. Abducția: mișcarea de depărtare a brațului de corp până la 90 de grade;
4. Adducția: mișcarea de apropiere a brațului de corp;
5. Rotația internă: mișcarea care se execută în jurul unui ax vertical, care trece prin
centrul capului humeral;
6. Rotația externă;
 ARTICULAȚIA STERNO-CLAVICULARĂ
Este o articulație în șa cu trei grade de libertate.
Suprafețele articulare sunt reprezentate de extremitatea medială a claviculei și de către unghiul sternal.
Mijloacele de unire sunt reprezentatede capsula care prezintă un strat extern și unul intern și de următoarele
ligamente:
- Ligamentul sterno-clavicular;
- Ligamentul inter-clavicular;
- Ligamentul costo-clavicular;
Mișcările posibile la acest nivel sunt:
- Proiecția anterioară (abducția scapulei);
- Proiecția posterioară (adducția scapulei);
- Ridicarea;
- Coborârea;
- Rotația;
 ARTICULAȚIA ACROMIO-CLAVICULARĂ

Este o artrodie, care împreună cu articulația sterno-claviculară permite abducția de

180 de grade a umărului, contribuind și la celelalte mișcări ale humerusului în cavitatea
glenoidă.
Suprafețele articulare sunt reprezentate de extremitatea laterală a claviculei și de
fața articularăa acromionului.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula articulară fibroasă.
Mișcările posibile la acest nivel sunt cele de alunecare, scapula urmând deplasările
claviculei.
 Bibliografie

1. Evaluarea aparatului locomotor, Tatiana Balint, Editura Tehnopress, Iași, 2007;

2. Biomecanica generală, Emil Budescu, Iași, 2013;
3. Biomecanica articulară, Scribd;
4. Biomecanică, Dorina Ianc, F.E.F.S, Oradea;