Etapele de realizare a protezei

dentare totale mobile

 Generalităţi
• În scopul de a dezvolta un plan de tratament trebuie luate în
considerare antecedentele medicale şi dentare împreună cu
investigaţiile adecvate. Indicaţia de radiografie trebuie făcută numai
când există semne clinice clare. Protezele anterioare trebuie
examinate luându-se în considerare orice nemulţumire a
pacientului. Orice modificare patologică trebuie investigată şi
tratamentul adecvat trebuie asigurat cu scopul de a reda sănătatea
ţesuturilor cavităţii bucale înainte de amprentarea funcţională.
Tratamentele chirurgicale trebuiesc efectuate într-o etapă specifică.
• Planul de tratament, rezultatul scontat precum şi preţul
tratamentului trebuie expus clar pacientului, în mod ideal în scris,
pentru a obţine consimţământul informat al acestuia.
 ETAPELE REALIZĂRII
PROTEZEI TOTALE MOBILE

• Luarea primei amprente

• Amprenta funcţională
• Determinarea şablonului de ocluzie
• Proba machetelor
• Inserarea protezelor
 LUAREA PRIMEI AMPRENTE

• După stabilirea planului de tratament,

stomatologul va lua pacientului o primă
amprentă. Indiferent de locul în care se va folosi
proteza (doar mandibular, doar maxilar, sau pe
ambele părţi), medicul va lua amprenta atât în
partea de jos, cât şi în partea de sus a gurii. Acest
lucru este foarte important pentru modul de
aranjare a dinţilor pe proteză, pentru că
aliniamentul se face în funcţie de dinţii opuşi. În
această etapă, se folosesc linguri de amprentă
standard, care nu au capacitate de adaptare şi
precizie.
 LUAREA PRIMEI AMPRENTE
La nivelul amprentei maxilare trebuie să se evidenţieze următoarele:
· creasta alveolară, tuberozităţile maxilare, şanţul pterigomaxilar;
· şanţul vestibular lateral şi frontal şi frenurile;
· palatul dur şi joncţiunea acestuia cu palatul moale.
La nivelul amprentei mandibulare trebuie să se evidenţieze următoarele:
· creasta alveolară şi tuberculul piriform;
· şanţul vestibular lateral şi frontal, frenurile, creasta oblică externă;
·şanţul lingual, frenul lingual, creasta milohioidiană, zona
retromilohioidiană.

În timpul amprentării funcţionale trebuie să se funcţionalizeze marginile

acesteia. Dacă amprenta prezintă margini supraextinse, trebuie să existe
specificaţii clare la nivelul amprentei sau a modelului.
Pentru laborator vor fi specificate zonele care necesită foliere precum şi
materialul din care să se realizeze lingura individuală (în funcţie de materialul
cu care se realizează amprentarea funcţională, tehnica utilizată şi anatomia
câmpului protetic edentat total).
 AMPRENTA FUNCŢIONALĂ

• Trebuie să înregistreze în totalitate câmpul protetic pentru

a asigura un maxim sprijin, retenţie şi stabilitate piesei
protetice finite. Fiecare lingură individuală trebuie
examinată în cavitatea bucală şi ajustată pentru a satisface
criteriile menţionate mai sus.
• Pentru a asigura un suport adecvat a buzei şi obrajilor la
nivelul marginii amprentei maxilare trebuie să se
evidenţieze clar convex fără întrerupere zona vestibulară
laterală, spaţiul pterigomaxilar, zona vestibulară frontală
împreună cu frenurile bucală şi labial superior. Amprenta
maxilară superioară trebuie să se extindă posterior până la
nivelul şanţului pterigomaxilar şi uşor peste limita dintre
palatul dur şi cel moale.
AMPRENTA FUNCŢIONALĂ
 AMPRENTA FUNCŢIONALĂ

• Amprenta mandibulară trebuie să evidenţieze

clar, fără întrerupere, zona vestibulară laterală,
frontală, precum şi frenurile. Acesta trebuie să se
extindă posterior acoperind zona retromolară.
• Pentru o redare cât mai exactă a înălţimii şi lăţimii
şanţurilor vestibulare, amprenta trebuie cofrată
înainte de ambalare, iar limitele câmpului
protetic trebuiesc să fie bine evidenţiate.
DETERMINAREA ŞABLONULUI DE OCLUZIE
• În paralel sau separat faţă de etapa anterioară, medicul
stomatolog înregistrează şi raporturile dintre cele două
maxilare. Această etapă se realizează cu ajutorul
şablonului de ocluzie. Este foarte important ca
dentistul să lucreze cu acurateţe, pentru ca datele
înregistrate în aceasta etapă se vor reflecta direct în
calitatea protezei dentare mobile în ceea ce priveşte
raportul dintre dinţii superiori şi cei inferiori.
• Baza şablonului de ocluzie trebuie să fie rigidă şi
stabilă. Bordura superioară în zona frontală trebuie să
fie modificată astfel încât să confere buzei plenitudinea
corespunzătoare, variabilă de la pacient la pacient.
DETERMINAREA ŞABLONULUI DE OCLUZIE
DETERMINAREA ŞABLONULUI DE OCLUZIE
• Înălţimea bordurii superioare trebuie ajustată pentru a
evidenţia nivelul planului ocluzal superior care trebuie să
fie paralel în zona frontală cu linia bipupilară şi în zona
laterală cu planul Frankfurt.
• Dimensiunea verticală de ocluzie trebuie să asigure pentru
mulţi pacienţi un spaţiu minim interocluzal de 2 – 4mm în
regiunea premolară.
• În plan orizontal, relaţia intermaxilară, la dimensiunea
verticală determinată, se realizează cu mandibula în relaţie
centrică. Odată ce poziţia de relaţie centrică poate fi
reprodusă se face ajustarea lăţimii vestibulo-orale a
bordurii şablonului de ocluzie pentru asigurarea zonei
neutre.
DETERMINAREA ŞABLONULUI DE OCLUZIE
• Solidarizarea şabloanelor de ocluzie se realizează în
cavitatea bucală în relaţie centrică. Înainte de
utilizarea materialelor de înregistrate pe suprafaţa
bordurilor, bilateral se fac mici crestături în forma
de V.
• Către tehnician, pe lângă
şabloanele de ocluzie mai
sunt trimise şi detalii
despre forma, culoarea,
materialul dinţilor alesi.
 PROBA MACHETELOR
• Această etapă aduce pentru prima oara pacientul în contact cu
viitoarea proteză dentară mobilă. Este momentul în care se fac
ultimele retuşuri înainte de realizarea lucrării finale.
• Trebuiesc verificate: planul de ocluzie, dimensiunea verticală de
ocluzie şi relaţia centrică. Montarea dinţilor trebuie să asigure un
suport adecvat obrajilor şi buzelor, un spaţiu optim pentru limbă, să
permită o pronunţie clară a cuvintelor şi să dea un aspect plăcut
pacientului.
• Se verifica extinderea distală a bazei
machetei superioare; până la zona Ah
foveolele palatine sunt un reper
important, acestea aflându-se la
2 – 3 mm dincolo de marginea palatului
dur.
 INSERAREA PROTEZELOR
• Baza protezei trebuie examinată şi orice pată prezentă
sau defect de suprafaţă trebuie eliminat. Fiecare
proteză trebuie introdusă în cavitatea bucală şi
examinată din punct de vedere al extinderii, stabilităţii
şi aspectului. Elementele urmărite la proba machetelor,
cum ar fi asigurarea suportului pentru obraji si buze,
vorbirea, relaţiile intermaxilare trebuiesc reconfirmate
ca fiind corecte. Hârtia de articulare poate fi utilizată
pentru examinarea ocluziei.
• Ajustările ocluzale pot să nu fie necesare în această
etapă, dar pot fi efectuate într-o următoare şedinţă,
după ce protezele au fost purtate o vreme şi ţesuturile
de sprijin s-au acomodat cu piesele protetice.
INSERAREA PROTEZELOR
 CONTROLUL
Zonele de sprijin trebuiesc examinate
pentru depistarea eventualelor leziuni, chiar
dacă pacientul nu se plânge.
Se examinează şi relaţiile intermaxilare.