LOGISTICA MĂRFURILOR

CURS 10 - 7 MAI 2019

Stocurile de mărfuri
Stocul de mărfuri
 Este utilizat pentru a defini:
 materiileprime
 componentele

 subansamblele

 produsele în curs de prelucrare sau produsele finite

care sunt menţinute în vederea utilizării lor, pe măsura

apariţiei nevoii.
Stocurile există în numeroase puncte
ale sistemului logistic al firmei:

 în mijloace de transport
 în depozite aflate în cadrul unităţilor de producţie
 în centre de distribuţie proprii
 în magazine etc.
Rolul stocurilor este de a realiza:

 îmbunătăţirea serviciului logistic pentru clienţi

 echilibrul relaţiei dintre cerere şi ofertă
 reducerea costurilor
 diminuarea incertitudinii
Îmbunătăţirea serviciului logistic pentru
clienţi
 Asigurarea disponibilitatii produselor
 Nivelul de servire - indicator ce reflecta capacitatea firmei de a onora
cererea clientilor.
 Poate fi definit în functie de :
 durata ciclului de performanta (intervalul de timp dintre lansarea comenzii de
client si primirea marfii de catre acesta);
 numarul comenzilor onorate;
 cantitatea comandata, onorata din stoc, pentru un produs sau o linie de produse.
 Nivelul de servire = numărul comenzilor onorate conform cerinţelor
clientului/ numărul total al comenzilor primite*100%
Echilibrul relaţiei dintre cerere şi ofertă

 existenţa unui decalaj temporal între cerere şi

ofertă
 cerere într-un interval scurt de timp - menţinerea de
stocuri de către producatori, angrosisti si detailisti,
în avans fata de perioada de manifestare a cererii.
 productia sezoniera implica păstrarea de mărfuri în
stoc, pentru a satisface cererea care se manifesta în
alte perioade ale anului
Reducerea costurilor
 Costurile anuale generate de disponibilitatea
produselor în stoc pot reprezenta între 20%
si 40% din valoarea produselor respective
 Rolul de reducere a costurilor totale este
determinat însă de următoarele aspecte:
 economiile de scară în domeniul producţiei
 economiile de scară în domeniul cumparării şi
transportului
 valorificarea unei conjuncturi favorabile a preţurilor
Diminuarea incertitudinii
 Prezenţa stocurilor protejeaza firma de variaţiile
neaşteptate, pe termen scurt
 Stocuri de siguranţă
 Stocurile protejează totodată în privinţa
incertitudinii legate de ciclul de performanta al
furnizorului
Deţinerea de stocuri este adesea
contestată
 Risipa de resurse este principalul motiv invocat.
 Capitalul investit în stocuri ar putea fi folosit mult
mai profitabil în alte arii ale activităţii firmei.
 Produsele se pot uza moral şi fizic, iar cererea
finală se poate orienta spre alte produse.
 Progresele din domeniul tehnologiei informaţiei fac
astăzi posibilă coordonarea eforturilor firmei
furnizoare şi firmei cliente pentru diminuarea şi
chiar înlăturarea stocurilor.
Tipuri de stocuri
 În managementul stocurilor, sunt planificate şi
urmărite mai multe tipuri de stoc:
 ciclicsau de bază
 de siguranţă

 în tranzit

 mediu
Stocul ciclic sau de baza
 Este stocul necesar pentru a satisface cererea
medie, în perioada dintre doua completari succesive
ale stocului.
 Este influenţat de factori ca: dimensiunea cererii,
mărimea lotului de fabricaţie, interval de timp în
care comanda este onorată de furnizori, cantitatea
economică a livrarii,spaţiul de depozitare
disponibil, mărimea comenzilor pentru care
furnizorul acordă discounturi cantitative si costurile
deţinerii de stocuri.
Stocul de siguranţă
 Constituie o modalitate de protectie contra incertitudinii
datorate cererii si respectiv duratei ciclului de performanta
al furnizorului.
 Componenta a stocului mediu, alaturi de stocul de baza.
 Scopul - îndeplinirea cererii medii şi condiţiile medii din
intervalul de timp dintre lansarea comenzii şi primirea
mărfurilor.
 Mărimea stocului de siguranţă se stabileşte în funcţie de
incertitudinea implicată şi de nivelul dorit al disponibilitaţii
stocului.
 Acurateţea previziunilor face posibilă minimizarea stocului
de siguranţă.
Stocul în tranzit
 Este alcătuit din produsele aflate în mişcare sau în
asteptare, în mijloacele de transport
 Marfurile în tranzit - necesare pentru satisfacerea cererii.
 Ele reprezintă active pentru care firma plăteşte, fără a fi
accesibile.
 Incertitudinea legata de stocurile în tranzit este relativ mare.
 Sistemele de comunicatie prin satelit, utilizate de tot mai
multe firme, diminuează această incertitudine.
 Unul dintre obiectivele managementului stocurilor este de a
reduce cantitatea de produse aflate în tranzit şi
incertitudinea asociată.
Stocul mediu
 Este constituit din materiile prime, componentele,
produsele în curs de prelucrare si produsele finite
păstrate, de regula, într-un sistem logistic.
 Calcularea stocului mediu se face pe baza
componentelor: stoc de bază, stoc de siguranţă şi
stoc în tranzit
Costurile generate de stocuri
 Principalele categorii de costuri generate de stocuri
sunt
 Costul de achiziţionare a mărfurilor
 Costul de menţinere a stocurilor

 Costul rupturilor de stoc

Costurile de achizitionare
 Sunt cele asociate efectuării comenzilor, în
vederea creării sau completării stocurilor.
 Componentele acestei categorii de costuri sunt
urmatoarele:
 costul selecţiei vânzatorului şi negocierii
 costul formulării comenzii şi transmiterii ei la furnizor

 costul transportului comenzii

 costurile de receptie si de manipulare a materialelor la

punctul de primire a produselor.
Costurile de mentinere a stocurilor
 Sunt determinate de păstrarea mărfurilor o anumita perioadă, pâna în
momentul solicitării lor de către clienţii interni sau externi ai firmei.
 Aceste costuri sunt relativ proporţionale cu volumul mediu de mărfuri
deţinute în stoc.
 Principalele componente ale costurilor de menţinere a stocurilor sunt
următoarele:
 costurile financiare - se refera la costul capitalului investit în stocuri.
 costurile de depozitare - sunt determinate de pastrarea marfurilor în spatii de depozitare
private sau publice.
 costurile de asigurare - protectia contra riscurilor datorate incendiului, furtunii, sau furtului
implica plata unor costuri de asigurare.
 costul deteriorarii si uzurii marfurilor - pe parcursul pastrarii în spatiile de depozitare,
marfurile se pot deterioara fizic sau uza moral, devenind nevandabile.
Costurile datorate rupturilor de stoc
 Sunt determinate de absenţa produselor din stoc, în momentul solicitării lor
de clienţi.
 Unele costuri din aceasta categorie pot fi cuantificate cu usurinţă, în timp ce
altele nu pot fi masurate cu acuratete.
 Componentele principale sunt urmatoarele:
 costul vânzarii pierdute.
 costul pierderii loialitatii clientilor.
 costul unei noi comenzi.
Planificarea stocurilor
 Stabilirea momentului în care este necesară
lansarea comenzii de aprovizionare şi a cantităţii
comenzii sunt decizii fundamentale în managementul
stocurilor.
 Metode de planificare a stocurilor se realizează în
condiţii de certitudine şi condiţii de incertitudine
Planificarea în condiţii de certitudine
 Condiţiile de certitudine se referă la faptul că cererea viitoare şi durata viitoare a
ciclului de performanţă sunt cunoscute.
 Stabilirea punctului de reaprovizionare - determinarea mărimii stocului la care se
impune lansarea unei noi comenzi pentru a asigura continuitatea satisfacerii cererii.
 În condiţii de certitudine, punctul de reaprovizionare se poate calcula cu ajutorul
formulei:
 P=D*T
 P – punctul de reaprovizionare
 D - cererea medie zilnică
 T - durata ciclului de performanţă (mărimeaintervalului de reaprovizionare)
 Exemplu: un produs are cererea medie zilnică de 10 unităţi pe o perioadă de o
săptămână (7 zile). Cât este punctul de reaprovizionare? Cum explicaţi aceasta?
 Rezultat: P = 70 unităţi,
 În momentul în care cantitatea de mărfuri existentă în stoc ajunge la limita de 70
unităţi este necesar lansarea unei noi comenzi (cantitatea necesară pentru a
satisface cererea din intervalul de reaprovizionare).
Cantitatea economică a comenzii
(EOQ)
 Este cantitatea care completează stocul, în condiţiile
menţinerii la minim a costului combinat al achiziţionării şi
menţinerii stocului.
 Este cantitatea pentru care costul menţinerii stocului şi
costul comenzii sunt egale.
 Formula de calcul:

 Cc – costul comenzii
 D – cererea anuală
 Cs – costul anual al menţinerii stocului (exprimat procentual)
 Cu – costul unitar al produsului
Exemplu
 În cazul unui produs pentru care costul comenzii este
145 mii lei, cantitatea solicitată anual este 6400 unităţi,
costul menţinerii stocului este 25% din stocul mediu
anual iar costul unitar este 0,7 mil lei, cantitatea
economică a comenzii este:

 Cantitatea economică de 103 unităţi de produs poate

fi rotunjită la 100 având în vedere modul de ambalare
şi paletizare a produselor.
 Firma cumpărătoare va lansa comenzi de 100 unităţi
de produs, considerând că cererea este uniformă, pe
parcursul anului.
Planificarea în condiţii de incertitudine

 Incertitudinea constă în fluctuaţiile cererii pe durata

intervalului de reaprovizionare şi/sau variaţiile
ciclului de performanţă.
 Protecţia faţă de incertitudine – stocul de siguranţă.
Punctul de reaprovizionare
 P = D * T + SS
 P – punctul de reaprovizionare

 D - cererea medie zilnică

 T - durata ciclului de performanţă

 SS – stocul de siguranţă
Incertitudinea se poate referi la:
 Incertitudinea privind cererea
 Cererea fluctuează iar intervalul de aprovizionare nu variază în timp
 Stocul mediu = sumă dintre jumătate din cantitatea comandată şi stocul
de siguranţă
 Variaţia ciclului de performanţă
 Construirea unui stoc de siguranţă în condiţiile unei cereri cunoscute
 Dacă impactul fluxului ciclului de performanţă nu este evaluat statistic,
stocul de siguranţă se stabileşte în funcţie de durata medie necesară
pentru completarea stocului
 Incertitudine simulată în privinţa cererii şi duratei ciclului de
performanţă
 Stabilirea stocului de siguranţă presupune determinarea probabilităţilor
combinate ale celor două tipuri de incertitudine.
CONTROLUL STOCURILOR
În funcţie de frecvenţa sa avem:

 control continuu
 control periodic
Control continuu

 Constă în analiza zilnică a stocului, pentru a

determina necesităţile de reaprovizionare
 S + Qo ≤ P atunci comand Q
 cantitatea existentă în stoc – S
 cantitatea care a fost deja comandată la furnizori - Q0
(urmează a fi primită)
 punctul de reaprovizionare – P
Exemplul 1:
 În condiţii de certitudine, cererea medie zilnică
pentru un anumit produs este de 15 unităţi, durata
ciclului de performanţă este de 10 zile.
 Care este punctul de reaprovizionare?
 Cât este stocul mediu?
Rezultat:
 Punctul de reaprovizionare este de 150 unităţi (15
unităţi*10 zile), deci conform controlului continuu, este
necesară lansarea unei noi comenzi ori de câte ori
suma dintre stocul existent şi cantitatea deja
comandată este inferioară cantităţi de 150 unităţi.

 Stoculmediu va fi SM = Q/2 + SS, unde SM este stocul

mediu, Q este cantitatea comandată şi SS este stocul
de siguranţă, deci SM = 150/2 = 75 unităţi.
Controlul periodic
 Constă în analiza stocurilor la anumite intervale de
timp (săptămânal sau lunar).
 Punctul de reaprovizionare:
P = D ( T + I/2) + SS
 Stocul mediu:
 SM = Q/2 + I*D/2 + SS
 D- cererea medie zilnică
 T- durata medie a ciclului de performanţă
 I- durata perioadei de control (zile)
 SS – stocul de siguranţă
 SM – stocul mediu
Exemplul 2:
 Care este punctul de reaprovizionare şi stocul
mediu pentru un produs a cărui cerere medie zilnică
este de 15 unităţi, în condiţiile unei durate a ciclului
de performanţă de 10 zile, a unei comenzi de 150
unităţi de produs şi unui control săptămânal.
 Ce puteţi spune comparativ cu controlul continuu?
Rezultat:
 Punctul de aprovizionare:
P = 15*(10+7/2) + 0 = 202,5 ≈ 202 unităţi
 Stocul mediu
 SM = 150/2 + 7*15/2 + 0 = 127,5 ≈ 127 unităţi.
P şi SM determinate în cazul controlului periodic sunt
mai mari decât cele determinate în cazul controlului
continuu.
Metoda JIT
 o filozofie de control al stocurilor
 scop menţinerea cantităţii necesare de material în
locul potrivit, la momentul potrivit, pentru a realiza
cantitatea potrivită de produse
 filozofie de programare, conform căreia întregul
canal de aprovizionare/ livrare este sincronizat
pentru a răspunde cerinţelor producţiei sau clienţilor
Aceasta metodă duce la organizarea procesului de
producţie pe baza celor 7 reguli de aur:

 Zero defecte
 Zero timpi de pregatire-incheiere
 Zero stocuri
 Zero manevrari sau manuiri
 Zero defectiuni
 Zero timpi de productie
 Zero dimensiune a lotului de fabricatie
Producia JIT nu este la fel numită în
toate întreprinderile
 IBM utilizează termenul producţia în flux continuu,
 Hewlett-Packard utilizează termenii producţie fără
stocuri şi sistemul de producţie repetitiv,
 GE – management la vedere,
 Motorola – producţie în ciclu scurt,
 câteva firme Japoneze – SistemulToyota,
 alte companii - competiţia bazată pe timp (CBT)
Caracteristicile JIT:
 Relaţiile strânse cu un număr mic de furnizori şi
transportatori;
 Utilizarea în comun a informaţiilor de către clienţi şi
furnizori;
 Frecvenţa mare a producţiei, cumpărării şi transportului
unor cantităţi mici, ceea ce conduce la niveluri minime
ale stocurilor;
 Înlăturarea incertitudinii în canalul de aprovizionare/
livrare, ori de câte ori este posibil;
 Obiectivele privind calitatea înaltă.
Semnificaţiile acronimului JIT în
practică:
 Înlăturarea stocurilor din lanţul de aprovizionare/ livrare –
prin realizarea unor livrări frecvente, în cantităţi mici, care
corespund cererii imediate;
 Un sistem de control al producţiei;
 Filozofia de înlăturare a risipei prin eliminarea sau
diminuarea produselor defecte, a stocurilor, mişcările inutile
în implicarea metodelor de lucru, supraproducţia – prea
devreme şi prea mult, deplasarea şi manipularea excesivă
a bunurilor, timpul de aşteptare, limitele procesului;
 O strategie de management al resurselor umane – lucrătorii
trebuie să aibă aptitudini multiple şi să fie utilizaţi în mod
flexibil, sunt încurajaţi să se implice în soluţionarea
problemelor şi să propună modificări.
Specialiştii în domeniul cumpărării au un rol deosebit de important în
asigurarea condiţiilor necesare pentru aplicarea filozofiei JIT.

 Toate materialele trebuie să fie disponibile atunci când sunt

solicitate, la locul potrivit, în cantitatea şi de calitatea necesară
 Acestora le revin responsabilităţile:
 Relaţiile cu funcţia de proiectare – atenţia se concentrează asupra
performanţelor, nu a specificaţiilor de proiectare;
 Relaţiile cu furnizorii –JIT presupune apelarea la un număr mic de
furnizori capabili să asigure nivelul de performanţă dorit;
 Identificarea furnizorilor potenţiali –firmele furnizoare trebuie să fie
capabile să menţină un interval de reaprovizionare constant şi scurt,
precum şi un nivel înalt de calitate;
 Certificarea furnizorilor –(pentru asigurarea unui nivel înalt de calitate)
 Evaluarea performanţelor furnizorilor –(certificarea va fi urmată de o
evaluarea continuă, permanentă)
Avantajele aplicării metodei JIT:
 Costuri – reducerea costurilor de menţinere a stocurilor
 Calitate – detectarea şi corectarea rapidă a calităţii
necorespunzătoare;
 Proiectare – reacţia rapidă la schimbările intervenite;

 Eficienţa administrativă – un număr mai mic de furnizori,

simplificarea comunicaţiilor cu aceştia şi a activităţilor de
recepţie;
 Productivitate – diminuarea activităţilor de inspecţie,
reducerea întârzierilor legate de obţinerea materialelor;
 Cerinţele de capital – reducerea imobilizărilor în stocuri.
JIT în cadrul companiilor
 JIT for Toyota
https://www.youtube.com/watch?v=Vjdil2nBCf0

 JIT for Mc Donalds

https://www.youtube.com/watch?v=FpwwcpubUIw
Metoda MRP (Material Requirements
Planning)
 Planificarea cerinţelor de materiale
 Se deosebeşte radical de sistemele tradiţionale de
completare a stocurilor în cazul cărora comanda este
lansată în momentul atingerii punctului de reaprovizionare;
 Constă într-un set de proceduri corelate, decizii, reguli şi
înregistrări care traduc un program de producţie principal în
cerinţe nete, precum şi în satisfacerea planificată a acestor
cerinţe pentru fiecare articol din stoc care este necesar
pentru îndeplinirea programului respectiv;
 Scopul MRP este minimizarea stocului şi menţinerea
programelor de livrare;
 Filozofia MRP este focalizată asupra produsului finit în care
vor fi incorporate părţile componente;
Obiectivele planificării cerinţelor de
materiale
 Sincronizarea – corelarea comenzilor şi livrărilor de
materii prime cu cerinţele de producţie;
 Disponibilitatea la timpul potrivit;

 Promovarea planificării comune – corelarea

furnizorilor şi clienţilor;
 Acţiunea rapidă – pentru prevenirea lipsei de
materii prime.
Inputurile informaţionale ale MRP:
 Previziunea vânzărilor – estimarea vânzărilor viitoare
de către compartimentul de marketing şi vânzări;
 Comenzile clienţilor – lansarea din timp a comenzilor
de către clienţi facilitează procesul de planificare la
nivelul din amonte al lanţului de aprovizionare-livrare;
 Programul de producţie principal – se fundamentează
şi/sau pe comenzile clienţilor;
 Lista de materiale;

 Evidenţa stocurilor.
Sistemul MRP desfăşoară operaţiunile:

 Calcularea cerinţelor brute;

 Previzionarea din timp a comenzii;

 Determinarea cerinţelor nete:

 CN = CB – S – Q0, unde
 CN sunt cerinţele nete,
 CB sunt cerinţele brute,
 S este stocul existent şi
 Q0 este cantitatea deja comandată la furnizori;

 Formularea de instrucţiuni privind comenzile.

Metoda DRP (Distribution Requirements
Planning)
 Planificarea cerinţelor de distribuţie;
 Principiul pe care se bazează DRP este faptul că cererea unui nivel
superior este dependentă de cererea de la nivelul imediat inferior;
 Metoda DRP se focalizează asupra programării care coordonează
cerinţele de distribuţie pentru un anumit orizont de timp;
 Există un program pentru fiecare produs la nivelul fiecărui depozit
de distribuţie;
 DRP urmăreşte integrarea tuturor acestor programe pentru a
determina cerinţele totale ale unui nivel superior;
 Cerinţele nete se determină cu formula:
 CN = (CB + SS) – (PP + SFa)
Avantajele metodei DRP:
 Reducerea costurilor de transport ale depozitelor, ca
urmare a coordonării livrărilor;
 Scăderea nivelului stocurilor, datorită capacităţii de a
determina ce produs este necesar şi când anume;
 Diminuarea spaţiilor de depozitare necesare;

 Scăderea retururilor de produse de la clienţi, în condiţiile

cunoaşterii cererii;
 Creşterea vizibilităţii stocurilor şi coordonarea dintre
logistică şi producţie;
 Facilitatea elaborării bugetelor, prin simularea mai multor
scenarii referitoare la cerinţele de stocuri şi transport.
Controlul agregat al stocurilor
 Controlul unui grup de produse şi nu produse
individuale
 Viteza de circulaţie şi numărul de rotaţii
 Analiza ABC

 Regula rădăcinii pătrate

 Metoda relaţiei dintre stoc şi cerere

Viteza de circulaţie şi numărul de rotaţii

 Vc = SM/ VMz şi Nt = V/ SM, unde:

 Vc este viteza de circulaţie (în zile),
 SM este valoarea stocului mediu,

 VMz este valoarea vânzărilor medii zilnice,

 Nt este numărul de rotaţii pe durata unui an,

 V este valoarea vânzărilor anuale;

Analiza ABC
 Sau Analiza Pareto;
 Pareto a descoperit în anul 1897 că 20% din populaţia Italiei deţinea 80% din
bogăţii;
 În managementul stocurilor se consideră că 20% din produse asigură 80% din
vânzări şi profituri;
 Principiul de bază al analizei ABC – produsele sunt clasificate în 3 categorii
distincte: categoria A – produse cu circulaţia rapidă, categoria B – produse cu
circulaţie medie, categoria C – produse cu circulaţie lentă;
 Etapele analizei ABC:
 Stabilirea listei produselor;
 Ierarhizarea produselor în funcţie de vânzări;
 Calcularea ponderilor cumulate în vânzări;
 Calcularea ponderii cumulate în numărul de produse;
 Clasificarea produselor;
 Elaborarea curbei lui Pareto: pe orizontală va fi ponderea cumulată în numărul de
articole şi pe verticală va fi ponderea cumulată în vânzări;
Analiza ABC

 https://www.youtube.com/watch?v=qLGC_hlzu6A
Regula rădăcinii pătrate
 Este utilizată pentru determinarea nivelului stocurilor în cazul
modificării numărului depozitelor la care apelează firma;
 Dacă o firmă îşi propune consolidarea reţelei sale de
depozite, prin înlocuirea tuturor depozitelor regionale cu un
singur depozit central, stocul mediu ce va fi menţinut în noul
depozit se calculează pe baza formulei:
S  S n
c i , unde:
 Sc este stocul optim din noul depozit
 Si este stocul din fiecare depozit existent înainte de consolidare,
 n este numărul depozitelor din reţeaua neconsolidată;
• Metoda poate fi aplicată în cazul în care în cele n depozite
avem cantităţi egale de produse în stoc;
Metoda relaţiei dintre stoc şi cerere
 SM = a*Lb, unde:
 SM este stocul mediu din noul depozit,
 L sunt livrările anuale ale depozitului, a şi b sunt
constante;