Sunteți pe pagina 1din 23

Boca Mihaela

Câmpean Adrian
Cozaciuc Andreea
Mărcuță Mădălina
Timiș Oana
Dezvoltarea psihomotorie cuprinde 7 componente a căror evoluție este
incorelată:

1. Motricitatea grosieră;

2. Motricitatea fină;

3. Schema corporală;

4. Lateralitatea;

5. Organizarea perceptivă;

6. Organizarea spațiului;

7. Organizarea timpului și evoluția simțului ritmic.


Viața intrauterină:
 etapa embrionară în care se formează organele – până la 12
săptămâni de sarcină;
 etapa fetală începe din săptămâna a 13–a până la naștere.

Copilăria cuprinde 3 perioade:

1. Etapa primei copilării: de la naștere la 3 ani :


-perioada neo-natală: 0-28 zile;
-perioada de sugar: 29 zile-un an;
-perioada de ante preșcolar: 1-3 ani.
2. Etapa celei de-a doua copilării, de preșcolar: 3-7 ani.
3. Etapa copilăriei(perioada școlară ) :
-școlar mic – prepubertate: 7-11 ani fete, 7-13 băieți;
-școlar mare - pubertate : 11-14 ani fete, 13-15 băieți;
-adolescență – după 14-15 ani până la terminarea creșterii, 18
ani fete, 21 ani băieți.
 Cuprinde mișcările realizate cu toate
segmentele corpului la care participă
marile grupe musculare. Ea asigură
deplasările (aspectele locomotorii) și posturile
(aspectele nonlocomotorii).
 Motricitatea globală se exprimă prin
următoarele activități coporale: mișcări de
deplasare ale întregului corp (mers, alergare, înot
etc.), schimbări de poziții sau posturi fără
deplasare (trageri, împingeri, întinderi) sau poziții
stabile (în picioare, în șezut).
• Își ține capul drept (controlul extremității
cefalice) între 2-3 luni
• Achiziționează „postura păpușii” la 3 luni
(decubit ventral,sprijin pe coate și antebrațe,
palmele deschise, degetele extinse)
• Începe rostogolirea între 2 și 4 luni, la 6 luni
se rostogolește complet
• La 6-7 luni stă în șezut fără suport
• La 9 luni se ridică și merge în 4 labe
 La 9 -10 luni se ridică singur în picioare (din
patrupedie sau cățărându-se cu ajutorul
mâinilor)
 9,10,11 luni merge de-a lungul mobilei de
care se ține
 Merge singur, fără sprijin între 11-14 luni
 La 15 luni merge singur pornind și oprind
fără să cadă
 La 20 de luni sare pe ambele picioare, stă pe
un picior ajutat , ridică jucării de pe jos fără
să cadă, urcă scări ținându-se de balustradă,
se așază singur pe scăunel
 Lovește mingea cu piciorul între 14-24 luni
 La 24 luni aleargă fără să cadă
 Pedalează triciclu între 24-30 luni
 Stă într-un picior, coboară scări alternând
picioarele, merge pe vârfuri pe distanțe lungi
între 36-60 luni
 Patinează , se dă cu rolele între 5-6 ani.
 Echilibrul static și controlul postural se dezvoltă
treptat. La scurt timp după naștere copilul are o
atitudine ghemuită asemănătoare cu cea din
timpul sarcinii, această poziție menținându-se
până la 2 luni, când apare poziția intermediară în
semiflexiune și semiextensiune. Abia după vârsta
de 3 ani apare poziția definitivă în extensie.

 Echilibrul static se perfecționează pe măsură ce


curbura lombară se dezvoltă. În momentul în
care copilul capătă poziția verticală, este
necesară reconsiderarea întregului corp și a
relațiilor acestuia cu spațiul.
 Locomoția reprezintă abilitatea de deplasare
dintr-un loc în altul, cu păstrarea contactului cu
solul. Primele încercări de mers sunt dificile,
corpul copilului fiind într-o stare de contractură.

 Pe măsură ce echilibrul static se perfecționează,


copilul începe să se relaxeze. Într-o etapă
ulterioară, copilul reușește să-și controleze
mișcările, ajungând la deplasarea independentă.

 Treptat, mersul devine mai bine controlat,


ajungând apoi automat, cu o postură corporală
corectă și un balans minim.
Există multe teste pentru aprecierea
tulburărilor de echilibru explicabile de altfel
datorită proceselor complexe care concură la
menținerea stabilității. În general, testul se
repetă de 3 ori, luându-se cea mai bună
performanță.
1) Testul Romberg clasic, cu ochii deschiși, apoi
cu ochii închiși 20-30 sec, picioarele lipite. Se
apreciază gradul de legănare. Variante: cu
așezarea picioarelor unul înaintea altuia.
2) Testul "brânciului' se execută în două moduri:
 din ortostatism, asemenea testului precedent,
aplicăm scurte împingeri neanunțate pacientului
la nivelul sternului, în spate, pe bazin, din lateral
și apreciem stabilitatea;
 la fel, dar cerem pacientului să se opună, să
nu se lase împins.
Testul Romberg clasic :
 https://www.youtube.com/watch?v=U5a4lbm
wmOw
 https://www.youtube.com/watch?v=mt3WgE
7xyk4

Testul „brânciului” :
 https://www.youtube.com/watch?v=mt3WgE
7xyk4
1) Testul „ridică-te și mergi” este foarte frecvent utilizat la
bătrâni, hemiplegici etc. Și acest test se poate cuantifica pe scala 0-1-
2-3. Practic, el se desfășoară astfel: pacientul stă pe scaun, i se
comandă să se ridice în picioare (fără sprijin), să meargă 6-10 m, să
se întoarcă și să se reașeze pe scaun. Durata acestor acțiuni se poate
cronometra.
2) Testul de echilibru Tinetti cu 2 sau 3 grade de apreciere (0-1 sau 0-
1-2) . Apreciază următoarele acțiuni: șezând nesprijinit, ridicare din
șezut, așezat din ortostatism, stând în ortostatism nesprijinit, stând
cu ochii închiși, întoarcere la 360o, îmbrâncire sternală.
3) Testul de mers Tinetti este o analiză a câtorva componente ale
mersului care se poate face la viteza obișnuită a pacientului sau/și
viteza crescută. Și la acest test, gradele de apreciere pot fi 0-1 sau
0-1-2. Se analizează: inițierea mersului, lungimea pasului,
continuitatea pasului, devierea traseului mersului, mișcarea
trunchiului, distanța dintre călcâie în mers.

Deseori ambele teste Tinetti sunt asociate dând o mai bună apreciere.
Testul „ridică-te și mergi” :
 https://www.youtube.com/watch?v=j77QUMP
TnE0

Testul de echilibru Tinetti :


 https://www.youtube.com/watch?v=t4H0Y6F
yW1Y
 Cuprinde mișcări fine care solicită mare
precizie.
 În mod normal motricitatea
fină este condusă de vedere (inițial mâna
conduce vederea, privirea fiind
orientată spre deplasarea mâinilor, apoi
primele coordonări vizual motorii fiind
stabilite,vederea are rol reglator pentru
activitatea mâinilor; mâna se deplasează spre
obiectul perceput).
 Grasping-ul palmar – de la naștere
 La 4 luni deschide complet mâna, pentru a se
sprijini în postura păpușii
 La 5 luni, culcat pe spate, face mișcări dirijate
pentru a se debarasa de un prosop pus pe
față
 La 5 luni prinde obiecte pentru a le duce la
gură și scutură jucăria
 La 6 luni extinde complet cotul
 La 6 luni prehensiunea voluntară cu grifă
palmară, cubitală și opoziție parțială a policelui
 La 8-9 luni prinde obiecte cu pensă fină
bidigitală, police-index, apoi transferă obiecte
dintr-o mână în alta
 La 10-11 luni apare dominanța unei mâini, de
obicei dreapta
 La 15-20 luni construiește un turn din 3 cuburi,
introduce mărgele într-o sticlă
 La 20-24 luni întoarce singur paginile unei carți
 La 3 ani poate desena imitând cercuri, linii
drepte, ține creionul prin pensă tridigitală, taie cu
foarfeca, construiește un turn din 6-7 cuburi.
 Evoluția percepției
și a reprezentării
este stimulată de
perfecționarea
prehensiunii.
 Prehensiunea este
un act complex ce
se dezvoltă mai
ales în primul an
de viață.
Evidențiem 6 etape de formare a acestei deprinderi :
1. În prima lună de viață prehensiunea este
involuntară, fiind vorba de un reflex.
2. În jurul vârstei de 3 luni, apar primele inițiative de
apucare, reprezentate de agitarea brațelor.
3. Prima formă de prehensiunea voluntară apare la
vârsta de 4-5 luni, când copilul manevrează un
obiect, folosind priza cubito-palmară.
4. Către vârsta de 6 luni , copilul plasează obiecte
între palme și degete.
5. Spre 8 luni, priza devine radio-palmară.
6. La 9-10 luni, priza devine radio-digitală, moment
în care copilul poate folosi priza formată din pulpa
policelui și falanga distală a indexului.
 Jocurile pentru dezvoltarea motricității fine
antrenează coordonarea bimanuală, oculo-
manuală şi globală, conduc la formarea unor
deprinderi; cresc coordonarea şi deprinderile
motrice fine, cresc forţa musculară la degete şi
exersarea prehensiunii, contribuie la formarea
deprinderilor de prescriere şi de organizare a
spaţiului grafic și la însuşirea deprinderilor de
îmbrăcare (acţiuni motorii succesive).
 Exercițiile de motricitate fină vizează
ameliorarea, reglarea și instalarea unei fineți mai
mari a tuturor gesturilor copilului, permițându-i
astfel să lucreze cu mai multă precizie, ușurință
și mai multă relaxare.
Printre aceste exerciții se numără:
 pictatul cu palma sau cu dosul palmei;
 pictatul cu pensula, desenarea unor linii groase, apoi
a unor linii din ce în ce mai subțiri;
 folosirea plastilinei pentru a face diverse forme;
 decuparea unor forme respectând exact conturul
imaginii;
 umplerea și golirea unor sticle cu apă;
 îmbrăcarea și dezbrăcarea - încercările de a se
dezbrăca singur încep să apară încă de când e foarte
mic;
 găurirea cu bețișoare a conturului unor forme;
 construirea unui bloc de cuburi- de la construirea
unui bloc de cuburi, până la alăturarea unor piese de
puzzle sau până la introducerea unor cercuri colorate
pe un suport, toate acestea sunt jocuri, dar si metode
utile de a dezvolta motricitatea fină a copilului.
1. Care sunt componentele psihomotricității ?
2. Ce cuprinde motricitatea grosieră ?
3. Ce reprezintă echilibrul static ?
4. Cum se dezvoltă echilibrul static ?
5. Cum se realizează testul Romberg clasic ?
6. Când începe să se dezvolte prehensiunea ?
7. Ce tipuri de coordonare antrenează jocurile
pentru dezvoltarea motricității fine ?
8. La câte luni se rostogolește complet sugarul?
9. După ce vârstă mersul începe să devină stabil ?
10. Enumerați 3 exerciții pentru dezvoltarea
motricității fine.
 http://www.ccdcluj.ro/Fisiere/2015/PREUNIVERSITARI
A/Creativitate%20si%20inovatie/Ioana_Iosip.pdf
 http://www.scritub.com/medicina/Evaluarea-
echilibrului42188.php
 https://www.scribd.com/document/146339422/Eval
uarea-Motricitatii-Fine-Si-Grosiere-fefs
 „Kinetoterapia în afecțiuni pediatrice”, E. T.
Avramescu, E. Roșulescu, I. llinca, M. Zăvăleanu, M.
Călina, D. Enescu, Universitatea din Craiova, 2007
 „Psihomotricitatea. Metodologia educării și reeducării
psihomotrice”, C. Albu, A. Albu, T.L. Vlad și I. Iacob,
Institutul European, 2006