AMERICA DE SUD

Un continent mai
„vulcanic” decât toate

Student:Avram Emilia
Grupa 301
București, 2018
Cuprins
Introducere
1.Definiții
2.Generalități
3.Mecanismul de formare a vulcanilor sud-americani
4.Centura vulcanică andină
4.1 Zona vulcanică nordică
4.2 Zona vulcanică centrală
4.3 Zona vulcanică sudică
4.4 Zona vulcanică australă
5. Hazarde vulcanice
6. Erupții recente
7. Concluzii
Bibliografie
 Introducere
• Încă de la formarea Pământului, în peisaj s-a impus relieful vulcanic, vulcanismul
fiind unul dintre principalele procese care au contribuit la formarea reliefului actual.
• Pe suprafața Pământului sunt activi sau au fost în timpurile istorice peste 1200 de
vulcani, la care se adaugă zeci de mii de vulcani a căror activitate din urmă cu sute de
mii sau milioane de ani este dovedită de formele de relief specifice care mai există.
• Una dintre cele mai mari și active zone vulcanice o reprezintă Cercul de Foc al
Pacificului, deținând circa 75% din vulcanii de pe Glob, printre care cei din America
de Sud.
• Lucrarea de față urmărește să prezinte vulcanismul în America de Sud, expunând
mecanismul de formare a vulcanilor, zonele vulcanice, unii dintre cei mai
reprezentativi vulcani, impactul negativ al erupțiilor vulcanice și cele mai recente
erupții înregistrate.
 Prin vulcanism se înțelege totalitatea
fenomenelor si manifestațiilor rezultate în
urma străpungerii scoarței de către topiturile
1 magmatice sau gazele provenite din zone
profunde.

Ce se înțelege
prin vulcanism? Când aceste topituri nu-și pot deschide drum
către suprafață ele sunt injectate în stratele
superficiale ale scoarței, unde prin consolidare,
formează mase vulcanice intrusive.
Daca magmele pătrund pe fisuri deschise, sunt
expulzate la suprafață unde formează conuri
vulcanice.
 • Vulcanii sunt forme geologico-geomorfologice
create în urma apariției la suprafață a magmei -
care în acest caz poartă denumirea de lavă -
precum și a altor produse eruptive (gaze și ape
fierbinți, piroclastite).

Ce sunt vulcanii?

Fig.1
2.Generalități

Fig.2 Răspândirea vulcanilor pe Glob

• În America de Sud vulcanismul se manifestă pe coasta vestică a
continentului, zonă cuprinsă în ansamblul numit “Cercul de Foc al
Pacificului” (cea mai mare și activă arie de desfășurare a proceselor
vulcanice și seismice).
• Regiunea andină a fost principalul loc al vulcanismului și magmatismului din
continentul sud-american încă din Triasicul Târziu.
• Arcul vulcanic andin este cel mai lung arc vulcanic continental (> 8000 km
lungime) de pe Terra, dar nu este continuu pe toată lungimea sa.
• Arcul vulcanic cuprinde patru segmente distincte:
1. zona vulcanică nordică (de-a lungul Columbiei și Ecuadorului)
2. zona vulcanică centrală (care se extinde din sudul statului Peru până în nordul
statului Chile)
3. zona vulcanică sudică (care cuprinde centrul și sudul statului Chile)
4. zona vulcanică australă (care se întinde de la Tripla Joncțiune din Chile până la
arhipelagul Patagonian).
• Aceste segmente sunt separate de zone vulcanice inactive.
 3.Mecanismul de formare a
vulcanilor sud-americani
1. Totul pornește de la mișcarea plăcilor tectonice. Aceste
plăci plutesc pe astenosferă și deplasarea lor este cauzată
de curenții de convecție.
2. Partea vestică a continentului sud-american se află în
plină zonă de subducție.
3. Subducția este procesul de alunecare a unei plăci cu
densitate mai mare sub o placă cu densitate mai mică. În
cazul Americii de Sud, placa Nazca (placă oceanică) și
placa Antarctică se subduc sub placa Americii de S (placă
mixtă)

Fig.3 Subducția plăcilor în arealul continentului sud-american

 Fig.4 Profil transversal prin vulcanul Chaiten
(http://www.geologyin.com/2015/11/when-did-andes-mountains-form.html)
4. Subducția este un proces extrem de
complex și implică o mecanică aparte.
După o abordare actualistică, în cazul
Americii de Sud, placa de deasupra
poartă un continent și expresia la
suprafață este un sistem fosă- cordilieră
(Fosa Peru-Chile-Cordiliera Andină),
iar placa subdusă poartă un ocean și
alunecarea se face mai rapid, placa
subducându-se ca un corp rece în
astenosferă, încălzindu-se treptat și
pierzându-și identitatea, fiind resorbită.
5. Efectul termodinamic stă la baza
subducției și exprimă regimul termic al
plăcii care coboară. Astfel, placa
subdusă este un corp rece ce pătrunde
într-un mediu izoterm cald
(astenosferă) care îi cedează căldură,
întârziind echilibrarea termică. Pe
traseul pe care are loc subducția este
generată căldură în plus, care se
manifestă la suprafață prin apariția Fig. 5 Subducția plăcii oceanice sub placa continentală
magmelor care edifică un lanț vulcanic. (https://gfycat.com/evenimpressivegazelle)

Fig.6 Urcarea magmei la suprafață
(http://geologycafe.com/class/chapter5.html)
Fig.7 Subducția și apariția arcului vulcanic
(https://www.quora.com/What-is-the-definition-of-a-subduction-zone)
6. Subducția duce la declanșarea unor
mișcări seismice ce favorizează apariția
unor fisuri în scoarță, iar prin aceste fisuri
magma urcă spre suprafață.
7. Pe planul Benioff format odată cu
pătrunderea plăcii poate pătrunde și materie
(apă). Apa împreună cu magma au o
mișcare ascensională pe fisurile rezultate,
presează asupra crustei și începe să o
topească.
8. Subducția în zona sud-americană duce la
descărcarea unei cantități enorme de energie
sub forma erupțiilor vulcanice, America de
Sud fiind țara care prezintă 1/3 din totalul
vulcanilor de pe Glob.
9. Odată cu apariția lavei la suprafață, aceasta se scurge pe cele 2 flancuri și începe
să se consolideze, dând naștere unui con vulcanic.
10. Odată cu încetarea activității vulcanice, vulcanul este în repaus (însă poate erupe
la un moment dat) sau stins, nemaiavând activitate vulcanică.

Fig. 8 Stadiile unui vulcan Fig. 9 Tipul de vulcan în funcție de activitate

4. Centura vulcanică andină
Zona vulcanică nordică
-Subducția plăcii Nazca sub placa Americii de S
-74 de vulcani formați prin subducție
-Extinsă din Columbia la Ecuador

Zona vulcanică centrală

-Subducția plăcii Nazca sub placa Americii de S
-44 centre vulcanice majore și 18 minore
-conține 6 sisteme vulcanice active silicice

Zona vulcanică sudică

-subducția plăcii plate Juan Fernandez
-deschizătură vulcanică produsă de un tip de
subducție

Zona vulcanică australă

-formată prin subducția plăcii Antarctice sub
placa Americii de S
-stratovulcani glaciari, vulcani subglaciari sub
câmpul de gheață sud-patagonian
Fig.10 Centura vulcanică andină
(https://en.wikipedia.org/wiki/Andean_Volcanic_Belt#/media/File:MAGMAARC1.jpg)
 4.1 Zona vulcanică nordică
 Vulcanii sunt distribuiți pe direcția N-S de-a lungul
a două lanțuri muntoase, vestul Cordilierei
Occidentale și estul Cordilierei Centrale (Columbia)
sau Cordilierei Real (Ecuador), separate de o vale
intramontană numită depresiunea Cauca-Patria
(Columbia) sau Valea Intermediară (Ecuador).
 În Columbia, vulcanii formează un lanț aproape
continuu, în timp ce în Ecuador se recunosc 4 benzi
aproape paralele.
 Andezitele și dacidele sunt tipurile de roci eruptive
dominante. Bazaltele sunt relativ rare.
 Cei mai cunoscuți vulcani sunt: Nevado del Ruiz
(5,390 m), Huila (5,750 m), Galeras (4,482 m) și
Cumbal (4,764 m) în Colombia, și Mojanda (4,263
m), Guagua Pichincha (4,784 m), Cayambe (5,790
m), Reventador (3560m), Antisana (5,753 m),
Cotopaxi (5,911 m), Chimborazo (6,300 m),
Tungurahua (5,020 m) și Sangay (5,230 m) în
Ecuador.

Fig.11 Zona vulcanică nordică

(https://scielo.conicyt.cl/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0716-02082004000200001)
Nevado del Ruiz este un vulcan extins acoperit de ghețar în centrul Columbiei, care acoperă mai mult
de 200 𝑘𝑚2 .

Fig. 12 Nevado del Ruiz Fig. 13 Cenușa și ghețarul vulcanului Nevado del Ruiz
(https://earthobservatory.nasa.gov/images/78205/simmerin (https://wfoster2011.wordpress.com/2012/06/19/colombias-
g-eruption-of-nevado-del-ruiz) nevado-del-ruiz-volcano-has-a-deadly-past/)
Fig. 14 Nevado del Huila
https://www2.sgc.gov.co/sgc/volcanes/VolcanNevadoHuila/Paginas/generalidades.aspx

• Nevado del Huila, cel mai înalt vârf din Anzii

columbieni, este un lanț vulcanic alungit pe
direcția N-S acoperit de gheață.
Fig. 15 Geologia vulcanului Nevado del Huila
(https://www2.sgc.gov.co/sgc/volcanes/VolcanNevadoHuila/Paginas/generalidades.aspx)
 Din punct de vedere istoric, Cotopaxi a
fost un vulcan activ, periculos, deși a fost
în general liniștit în ultimii 70 de ani
înainte de a începe o nouă erupție în
perioada august-noiembrie 2015.

Fig. 16 Cotopaxi
(https://volcano.si.edu/volcanoes/region15/ecuador/cotopaxi/352050_BGVN_002.jpg)

Creșterea activității seismice, a

deformărilor, a pulberilor de cenușă și a
căderii de cenușă, a emisiilor de SO2, a
activității fumarolice și a laharelor au fost
observate de Institutul Geofizic din
Ecuador (IG) în faza eruptivă din 2015.

Fig. 17 Cenușa vulcanului Cotopaxi-15 septembrie 2015

(https://volcano.si.edu/volcanoes/region15/ecuador/cotopaxi/352050_BGVN_002.jpg)
 Fig.18 Chimborazo
(https://www.canva.com/photos/nature/MAC0tkA2Zgk-nature-mountain-ecuador-chimborazo-landscape/)
Fig. 19 Chimborazo și Tungurahua
(https://eoimages.gsfc.nasa.gov/images/imagerecords/6000/6099/chimborazo_etm+_2001259_lrg.jpg)

Tungurahua este un stratovulcan și este unul dintre cei mai activi

• Chimborazo (6,300 m) este cel mai înalt vulcan
vulcani din Ecuador. În perioada 26 februarie-16 martie 2016 a avut
din Ecuador. Vulcanul s-a prăbușit cu aproximativ
35.000 de ani în urmă, producând o avalanșă loc un episod vulcanic.
majoră de resturi, ale cărui depozite formează
fundamentul Riobamba și care a provocat
temporar râul Chambo, producând un lac efemer.
Deși activitatea lui s-a considerat că a încetat de-a
lungul Pleistocen Târziu, lucrările recente indică
faptul că a erupt de-a lungul Holocenului,
producând supratensiuni piroclasice care au ajuns
la o altitudine de 3800 m. Fig. 20 Tungurahua
(https://naturegalapagos.com/blog/tungurahua-erupts-on-1st-feb-2014-ecuador-active-volcanoes/)
4.2 Zona vulcanică centrală
• Vulcanii sunt dispuși sub forma unui arc în vestul
Cordilierei Occidentale, apărând pe teritoriul a 4
state: Peru, Chile, Bolivia și Argentina.
• Andezitele, dacidele, riolitele sunt tipurile de roci
eruptive dominante, deși apar ocazional și andezite
bazaltice și bazalte.
• Printre centrele mai active și mai cunoscute sunt:
a. în Peru-Coropuna-Solimana (6,377 m),
Sabancaya (5,967 m), Chachani (6,057 m), Misti
(5,822 m) and Huaynaputina (4,200 m)
b. în Bolivia-Tata Sabaya
c. în Chile-Parinacota (6,348 m), Taapaca
(5,850m), Nevados de Payachata, San Pedro
(6,145 m), Láscar (5,550 m), Socompa (6,051
m), Llullaillaco (6,739 m), Lastarria, Ollagüe
(5,863 m) și Ojos del Salado (6,887 m, cel mai
înalt vulcan din lume
d. în Argentina- Tuzgla, Peinado, Cerro Bonete.
Fig. 21 Zona vulcanică centrală
(https://scielo.conicyt.cl/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0716-02082004000200001)
 Fig. 23 Nevado Coropuna
(https://www.gob.pe/institucion/minam/noticias/
12128-arequipa-inaigem-inicia-expedicion-
cientifica-al-volcan-coropuna)

Nevado Coropuna, cel mai înalt

și cel mai mare vulcan din Peru,
este un complex vulcanic enorm
Fig.22 Vârful Nevado Coropuna acoperit de gheață.
(https://earthobservatory.nasa.gov/images/47114/nevado-coropuna-peru)
 Tata Sabaya, un vulcan situat în regiunea Altiplano din Bolivia, se ridică la o
altitudine de 5.430 de metri deasupra nivelului mării.

Fig. 25 Vulcanul Tata Sabaya

Fig. 24 Tata Sabaya (http://bo.geoview.info/corredor_iquique_santos_tata_sabaya,11794980p)
(https://earthobservatory.nasa.gov/images/80945/tata-sabaya-volcano)
 Ojos del Salado (6,887 m), cel mai înalt vulcan activ din lume, este situat de-a lungul frontierei Chile-Argentina.

Fig. 26 Ojos del Salado

https://lh3.googleusercontent.com/GAQ5ZEWA32QCu7aDuRGaZlSjWD_XmBzkInu
97PXb5_BxO6qdQIZKJytyCJY7dQcN2VOMWSXNCXvl2Q=w5184-h3888-no Fig. 27 Ojos del Salado (Google Earth)
Cerro Peinado (5741 m) este unul dintre
cei mai tineri vulcani din regiune.

Fig. 28
Fig. 29 Cerro Penaido (https://www.flickr.com/photos/pikesonbikes/11716656134)
 4.3 Zona vulcanică sudică
 Include cel puțin 60 edificii vulcanice istorice cu
potențial activ în Chile și Argentina, precum și
trei sisteme gigantice de calderă silicică și
numeroase centre eruptive minore.
 În contrast cu zona vulcanică centrală, calderele
din zona vulcanică sudică s-au format în ultimii
1.1 Ma.
 Predomină andezitele, dacidele, riolitele, bazalte
și bazalte andezice.
 Cei mai activi sau cunoscuți vulcani sunt:
Tupungato (6,650 m), San José-Marmolejo
(5,830 m), stratovulcanul Maipo (5,290 m)-
complexul calderei diamantifere(Fig. 5) Planchón
(4,090 m), Cerro Azul-Quizapu (3,788 m),
Tatara-San Pedro (3,621 m), Tromen (>4,000 m),
Longaví (3,242 m), Chillán (3,212 m), Antuco
(2,987 m), Lonquimay (2,822 m), stratovulcanul
Copahue (2,952 m) și complexul calderei
Caviahue (Fig. 6),Villarrica (2,840 m), Lanín
(3,778 m), Puyehue (2,240 m), Tronador (3,565
m), Osorno (2,661 m), Calbuco (2,015 m),
Hudson.
Fig. 30 Zona vulcanică sudică
(https://scielo.conicyt.cl/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0716-02082004000200001)
• Tupungato-cel mai nordic dintre vulcanii centrali
din Chile, este un stratovulcan pleistocen,
acoperit de un dom de lavă din urmă 0,8
milioane de ani (Moreno și Naranjo 1991).

Fig. 31
Fig. 32 Tupungato
(https://www.mendoza.travel/en/parque-provincial-volcan-tupungato/)
Maipo, un stratovulcan conic, este localizat la
granița Chile-Argentina și ocupă parțial Caldera
de Diamant pleistocenă.

Fig.33 Maipo
(https://www.andes-vertical.com/en/expeditions/climb-maipo-volcano/)
 Chillán este unul dintre cei mai activi
vulcani din Anzii Centrali. Ultima activitate
vulcanică a început pe 8 ianuarie 2016 și s-a
sfârșit pe 27 septembrie 2018.

Fig.34 Chillan
(https://earthobservatory.nasa.gov/images/81456/nevados-de-chillan-chile)

Fig. 35 Cenușa vulcanului Chillan Fig. 36 Vulcanul Chillan

(https://volcano.si.edu/volcano.cfm?vn=357070)
 • Caldera cu gheață, cu o lungime de 10 km, a celui
mai sudic vulcan din Anzii Chilieni, Cerro Hudson,
nu a fost recunoscută până la prima sa erupție din
secolul al XX-lea, în anul 1971.

Fig. 38 Cerro Hudson

(https://volcano.si.edu/volcano.cfm?vn=358057)

Fig. 37 Caldera cu gheață a vulcanului Cerro Hudson

(http://volcanoscience.blogspot.com/2011/10/hudson-volcano-cerro-hudson-eruption-in.html)
4.4 Zona vulcanică australă
• Această zonă conține 5 stratovulcani și un mic
complex de domuri holocene și curgeri în
insula Cook, cel mai sudic centru vulcanic din
Anzi.
• Cei mai nordici dintre vulcani (Lautaro,
Viedma și Aguilera), care se află în interiorul
capului de gheață sudic patagonian, au o
chimie similară și au fost grupați, constituind
zona nordică vulcanică australă.
• Vulcanii au erupt pe o fundație pre-andină
erodată glaciar și pe roci mezozoice andine și
nu există informații referitoare la activitatea
vulcanică pre-holocenă.
• Cele 6 centre prezintă hornblende andezice și
dacide.

Fig.39 Zona vulcanică australă

(https://scielo.conicyt.cl/scielo.php?script=sci
_arttext&pid=S0716-02082004000200001)
 Fig.40 Lautaro
(https://alchetron.com/Lautaro-volcano)

Viedma

Fig.41 Viedma
(http://www.derutasydestinos.com/fotos_crater_Volcan_Viedma-Santa_Cruz.html)

Aguilera

Fig.42 Aguilera
(http://www.escalando.org/wordpress/wp-content/uploads/2014/10/Nuestras-primeras-
vistas%C2%AD-del-Volc%C3%A1n-Aguilera...-%C2%ADtratando-de-establecer-l%C2%ADa-
posible-ruta-de-ascens%C2%ADo.%C2%AD%C2%AD-%C2%A9Evan-Miles.jpg)
 Fig.44 Insula Cook (Google Earth)
Fig. 43 Fueguino (https://volcano.si.edu/volcano.cfm?vn=358090)
 5. Hazarde vulcanice
Zona vulcanică nordică
• La 13 noiembrie 1985, laharele generate de
topirea zăpezii și a gheții în timpul unei
erupții relativ mici a vulcanului Nevado del
Ruiz din Columbia au produs cel mai mortal
eveniment vulcanic înregistrat în Anzi, în Fig.46 Craterul vulcanului Nevado del Ruiz
care > 23.000 de oameni au fost uciși. (https://www.earthmagazine.org/article/benchmarks-november-
13-1985-nevado-del-ruiz-eruption-triggers-deadly-lahars)

Fig. 45 Răspândirea laharelor

(https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Nevado_del_Ruiz_hazard_map,_from_Wright_and_Pierson.png)
Fig.47 Locuințele afectate de lahare
(https://www.earthmagazine.org/article/benchmarks-november-
13-1985-nevado-del-ruiz-eruption-triggers-deadly-lahars)
 Zona vulcanică centrală
• Cea mai mare erupție istorică explozivă din
Anzi a fost generată de vulcanul
Huaynaputina, situat la doar 75 km nord-est
de orașul Arequipa din sudul Perú, între 19
februarie și 6 martie 1600.
• Fragmente de rocă au cazut în nord-vest, iar
fluxurile piroclastice au ucis un număr
relativ mare (~1500) de oameni din zonă,
îngropând șapte sate. De asemenea au barat
canionul Tambo, formând două lacuri
temporare în cele din urmă și generând
fluxuri de resturi care au coborât 120 km pe
vale spre Oceanul Pacific.

Fig.48 Erupția vulcanului Huaynaputina

(https://www.researchgate.net/figure/Sketch-map-showing-the-regional-Sketch-
map-ashfall-showing-from-the-the-1600-regional-AD_fig3_238458139)
 Zona vulcanică sudică
• Zona vulcanică sudică se desfășoară la latitudini unde trăiește 70% din populația din Chile și conține unii
dintre cei mai activi vulcani din Anzi. În 1932, vulcanul Quizapu a erupt peste 9,5 𝑘𝑚3 de rocă vulcanică,
cea mai mare erupție explozivă a oricărui vulcan din Anzi din secolul al XX-lea, erupând și în 1846 cu
același volum de magmă. În 1991, vulcanul Hudson, cel mai sudic din zona vulcanică sudică a erupt între
4-7 𝑘𝑚3 de rocă vulcanică, a doua cea mai mare erupție din secolul al XX-lea.

Fig.49 Erupția vulcanului Quizapu

(https://www.latercera.com/tendencias/noticia/columna-sismologia- Fig.50 Cele mai semnificative erupții din Chile
quizapu-la-erupcion-mas-grande-del-chile-republicano/136044/) (https://twitter.com/hashtag/quizapu)
 Zona vulcanică australă
• Vulcanii din zona vulcanică australă sunt
îndepărtați de un mare centru populat și acești
vulcani nu sunt monitorizați pentru activitatea lor.
Singura erupție istorică cunoscută a fost erupția
vulcanului Lautaro în 1959-1960.

Fig.51 Erupția vulcanului Lautaro

(https://scielo.conicyt.cl/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0716-02082006000100008)
Fig.52 Localizarea vulcanului Lautaro în zona vulcanică australă
(https://www.researchgate.net/figure/Locality-map-of-Lautaro-volcano-Chilean-Patagonia-
AVZ-Austral-Volcanic-Zone-SVZ_fig1_250374064)
 6.Erupții recente
Tabel 1 Erupții recente în America de Sud (https://volcano.si.edu/gvp_currenteruptions.cfm)
Vulcan Țară Data începerii Data finalului erupției IEV
erupției

Sangay Ecuador 8 Aug 2018 27 Sep 2018 2

Sabancaya Peru 6 Noi 2016 27 Sep 2018 3

Nevados de Chile 8 Ian 2016 27 Sep 2018 2

Chillan

Villarrica Chile 2 ± 7 Dec 2014 25 Sep 2018 1

Reventador Ecuador 27 Iul 2008 27 Sep 2018 2

Fig.53 Indicele explozivității vulcanice

(http://jurassicpark.wikia.com/d/p/3133623658086652713)
7. Concluzii
Regiunea andină a fost principalul loc al vulcanismului și magmatismului
din continentul sud-american încă din Triasicul Târziu.

Centura vulcanică cuprinde 4 segmente vulcanice (zona vulcanică

nordică, zona vulcanică centrală, zona vulcanică sudică, zona vulcanică
australă) delimitate de zone inactive din punct de vedere vulcanic.

Cei mai mare număr de vulcani activi sunt situați pe teritoriul statului
Chile, din zona vulcanică centrală.

Exploziile vulcanice reprezintă unul dintre cele mai periculoase

fenomene, distrugând relieful, infrastructura, dar cel mai grav efect îl
constituie pierderea a zeci de mii de vieți omenești.

America de Sud deține un număr important de vulcani activi în prezent,

însă nu prezintă o intensitate ridicată în ceea ce privește indicele
explozivității vulcanice.
 • Bleahu M., 1983, Tectonica globală, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București.
• Ene M., 2012, Geomorfologie tectono-structurală, Ed.
Universitară, București.
• Revista Geológica de Chile, Vol. 31, No. 2, p. 161-206, 11 Figs.,
December 2004.-
https://scielo.conicyt.cl/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S071
6-02082004000200001
• https://volcano.si.edu/
Bibliografie • https://earthobservatory.nasa.gov/
• http://geologycafe.com/class/chapter5.html
• https://www.adv-geosci.net/22/125/2009/adgeo-22-125-2009.pdf
• https://earthquakes.volcanodiscovery.com/?L=30
• https://www.geolsoc.org.uk/Plate-Tectonics/Chap3-Plate-
Margins/Convergent/Oceanic-continental
Vă mulțumesc!