Sunteți pe pagina 1din 17

Munții Apuseni

Student:Avram Emilia
Grupa 301

București, 2019
1. Localizare
2. Vecini
3. Structură geologică
4. Subunități

Cuprins 5.
6.
Hidrografia
Vegetația
7. Solurile
8. Clima
9. Utilizarea terenului
10. Arii naturale protejate
1.Localizare
 Munţii Apuseni sunt localizați în partea vestică
a României.
 Munții Apuseni sunt un lanț muntos din
Transilvania, parte a Carpaților Occidentali.
 Cuprinși între dealurile domoale ale
Depresiunii Transilvaniei și Câmpia Tisei,
Munții Apuseni formează veriga ce închide
spre vest arcul carpatic românesc.
 Ocupă o suprafață de circa 20.000 𝑘𝑚2 .
 Cel mai înalt vârf este Curcubăta Mare
(cunoscut și ca Vârful Bihor) cu o altitudine de
1849 m.

Fig.1 Localizarea Munților Apuseni în cadrul României


2.Vecini
• N-Râul Barcău
• E-Depresiunea Colinară a Transilvaniei
• S-Râul Mureș
• V-Dealurile și Câmpia de Vest

Fig.2 Vecinii Munților Apuseni


3.Structură geologică
Deși reprezintă o unitatea mai mică în raport cu celelalte este destul de
complexă structural, ca alcătuire și ca evoluție.
În alcătuirea lor intră roci metamorfice, magmatice și sedimentare,
primele dominant în subunitatea nordică, iar celelalte în cea sudică unde se
întrepătrund, evidențiind un mozaic structural și petrografic.
Subunitatea central-nordică a M. Apuseni
 şisturi cristaline prehercinice: – mezametamorfice (micaşisturi, paragnaise, calcare cristaline,
cuarţite) din munţii Gilău, Bihor, nordul Vlădesei, estul M. Zarand. -epimetamorfice (şisturi
sericito-cloritoase, sericito-cuarţitice, grafitoase, cloritoase cu intercalaţii de calcare dolomitice)
din munţii Gilău, Codrului, bazinul superior al Someşului Cald.
 magmatite prehercinice – corpuri granitice care străpung masa cristalină (în Muntele Mare,
corpurile din sudul M. Codrului, granitul de Şiria).
Fig.3 Geologia Munților Apuseni
 şisturile cristaline hercinice, slab metamorfozate (M. Zarand).
 magmatite hercinice – granite (vestul M. Zarand), diorite şi gabrouri (centrul M. Zarand).
 sedimentarul: - Domeniul de Bihor (brecii, conglomerate, gresii cuarţoase, calcare, dolomite,
şisturi marnoase, argile) - munţii Gilău, Vlădeasa, Bihor şi Pădurea Craiului; Domeniul de
Codru (conglomerate, complex vulcanogen-sedimentar, gresii, depozite carbonatice, fliş marno-
grezos) - munţii Pădurea Craiului, Bihorului (S-V), Gilăului (S), Codru-Moma şi Zarand; -
Domeniul de Biharia (argile, gresii) în munţii Zarand, Bihor (S-V);
 sedimentarul posttectonic (gresii, conglomerate, calcare etc) - Roşia, Răchiţele, Valea
Drăganului, Borod.
 magmatitele laramice – cea mai importantă masă în Vlădeasa (andezite dacite, riolite); corpuri
mai mici la Budureasa, Iara-Băişoara.
Subunitatea sudică a Munţilor Apuseni
 cristalin în M. Trascău şi pe Valea Mureşului (şisturi
mezometamorfice prehercinice şi epimetamorfice hercinice)
 magmatite ofiolitice (bazalte, intruziuni de gabbrouri, andezite,
dacite, riolite) îndeosebi în M. Drocea, dar şi în munţii Metaliferi
şi Trascău.
 sedimentarul prelaramic: - Trascău-Ampoi (calcare); - Deva-
Zam (calcare); - sudul M. Drocea (fliş, wildfliş); - Hălmagiu-
Abrud (fliş, wildfliş).
 magmatitele laramice - corpuri intrusive (diorite, granodiorite,
granite care străpung mase de ofiolite) la Săvârşin, Căzăneşti,
Cerbia, Vaţa.
 vulcanismul neogen-cuaternar - curgeri de lave, depozite
vulcanogen-sedimentare şi corpuri ale unor vulcani (Săcărâmb,
Cetraş, Dealu Conţu, Coinel, Valea Morii, Baia de Arieş); în
cuaternar bazalte (Detunatele)
 depresiunile posttectonice: - Brad-Săcărâmb (pietrişuri şi argile
cu cărbuni badeniene, piroclastite, marne, tufuri, nisipuri); -
Zlatna-Almaş (conglomerate, pietrişuri, marne, tufuri); - Roşia
Montană (conglomerate, marne, argile).
Fig. 4 Detunatele
(https://peterlengyel.wordpress.com/2012/07/27/detunatele-muntii-apuseni/)
 Munţii Bihor-Vlădeasa-Vlădeasa, Bătrâna, Biharia sau Bihor,
Găina, Arieşului sau "Ţara Moţilor" (munţii Arieşului Mic,
Abrudului, Bistrei şi Albacului şi depresiunile Câmpeni-
Bistra, Abrud, Albac);
 Munţii Gilău – Muntele Mare ;
 Munţii Meseş ;
 Munţii Plopiş (Şes) ;

4.Subunități

 Munţii Crișurilor (Pădurea Craiului, Codru Moma) ;


 Munţii Mureşului (Highiş-Drocea sau Zarandului, Metaliferi,
Trascău) ;
 Depresiunile tectonice-cele mai mari sunt:Vad-Borod, Beiuş,
Brad-Hălmagiu, Zlatna sau Ampoi (ultimele două sunt
incluse de regulă ca subdiviziuni la Munţii Mureşului) Fig.5 Subunitățile Munților Apuseni
5. Hidrografia
Rețeaua de drenaj este foarte
densă datorită precipitațiilor abundente.
Versantul vestic este drenat de cele trei
Crișuri (Alb, Negru și Repede) și de
Barcău, spre est de Someșul Mic, Arieș
si Ampoi.
Potențialul hidroenergetic
bogat este valorificat prin lacurile de
acumulare, realizate pe Someșul Cald
(Tarnița, Fântânele-Belis), Iada (Lesu),
Valea Draganului (Floroiu).

Fig.6 Hidrografia Munților Apuseni


6. Vegetația
În Munții Apuseni
predomină o vegetație
forestieră care este dominată
de făgete și molidișuri (pe
calcarele de la Vidolm,
vegetează și zada- Larix
decidua). În arealele mai
coborâte, cum sunt munceii din
partea vestică este și mult
gorun. În regiunea înaltă a
munților Bihor, Vlădeasa,
Muntele Mare se conturează un
etaj subalpin.

Fig.7 Harta vegetației României (http://www.profudegeogra.eu/vegetatia-romaniei/)


7.Solurile
• Diversitatea petrografică mare, dar și altitudinile destul de ridicate au determinat o diversitate mai accentuată
a solurilor.
• Preluvosolurile și luvosolurile tipice apar pe roci acide și intermediare ale munților periferici cu altitudini
reduse (Zarand, Metaliferi, Codru-Moma, Trascău, Plopiș, Meseș).
• Pe rocile eruptive bazice (în Munții Zarand, Metaliferi, Codru-Moma, Bihor), s-au format
eutricambosoluri, în Munții Pădurea Craiului și Codru-Moma unde sunt platouri calcaroase aceste soluri
sunt asociate în mod curent cu rendzine, eutricambosoluri subrendzinice și eutricambosoluri rodice.
• În sud-vestul Munților Apuseni, pe roci marnoase apar feoziomuri varietăți marnice. În zona centrală înaltă
(Munții Bihor, Vlădeasa, Muntele Mare) pe roci acide districambosolurile au o mare răspândire, asociate cu
prepodzoluri și podzoluri.
• În cadrul depresiunilor (Vad-Borod, Beiuș, Zarand) învelișul de sol este reprezentat de luvosoluri (tipice,
albice, stagnice) și planosoluri pe suprafețele plane sau cu înclinare redusă și de preluvosoluri și
eutricambosoluri pe suprafețele mai povârnite.
• În sudul Munților Metaliferi, în culoarul Mureșului apar insular vertosoluri.
Se întâlnesc mai multe clase de
soluri, predominând cambisolurile și
spodisolurile, existând și luvisoluri,
andisoluri sau hidrisoluri.
În partea centrală, de nord sau
de est predomină solurile brune acide
(districambosolurile).
În partea de nord-est se întalnesc
pe suprafețe mai extinse solurile brune
feriiluviale (prepodzolurile), la altitudinile
mai mari.
În partea de sud și sud-vest a
munților predomină solurile brune eu-
mezobazice (eutricambosoluri) și soluri
brune-luvice podzolite, unde sunt
altitudini mai reduse.
În Munții Zarandului se
întalnesc suprafețe mari cu luvisoluri
albice.
Fig.8 Răspândirea tipurilor de sol în Munții Apuseni De-a lungul râurilor mai mari se
află soluri aluviale.
Climatul
8. Clima
general este cel specific
montan, cu
etajării elementelor climatice, cu temperaturi medii anuale de
2-6 °C și precipitații abundente de 800-1000 mm anual.
Temperaturile scad odată cu altitudinea de la 10°C
spre zona mai joasă de la contactul cu Dealurile de Vest și
Câmpia de Vest până la 0-2 °C în zonele mai înalte de
peste 1700 m.

Fig. 9 Harta temperaturilor medii anuale


(http://www.geo-spatial.org/galerii/?c=gal_meteorologice&p=989)
Precipitațiile cresc odată cu altitudinea și pot
depăși 1400 mm/an în zona superioară, pe când la bază
pot ajunge la 800 mm/an. În acești munți se întâlnește
polul precipitațiilor din România la Stana de Vale (1101
m, între Munții Vlădeasa și Munții Pădurea Craiului) unde
se înregistrează peste 1400 mm anual. Cantitatea mare de
precipitații se datorează faptului că asupra acestor munți
acționează influențele vestice ce transportă o cantitate
însemnată de umiditate dinspre Oceanul Atlantic. Fig. 10 Harta precipitațiilor
(http://www.profudegeogra.eu/harta-precipitatiilor-in-romania/)
9.Utilizarea terenului
Modul de utilizare al terenurilor
reflectă stadiul actual al evoluției
economice a suprafețelor. Se disting
câteva categorii de mari folosințe:
1. Pădurile
2. Pajiștile
3. Terenurile agricole
4. Suprafețele construite

Fig.11 Modul de utilizare al terenului în Munții Apuseni


10. Arii naturale protejate
Pe teritoriul munților Apuseni se întâlnesc numeroase arii
protejate, de tipul SPA–Arii de Protecție Speciala Avifauninstice
și SCI–Situri de Importanța Comunitară, cu rolul de a salva speciile
floristice și faunistice de la decimare.
Ocrotite și declarate monumente ale naturii sunt plante ca:
floarea de colț, întâlnită pe stâncile calcaroase din Munții Bihor,
Muntele Găina, Muntele Mare și Munții Trascău; strugurele ursului
de la Scărița-Belioara (Muntele Mare); pinul de pe stânca din albia
Arieșului de la Sălciua; "Fagul împaratului" de la Baia de Arieș;
frasinul de la Aiton, având vârsta de circa 300 de ani și
circumferința de 7 m.
În cadrul faunei sunt declarate monumente ale naturii
acvilele, corbii, păsările insectivore.

Fig.12 Ariile naturale protejate în Munții Apuseni


Parcul Natural Apuseni
 Parcul Natural Apuseni este o arie protejată de interes
național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural
de tip peisaj terestru) situată pe teritoriile administrative ale
județelor Alba, Cluj și Bihor.
 Parcul național se află în vestul țării, în partea central-estică
a Munților Apuseni, înconjurat de Masivul Vlădeasa la
nord, Munții Pădurea Craiului la nord-vest, Munții
Bihorului la sud, Munții Gilău la est și Munții Codru-Moma
la sud-vest.
 În interiorul parcului sunt zone de conservare specială, cum
ar fi Bulz, Poiana Florilor, zona Peşterii Urşilor, Poiana
Ponor, Platoul Carstic Padiş - Depresiunea Vărăşoia -
Poiana Ponor, etc.

Fig.13 Parcul Natural Apuseni (http://www.cniptcluj.ro/obiectiv/view/id/2940?page=1&lang=)


Bibliografie
• Ielenicz M., Oprea R., (2011), România, Carpații:caracteristici generale (partea I),vol. V,
Ed.Universitară, București
• https://www.scribd.com/doc/77641699/Muntii-Apuseni
• ArcGis
Vă mulțumesc!