Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Farmacocinetică
Conf. Univ. Dr. Liliana Mititelu-Tarțău
FARMACOCINETICA
• ABSORBŢIA
• TRANSPORTUL
• DISTRIBUŢIA
• METABOLIZAREA
• ELIMINAREA
ABSORBŢIA MEDICAMENTELOR
Căi de administrare:
• internă
• externă
• parenterală
CALEA INTERNĂ –
A. INTESTINUL SUBŢIRE
• are o suprafaţă mare de absorbţie şi o bună vascularizaţie. Cele mai multe
medicamente se absorb la nivelul jejunului.
• forma medicamentoasă
• natura chimică a medicamentului (liposolubilitate, etc)
• absenţa /prezenţa bilei şi/sau alimentelor
B. INTESTINUL GROS
• absorbţia rectală ocoleşte ficatul (aprox. 50%),
ABSORBŢIA INTESTINALĂ
Factori care influenţează absorbţia intestinală
• Dimensiunea particulelor
– suspensiile de particule microcristaline se absorb mai repede
decât particulele solide de dimensiuni mai mari
• viteza tranzitului intestinal
• gradul de ionizare a medicamentelor
• liposolubilitatea şi gradul de polarizare a moleculei de medicament
– substanţele intens polare (aminoglicozidele) nu se absorb din
intestin
• prezenţa alimentelor
– ex: absorbţia Amoxicilinei şi a altor peniciline de semisinteză -
redusă in prezenţa alimentelor
• pH
• modificări patologice ale suprafeţei de absorbţie
– rezecţii
– tumori
• modificări ale vascularizaţiei intestinale
Efectul primului pasaj (first pass effect)
• reprezintă prima trecere a medicamentelor prin ficat
• unele medicamente administrate intern şi absorbite la nivel gastric
şi intestinal sunt metabolizate în proporţie ridicată la prima trecere
prin peretele intestinal sau/şi ficat, astfel încât în circulaţia
generală, ajunge doar o mică parte din doza de medicament
administrată:
• Exemple:
– propranolol;
– nitroglicerină;
– imipramină;
Calea externă de administrare
Absorbţia cutanată a medicamentului
– se face în mod inegal la nivelul tegumentului
– stratul cornos al pielii permite absorbţia unui
număr mic de substanţe
– cele mai multe medicamente se absorb la
nivelul foliculilor piloşi, glandelor sebacee şi
sudoripare
Avantaje
– contact direct între mucoasa nazală şi medicament în cazul
afecţiunilor nazale
– posibilitatea de a se administra substanţe degradabile la pH-ul
acid gastric sau greu absorbabile pe alte căi;
– se evită efectul primului pasaj;
– administrare uşoară şi nedureroasă;
– mucoasa nazală are o bogată vascularizaţie care favorizează
absorbţia.
Dezavantaje
– cantităţile de medicament ce se pot administra sunt relativ
micii;
– posibilitatea în unele situaţii de a fi modificată percepţia
olfactivă;.
Calea auriculară
Include administrarea medicamentelor la nivelul
urechi externe (în terapia unor afecţiuni otice).
Avantaje:
• administrarea uşoară şi nedureroasă;
• aduce substanţa activă în regiunea unde este procesul patologic;
Dezavantaje:
• cantităţile de medicament ce se pot administra pe această cale
sunt relativ mici;
• soluţiile introduse în conductul auditiv trebuie să fie în prealabil
încălzite la temperatura corpului;
• uneori secreţiile patologice realizează o barieră ce împiedică
absorbţia medicamentului în regiunea bolnavă (ex.: secreţii
mucopurulente care împiedică contactul cu timpanul);
• administrarea repetat intraauricular poate genera uneori dureri;
• soluţiile introduse intraauricular determină uneori vertij.
Căile oftalmică şi nazală
• nazală
Calea parenterală de administrare a medicamentului
• prin această cale medicamentele se introduc direct în
mediul intern al organismului
• este calea cea mai nouă de administrare şi se utilizează
din secolul al XIX-lea
Calea parenterală
AVANTAJE
MEDICAMENTUL METABOLITUL
INIŢIAL
amitriptilină nortriptilină
cortizon hidrocortizon
imipramină desimipramină
mefobarbital fenobarbital
• Inductoare enzimatice: sunt substanţe care asociate
altor substanţe grăbesc metabolizarea acestora prin
creşterea sintezei şi activarea enzimelor
microzomale hepatice
(ex. fenobarbital, spironolactonă, rifampicină).
• vascularizaţia rinichilor;
• pH-ul urinar;
• existenţa unor obstacole la nivelul căilor urinare;
• valoarea presiunii arteriale
• starea funcţională a parenchimului renal.
Excreţia medicamentelor în laptele matern
Este influenţată de următorii factori:
• în ureche:
- quinolone gen. a 3-a (Ofloxacin, Norfloxacin, Ciprofloxacin),
- opioide, Cocaină, amfetamine, derivaţi din canabis,
- antipsihotice (Haloperidol),
- Nicotină,
- metale grele;
Concentrarea în:
• prostată:
- quinolone gen. a 3-a,
- sulfonamide, Trimetoprim,
• lichid seminal :
- cefalosporine, macrolide, quinolone,
- AINS,
- Propranolol, Cafeină, Nicotină.
• secreţia vaginală:
- quinolone gen. a 3-a,
- sulfonamide, Trimetoprim,
Concentrarea în:
• cartilaj, os:
- tetracicline,
- lincosamide,
- quinolone gen. a 3-a,
- metale grele.
Exemplu:
- intervalul terapeutic: 20-30 mg/l
- T1/2 = 5 ore
Volumul aparent de distribuţie
Vd = D/Cp
Vd = volumul aparent de distribuţie,
D = doza administrată
Cp = concentraţia plasmatică realizată în urma administrării dozei D.
Cl = D / ASC , unde
Cl = clearance-ul plasmatic
D= doza de medicament
ASC = aria de sub curba de variaţie în timp a concentraţiei plasmatice