Parcul National

Munții Măcin

z
z

Cuprins:
1. Prezentare generală

2. Așezare și geografie
 1. Prezentare generală
z

Situați la limita nordică a Peninsulei Balcanice, în nord-vestul

Dobrogei, Măcinul reprezintă o zonă montană insulară înconjurată de
peisajul silvostepelor dobrogene și apropiată de cursul inferior al
Dunării.

Parcul Național Munții Măcin de peste 11.000 hectare, protejează

zona mai înaltă a acestor munți (care se extind pe cca 50.000
hectare), adică culmea principală Măcin și culmea secundară
Pricopanu; suprafața parcului fiind acoperită de pădure în proporție
de 87,14%, silvostepă 3,62%, stepă 9,16%, iar suprafețele agricole
reprezintă nesemnificativ 0,08%.
 2. Așezare și geografie
z
Parcul National Muntii Macinului (11321 ha) este
situat pe teritoriul administrativ al localitatilor: Macin ,
Greci (situate in vestul parcului) comuna Cerna
(amplasata in vestul si sud-vestul parcului), comunele
Hamcearca si Luncavita (situate in estul acestuia)
precum si Jijila (situata in partea de nord).

Parcul National ocupa zona centrala cea mai inalta a

Muntilor Macin, cuprinzand cea mai mare parte din culmea
principala (cunoscuta sub denumirea de Culmea
Macinului), precum si o culme secundara a acestora ,
respectiv Culmea Pricopanului. Altitudinal se incadreaza
intre 7 si 467 m, reprezentand zona cea mai inalta a
Podisului Dobrogean. Cota maxima este atinsa de Varful
Tutuiatu cu 467 m in masivul Greci. Muntii Macinului sunt
cei mai vechi din Romania formati in timpul orogenezei
hercinice, care a avut loc in urma cu 300-400 milioane de
ani.
 Munții Măcinului au apărut ca rezultat al orogenezei hercinice, începute în precambrian și
derulate până pe la sfârșitul paleozoicului, înainte de apariția dinosaurilor.
z
Este un orogen intraplacă, deci nu la contactul unor plăci tectonice, fenomenele de cutare și
intruziune magmatică au ridicat pe atunci Munții Măcinului la altitudini similare cu cele actuale din
Carpați. Stratele sunt puternic cutate și faliate, străbătute de intruziuni granitice, Munții Măcinului
având roci metamorfice, vulcanice extruzive și intruzive, ca și roci sedimentare, spre exemplu
calcare devoniene, conglomerate, gresii etc.

Loessurile depuse în cuaternar, atât de caracteristice peisajului dobrogean, sunt prezente mai
ales în zonele de altitudine mai redusă de la periferia zonei montane.

Formațiunile granitice megalitice au o mare importanță peisagistică în zonele înalte ale Culmii
Pricopanului. Pe lângă ariile montane compacte, există resturi izolate ale foștilor munți, care apar
acum ca niște dealuri ici-colo în peisaj.

Acești munți, cu înălțime redusă și aspect de dealuri, se impun în peisajul geografic general
prin numeroase vârfuri ascuțite și versanți abrupți, plini de grohotișuri (în special sectoarele
granitice).

Dealul Bujoarele de la Turcoaia, prezintă un punct fosilifer situat în calcare devoniene

(paleozoice), aflat la 207 m altitudine, extins pe 8 hectare; aici au fost identificate 30 de taxoni
fosili, dintre care 22 sunt brahiopode, pe lângă care mai sunt moluște, crustacee, briozoare și
ostracode.