ALCĂTUIREA ŞI PROIECTAREA

CONSTRUCŢIILOR
ELEMENTE GENERALE DE TEORIA ŞI
TEHNICA CONSTRUCŢIILOR
1. Omul şi natura – factori determinanţi în
concepţia constructiilor

“Omul este măsura tuturor

lucrurilor”
Funcţionalitatea şi dimensiunile unei
construcţii trebuie să aibă la bază
cunoaşterea dimensiunilor şi proporţiile
corpului omenesc , precum şi a
necesităţilor umane.
Omul determină funcţionalitatea şi
mărimea construcţiilor mai ales prin
activitatea sa în spaţiul respectiv.

Natura, este un factor tot atât de important

ca si omul în determinarea formei, a
dimensiunilor şi chiar a alcătuirii de detaliu
a construcţiei şi a elementelor sale
componente.
 2. PRESCRIPŢII TEHNICE ÎN CONSTRUCŢII

• Condiţii tehnice
• Standarde speciale
• Normative • Proiecte tip
• Instructiuni tehnice • Fişe tehnologice
• Norme interne
 3. CONDIŢII TEHNICE PENTRU
CONSTRUCŢII

• Condiţii capitale
• Condiţii mecanice
• Condiţii fizice şi igienice de exploatare
• Condiţii arhitectural – estetice
• Condiţii economico – organizatorice
 4. CLASIFICAREA GENERALA A
CONSTRUCTIILOR

Construcţiile se împart în două grupe mari:

-Clădiri – reprezintă construcţii care adăpostesc
oameni sau alte vieţuitoare, activitatea omenească şi
produsele muncii omului.
-Construcţii inginereşti – cuprind toate celelalte
construcţii cu caracter “special”.
 CLASIFICAREA CLĂDIRILOR

CLADIRILE

Dupã destinatie Dupa structura de rezistenta Dupa gradul de rezistenta la foc Dupa modul de executie

Clãdiri civile Cu pereti de rezistentã Clãdiri rezistente la foc Metode traditionale

Clãdiri industriale Cu schelet portant Clãdiri semirezistente la foc Metode moderne

Clãdiri agrozootehnice Cu structura mixta Clãdiri semicombustibile Metode mixte

Clãdiri pentru transporturi si telecomunicatii Cu structuri speciale Clãdiri combustibile

Clãdiri inflamabile
CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR “INGINEREŞTI”

1. Căile de comunicaţii şi lucrările de artă aferente

acestora
2. Construcţii hidrotehnice şi edilitare
3. Liniile pentru transportul energiei electrice
4. Conductele de apă, gaze, canalizare, combustibili, etc.
5. Coşuri de fum, turnuri de televiziune, antene,
recipiente şi rezervoare, turnuri de răcire, etc.
 5. ALCĂTUIREA GENERALĂ A
CONSTRUCŢIILOR
5.1 Coordonare modulară şi toleranţe în construcţii

Modulul de bază în construcţii este stabilit în mod

convenţional la valoarea M = 100 mm si are o sumă de
module derivate (submultipli “M/n” sau multipli ai
modulului de bază “nM” )

Modulul de bază reprezintă dimensiunea de bază

pentru tipizarea şi standardizarea construcţiilor şi a
elementelor componente ale acestora.
Tipizarea reprezintă adoptarea unor dimensiuni ale
construcţiilor în ansamblu, ale elementelor componente si
distanţelor dintre ele.
Dimensiunea modulară este dimensiunea multiplu întreg
a modulului de bază, masurată între axele sau între liniile
de referinţă ale unei “reţele modulare”.
Dimensiunea nominală este o dimensiune modulară care
referă la caracteristica principală dimensională a
elementelor.
Dimensiunea modulată este dimensiunea unui material
sau unui element de construcţie, care se asamblează cu
altele, aleasă astfel încât prin alăturarea acestora într-un
anumit mod şi ţinând seama de rosturi să rezulte o
dimensiune modulară.
Pentru coordonarea dimensiunilor în plan se utilizeaza
multimodulii orizontali din tabelul de mai jos.
Dimensiunile modulare pentru coordonarea pe verticală pot
fi :
-distanţa între feţele finite a doua planşee
-distanţa între feţele finite ale pardoselii şi plafonului
-dimensiunile unor componente care se condiţionează
reciproc la asamblarea pe verticală.
Dimensiunile limită, sunt dimensiuni extreme admisibile
între care trebuie să se găsească dimensiunea efectivă
(practic realizată) a elementelor.

Aceste dimensiuni limită pot fi maxime (limită

superioară, notată cu Dmax) sau minime (limită
inferioară, notată cu Dmin).

Diferenţa algebrică dintre o dimensiune limită (maximă

sau minimă) şi dimensiunea de bază corespunzătoare
(stabilită prin proiectare) este numită abatere limită
(superioară Amax sau inferioară Amin).
Toleranţa, este diferenţa maximă dintre dimensiunile
limită admise ce le pot avea mărimile reale ale unei
caracteristici geometrice a elementelor de construcţie.

Toleranţa poate fi exprimată în funcţie de dimensiunile

limită:
T = Dmax – Dmin
sau, în funcţie de abaterile limită (în valoare absolută):
T = Amax + Amin
 5.2 AMPLASAREA ŞI ORIENTAREA
CONSTRUCŢIILOR

O PROBLEMA
2 părţi

AMPLASAREA ORIENTAREA
O ALTĂ PROBLEMĂ

DISTANŢA DINTRE CLĂDIRI

5.3 ELEMENTELE COMPONENTE ALE UNEI CLĂDIRI

Elementele care compun o

clădire pot fi grupate după
mai multe criterii (destinaţie,
poziţie, materiale, etc.)

Elementele au roluri multiple

în funcţionarea clădirii, în
timp ce altele au un singur rol
şi nu întotdeauna principal.
 CLASIFICARE

După rolul lor:

După importanţă:
-Elemente structurale
-Elemente principale (PORTANTE)
-Elemente secundare -Elemente nestructurale
-Elemente de izolare (NEPORTANTE sau
AUXILIARE)
-Elemente de
instalaţii -Elemente de echipare
tehnică
 5.4 COMPARTIMENTAREA CLĂDIRILOR

CLĂDIREA ESTE UN COMPLEX SPAŢIAL alcătuit

din două părţi mari:

INFRASTRUCTURA – sub nivelul terenului natural (de

regulă sub nivelul cotei de bază a clădirii ±0,00),
cuprinde fundaţii şi subsolurile clădirii.

SUPRASTRUCTURA – situată deasupra nivelului

terenului natural (a cotei ±0,00), cuprinde toate
elementele de construcţie necesare rezolvării
corespunzătoare a funcţiunilor unei clădiri
COMPARTIMENTAREA PE VERTICALĂ