RELIEFUL LITORAL

Proiect realizat de:Păun Dragoș-Marian

Clasa a IX-a D
Colegiul “Spiru Haret” Ploiești
DEFINIȚIE

 Relieful litoral este în general format din trei fâșii geomorfologice :

 litoralul actual cu falezele, estuarele, plajele, grindurile, lagunele,
limanele și perisipurile sale ;
 încadrând această fâșie, altele două, anume mărturiile fostelor trasee
ale țărmului și fostelor nivele ale mării în diferitele epoci din trecut :
 terasele, falezele, greziile de plajă, grindurile și perisipurile fosile
de pe uscat ;
 terasele, falezele, greziile de plajă, grindurile, perisipurile și văile
fosile de pe platforma continentală submersă.
AGENTUL MODELATOR ȘI FORMELE DE
RELIEF
 Agentul principal al modelării reliefului litoral este apa mării, prin formele
sale specifice de mișcare.
 Formele de mișcare a apei sunt : valurile
curenții
mareele(flux și reflux)
PROCESELE DE FORMARE

 Procesele de formare ale reliefului litoral sunt:

 Procese mecanice
Procesele mecanice au o largă desfășurare pe țărmurile înalte și se
manifestă prin alunecări, prăbușiri, sufoziune. Ele sunt intensificate de
acțiunea valurilor și curenților.
 Procese fizico-chimice
sunt legate fie de acțiunea ceții și a picăturilor de apă rezultate din spargerea
valurilor, fie de aceea a apei de mare. Sunt frecvente alterarea rapidă a
mineralelor bogate în fier (augit, biotit, olivina, amfiboli), dizolvarea rocilor
carstice și dezagregarea produsă prin cristalizarea clorurii de sodiu în fisuri.
Rezultă cavități și lapiezuri de dimensiuni variabile, nisip și blocuri de
dezagregare.



FORMELE DE RELIEF

 Faleza și platforma de abraziune

 Faleza reprezintă un abrupt, cu o pantă cuprinsă între 40º și 90º, cu înălțimi
variabile, ce se desfășoară la contactul dintre uscat și mare. Baza ei se
continuă submarin, printr-o suprafață puțin înclinată, numită platformă de
abraziune. Faleza și suprafețele de abraziune sunt rezultatul acțiunii
mecanice a mării, mai ales prin bombardarea la bază a abrupturilor
cu galeți (pietrișuri rotunjite). Aici apar firide (scobituri), care duc la
prăbușirea stratelor de deasupra.
 Plaja și dunele litorale
 Plaja reprezintă fâșia inundabilă din cadrul domeniului litoral, caracterizată
prin acumulări de nisip, pietriș și cochilii. La țărmurile cu faleză, aceasta este
redusă sau lipsește, pe când la țărmurile joase ea este dezvoltată.
 Dunele litorale sunt acumulări de nisip marin, în special pe plaja superioară,
datorate acțiunii vânturilor asupra materialelor aduse de mare. Apar asimetrice,
perpendiculare pe direcția vântului, dispuse în șiruri longitudinale aproape
paralele, sau cu aspect de mici barcane (în regiunile litorale aride).

Estuarele și deltele
 Estuarele și deltele reprezintă forme de vărsare ale fluviilor în mare.
 Estuarele reprezintă guri de vărsare sub formă de pâlnie, ale fluviilor ce
debușează în mări cu flux și reflux puternic, capabile să transporte în larg
aluviunile cărate de fluviu.
 Deltele sunt forme de relief de acumulare, formate la gurile de vărsare ale
marilor fluvii; sunt alcătuite dintr-un ansamblu de grinduri, canale, lacuri.
Trăsătura cea mai importantă o reprezintă înaintarea uscatului în mare.
 Terasele litorale
 Zona litorală suferă în timp oscilații determinate fie de mișcări ale uscatului,
fie de mișcările eustatice (mișcări ale nivelului apelor și oceanelor, cauzate
de variațiile climatice globale:
 eustatism negativ – nivelul oceanului coboară, rezultând regresiuni;
 Eustatism pozitiv – nivelul se ridică producând transgresiuni).
 Construcțiile coraligene
 În regiunile calde, între paralelele de 30º, în mările calde (peste 20º), cu
mare transparență, cu salinitate în general ridicată și adâncime redusă (40-
60m), o serie de organisme și în primul rând coralii, creează un ansamblu de
construcții calcaroase, ale căror dimensiuni depășesc uneori câțiva kilometri.
Formele la care dau naștere sunt variate și poartă denumiri diferite.
 Atolii sunt insule coraligene cu aspect de inel, cu un diametru ce poate
depăși 60 km, care înconjoară o lagună cu adâncime redusă. Cei mai tipici
atoli se găsesc în Oceanul Indian și Oceanul Pacific.
 Recifele barieră sunt tot construcții coraligene, care închid în interiorul lor
una sau mai multe insule necoraligene. Cel mai cunoscut recif barieră este în
estul Queslandului (Australia).
REPREZENTĂRI GRAFICE