Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CROMOZOMICE
GONOZOMALE
Anomaliile cromozomilor sexuali, ca şi cele ale
cromozomilor autozomi, pot fi:
• numerice sau structurale,
• omogene sau în mozaicism.
• Frecvenţa anomaliilor cromozomice
gonozomale la naştere este de aprox. 1 la 500 de
nou-născuţi.
• O anomalie a cromozomilor sexuali este
diagnosticată în 1 din 250 de amniocenteze
efectuate la gravide cu vârsta de peste 35 de ani
(similar cu sindromul Down).
• Un număr important din aceşti feţi sunt
eliminaţi în al doilea trimestru de sarcină.
În celulele embrionilor avortaţi trisomiile XXY,
XXX şi XYY sunt rar întâlnite, monosomia X
este cea mai comună anomalie cromozomică.
• Anomaliile structurale ale cromozomilor
sexuali sunt ceva mai rare; cea mai frecventă
este izocromozomul pentru braţele lungi ale
cromozomului X: i (Xq) în formă omogenă sau
în mozaicism.
• Starea de mozaicism este mai frecventă la
cromozomii sexuali decât la cromozomii
autozomi.
• Fenotipul asociat acestor anomalii
– nu este atât de sever afectat,
– există indivizi care au fenotip în limita
"normalului" deşi prezintă în cariotip
aberaţii gonozomale.
• Principalele semne clinice din sindroamele cu
anomalii ale cromosomilor sexuali includ:
– afectarea sferei genitale, cu disgenezie
gonadală,
– absenţa sau dezvoltarea întârziată a
caracterelor sexuale secundare,
– sterilitate sau infertilitate.
ABATERI DE LA
CARIOTIPUL 46,XX
Sindromul Turner
(Disgenezia gonadală
Bonnevie -Ullrich)
Aspect fenotipic
La naştere câteva semne pot fi
considerate patognomonice:
• limfedeme la nivelul părţii dorsale a
mâinilor şi picioarelor gât scurt şi
palmat,
• urechi displazice şi jos implantate,
• uşoară ptoză palpebrală,
• mandibulă hipoplazică,
• unghii distrofice
Începând cu vârsta pubertăţii
• statură scundă (nanism după 2-5 ani),
• disgenezie gonadală (gonade fibrozate cu
foliculi degeneraţi) cu absenţa instalării
caracterelor secundare sexuale:
- amenoree primară
- nedezvoltarea glandelor mamare (cu
implantarea areolelor mamare lateral faţă de
linia medio-claviculară),
- pilozitate axilară şi pubiană slab reprezentată
- sterilitate.
Fenotip
• implantarea joasă a firelor de păr
• anomalii cardio-vasculare (1/3 cazuri),
din care cea mai frecventă (în aprox.
50% din cazuri) este coarctaţia istmului
aortei.
• in copilarie frecvent otite care pot
conduce la surditate
• in evolutie hipo sau hipertiroidie
• inteligenţa de obicei este mijlocie sau
submedie (IQ =70-120).
Cariotip
• 45,X- 53%
• Mozaicism 45,X/46,XX -15%
• 46,X,i(Xq) -10%
• Mozaicism 45,X/46,X,i(Xq) -8%
• Deleţii 46,XXq- sau 46,XXp- -6%
• Alte mozaicisme -8%
Modificari dentare in Sindromul
Turner
• Modificari de eruptie dentara
• Anomalii ale coroanei si radacinilor
• Creste riscul de pierdere a dintilor dupa
tratamentul ortodontic
• Retrognatie cu micrognatie
• Distrucție molară distală
• Microdontie in ambele dentitii
Modificari dentare in Sindromul
Turner
• Dentiția permanentă erupe cu 12 luni mai
devreme (3-4 ani)
• Dinții au smalț mai subțire și dentină
anormală
• Mobilitate dentara crescuta
Scăderea lățimii coroanei este frecvent
întâlnită
Etiologie
anomalii cromozomiale
submicroscopice de tipul
microdeleţiilor, microduplicaţiilor.
Sindroamele de microdeleţie
• apar datorită unor deleţii mici,
nedetectabile prin tehnicile de cariotipare
convenţionale. În funcţie de mărimea
fragmentului deletat, diagnosticul poate
fi stabilit prin analiza cromozomilor
utilizând bandare de înaltă rezoluţie, prin
tehnica FISH, sau prin tehnici de analiză
ADN.
Sindroame cu microdeleţie cu/sau fără
amprentă genomică
– sindromul Prader-Willi şi sindromul
Angelman;
– sindromul Rubinstein –Taybi;
– sindromul Williams;
– sindromul Di George şi sindromul velo-
cardio-facial;
– retinoblastomul;
– nefroblastomul;
Sindrom Prader-Willi
Fenotip clinic :
-hipotonie
-creştere insuficientă
în perioada de sugar
-statură mică
-mâini şi picioare mici
-hipogonadism;
-micropenis la băieţi
Fenotip:
retard mental sever
tulburări cognitive severe
absenţa limbajului
convulsii
mişcări ataxice
crize de râs nemotivat
microcefalie
bărbie proeminentă,
ascuţită
Sindromul Di George
• microdeleţie 22q11
• dismorfie facială caracteristică la copilul mic :
micrognaţie, fante palpebrale scurte, urechi mici,
jos inserate, filtrum scurt, microstomie, iar mai
târziu anomaliile faciale cuprind :
aplazia/hipoplazia glandelor paratirotide
manifestată prin hipocalcemie şi a timusului cu
imunodeficienţă celulară, malformaţii cardiace
(tetralogie Fallot, coarctaţie de aortă).
• Tetralogia Fallot consta din patru defecte cardiace diferite: un
defect septal ventricular, stenoza pulmonarei (blocarea fluxului
sanguin din ventriculul drept la plamini), dextropozitia aortei si
hipertrofia ventriculului stang.
Sindromul velo-cardio-facial
• microdeleţie 22q11 la fel ca şi sindromul
Di George prezentând unele dismorfii
faciale comune cu acesta, dar şi trăsături
particulare:
• hipertelorism,
• rădăcina nasului proeminentă,
• vârful nasului bulbos.
Caracteristicile sunt date de
palatoschizis, insuficienţa velofaringeală,
voce nazonată şi anomaliile cardiace
Sindrom velo-cardio-facial
Sindromul Rubinstein–Taybi
microdeleţie16p13,expresivitate variabilă
• anomalii faciale: fante palpebrale cu
orientare antimongoloidă, maxilar
hipoplazic, palat ogival, aspectul nasului
în cioc de papagal
• police şi haluce lăţit
• statură mică
• retard mental
• Microcefalie
Poate fi familial sau sporadic.
Sindrom Rubinstein-Taybi
Sindromul Williams
• microdeleţie 7q11, o reg. cromosomială în care
este localizată şi gena pentru elastină.
• Facies „elfin” („faţă de spiriduş”), cu frunte
largă, fante palpebrale scurte, nări antevertate,
buze groase, filtrum lung, dinţi mici, spaţiaţi
• Stenoză aortică
• Hipercalcemie în perioada neonatală
• Retard mental uşor
• Tulburări de vorbire caracteristice
• Comportament caracteristic : sunt sociabili,
prietenoşi, vorbăreţi
• Dezvoltare întârziată
Sindrom Williams
Sinromul Williams
Retinoblastomul
• Mutaţia genei RB1. Mutaţia este o deleţie
care poate afecta gena şi care se poate extinde
şi la genele învecinate (sindrom cu gene
contigui). Gena RB1 este o genă supresoare
tumorală, localizată 13q14, care pentru
exprimare fenotipică necesită starea de
homozigoţie. Mutaţia este moştenită de la un
genitor pe linie germinală, iar pentru expresia
fenotipică are loc şi mutaţia genei RB1
omoloage la nivelul celulelor retiniene,
eveniment care apare în celula somatică
retiniană, postnatal.
Tumora poate fi suspicionată în faza incipientă
prin aspectul particular al pupilei, ca o
reflexie albicioasă a pupilei, leucocoria, +
strabism.
În evoluţie un ochi dureros, înroşit sau mărit.
Dacă deleţia se extinde şi la genele vecine
atunci poate apărea şi dismorfie facială şi
retard mental.
• Tumora poate fi unilaterală 1/3 din cazuri,
bliaterală 2/3 din cazuri şi excepţional ca trei
tumori, două oculare şi alta în SNC. Debutul
obişnuit este între vârsta de 24 şi 30 de luni.
Nefroblastomul-tumora Wilms
• mutaţia genei supresoare tumorale notată WT1 cu
locusul 11p13. Mutaţia genei este o deleţie care
poate cuprinde şi genele adiacente (sindroame cu
gene contigui). Apariţia tumorii necesită două
evenimente mutaţionale, prima mutaţie este
germinală, a doua este somatică în celule renale,
postnatal. Debutul este până la vârsta de 5 ani.
• În funcţie de întinderea deleţiei pot fi asociate şi
alte manifestări (aniridie, displazie genito-urinară,
retard mental) desemnate sub acronimul WAGR.
• Există două forme: cea ereditară, cu transmitere
DA si cea non-ereditară, sporadică.
Sindroamele de microduplicaţie
• apar datorită unor duplicaţii mici,
prezenţa în plus a unui mic fragment
cromozomial neputând fi evidenţiată prin
tehnicile convenţionale de citogenetică.
Detectarea sa necesită tehnici speciale, ca
şi bandare de înaltă rezoluţie, analiză
cromozomială moleculară (FISH) sau
analiză moleculară.
Sindromul Beckwith-Wiedemann
• DA cu expresivitate variabilă
• microduplicaţie 11p15
• ansamblu de anomalii, unele specifice:
- macrosomia,
-hemihipertrofia,
-macroglosia,
-visceromegalie,
-defecte ale peretelui abdominal.
Sindrom Beckwith-Wiedemann