Sunteți pe pagina 1din 8

Gestionarea

comportamentelor agresive
COMPORTAMENTUL COPILULUI
Copilul aruncă jucăriile pe jos

INTERPRETARE INTERPRETARE
Copilul ăsta nu înţelege să nu mai trântească cuburile! Copilul se plictisește, nu știe sa se
Face intenţionat ca să mă enerveze! joace, vrea sa-mi atraga atenția.

EMOŢIA EMOȚIA
Furie, enervare, ostilitate Calm

PEDEAPSĂ REACȚIA ADECVATA


Îl lovesc ca să înceteze. Ii redirecționez comportamentul prin
oferirea de alternative.
 Acelaşi tip de comportament al copilului
determină reacţii emoţionale şi comportamentale
diferite, la persoane diferite în funcţie de modul
în care fiecare semnifică ceea ce face copilul.

 Acelaşi tip de comportament determină reacţii


diferite chiar şi la aceeaşi persoană, în momente
diferite, în funcţie de cum percepe contextul în
care se manifestă comportamentul.
Ce se întâmplă în realitate
 comportamentul copilului este rezultatul unor experienţe de învăţare

 comportamentul copilului este o reflecţie a abilităţilor pe care el le


are dezvoltate la un moment dat

 manifestarea comportamentelor inadecvate ascunde un deficit de


abilităţi şi reflectă nevoia unor contexte noi de învăţare

 comportamentele inadecvate reprezintă un feedback deoarece


trasmit informaţii despre aspectele pe care copilul le mai are de
învăţat cât şi despre calitatea procesului de învaţare
De ce apar situaţii în care copilul
învaţă comportamente neadecvate?
 adulţii reacţionează la comportamentele copiilor în concordanţă cu
emoţiile personale şi nu în raport cu obiectivele de învăţare
supraodonate

 când copilul manifestă un comportament care vine în contradicţie cu


scopul adultului acesta trăieşte o serie de emoţii negative şi pune în
aplicare o serie de metode, pentru a stopa comportamentul neplăcut
al copilului, care sunt congruente cu starea emoţională

 răspunsul adultului reprezintă un răspuns la propria lui emoţie (o


modalitatea de autoreglare emoţională) care ignoră obiectivele de
învăţare supraordonate
În realitate:

copiii au nevoie să înveţe de la adulţi


comportamente adecvate de răspuns la
anumite situaţii problematice cu care se
confruntă
Pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă este foarte
important ca adulţii, părinţi, educatori, învăţători,
profesori să înveţe să:

 Aibă reacţii cu mesaj de învăţare pentru copil

 Adopte comportamente care să fie conforme cu


obiectivele supraordonate de învaţare şi în
contradicţie cu emoţiile personale

 Identifice şi să utilizeze strategii de autoreglare


emoţională care să se manifeste în afara
contextului relaţiei cu copilul
Cum poate să răspundă adultul în acord
cu obiectivele de învăţare?
 observeă şi traduce în cuvinte emoţia copilului (Observ că eşti trist!)
 relaţionează emoţia cu contextul (Ce s-a întâmplat?)
 facilitează exprimarea emoţională (Spune-i lui... cum te simţi pentru că
te-a lovit)
 se raportează în egală măsură la experinţa celuilalt copil (care a lovit)
 traduce în cuvinte emoţia celuilalt copil (observ că eşti furios)
 relaţionează emoţia cu contextul (ce s-a întâmplat?)
 face apel la regulă (regula este ca atunci când doreşti să iei un lucru care
nu este al tău să ceri permisiunea, regula este ca atunci când eşti furios
să spui în cuvinte cum te simţi)
 aplică consecinţe logice pentru încălcarea regulilor (3 min în timpul de
liniştire)
 Identifice soluţii pentru situaţiile viitoare (Cum putem rezolva altfel situaţia
- Ce poţi să faci diferit când eşti furios în loc să loveşti : să spui în cuvinte
cum te simţi, să îşi iei distanţă, să soliciţi ajutorul adultului dacă nu poţi
rezolva problema singur; Ce poţi să faci când doreşti să iei ceva ce nu
este al tău: să ceri permisiunea.)