PERIOADA PREŞCOLARĂ

(a doua copilărie: 3-6/7 ani)

 1. Semnificaţia generală a celei de-a doua copilării pentru
dezvoltarea umană
 2. Regimul de viaţă şi dezvoltarea fizică la preşcolar
 3. Dezvoltarea motricităţii la preşcolar
 4. Aspectele dezvoltării senzoriale la preşcolar
 5. Dezvoltarea gândirii între 3 şi 6-7 ani
 6. Dezvoltarea limbajului la preşcolar
 7. Memoria şi imaginaţia – aspecte caracteristice pentru preşcolar
 8. Particularităţile atenţiei şi voinţei la preşcolar
 9. Transformările semnificative ale afectivităţii între 3 şi 7 ani
 10. Dezvoltarea motivaţiei la preşcolar
 11. Construirea bazelor personalităţii la preşcolar
 12. Caracteristicile jocului şi a altor forme de activitate la preşcolar
 1. Semnificaţia generală a celei de-a doua
copilării pentru dezvoltarea umană

 creşterea semnificativă a capacităţilor fizice şi psihice ale copilului;

 exuberanţa motorie şi senzorială, care facilitează considerabil
adaptările;
 sporirea autonomiei copilului prin formarea a numeroase deprinderi
igienice, alimentare, de îmbrăcare, de manevrare a obiectelor;
 dezvoltarea proceselor psihice complexe care asigură noi
caracteristici comportamentelor: anticipare, organizare, reglare
voluntară;
 manifestarea curiozităţii (sete de cunoaştere) care stimulează
puternic explorarea mediului, jocul şi învăţarea;
 constituirea conştiinţei morale primare;
 creşterea capacităţilor de adaptare la mediul social;
 dezvoltarea bazelor personalităţii.
2. Regimul de viata si dezvoltarea fizica la
prescolar

 10-12 ore de somn în timpul nopţii, şi de 1-2 ore după-amiaza

 Mesele sunt diferentiate (mese principale si gustari)
 eprinderile alimentare de baza si comportamentul civilizat din timpul
desfasurarii meselor
 culturalizare legata de îmbracare, igiena si toaleta
 Programul de gradinita
 Parintii cer adesea copiilor sa îndeplineasca unele sarcin - modele
de comportare
 copilul ia cunostinta de unele institutii culturale cum ar fi teatrul,
cinematograful, parcul de distractii, gradina zoologica
 Jocul - o componenta importanta a programului zilnic, devine mai
complex, cu durata mai mare, cu efecte formative puternice si se
desfasoara împreuna cu cei de aceeasi vârsta
 Adaptarea la mediul grădiniţei

 6 tipuri de adaptări
 1.Adaptarea foarte bună, caracterizată prin despărţiri fără ezitări de
persoana care a adus copilul în grădiniţă, prin conduite saturate în
curiozitate, de investigaţie activă în mediul grădiniţei. La acestea se
adaugă stabilirea rapidă de relaţii cu educatoarea şi cu copiii din
grupă;
 2.Adaptarea bună, ce se caracterizează prin despărţirea fără ezitări
de persoana care a adus copilul în grădiniţă, prin stabilirea facilă de
relaţii cu educatoarea şi cu câţiva copii din grupă, dar cu atitudine
de expectativă şi nu cu atitudine activă de investigaţie;
 3.Adaptarea intermitent tensională, ce se manifestă prin
nervozitate, reţinere tacită (de mână) a persoanei însoţitoare,
dispoziţie alternantă, nesiguranţă, dar şi curiozitate faţă de
ambianţă;
 Adaptarea la mediul grădiniţei

 4.Adaptarea tensională continuă, ce se manifestă printr-o

nervozitate de fond, prin menţinerea insistentă a persoanei
însoţitoare (insistenţe verbale, uneori scâncit), prin stabilirea de
relaţii foarte reduse cu educatoarea şi ceilalţi copii, în limitele stricte
ale solicitărilor de moment. Conduite de abandon evidente;
 5.Adaptarea dificilă, ce se manifestă prin refuzul copilului de a se
despărţi de persoana însoţitoare, prin refuzul cvasigeneral de a
stabili relaţii verbale (mutism), prin blocajul curiozităţii şi al
investigaţiei, prin dispoziţia tensională evidentă şi continuă;
 6.Neadaptarea, refuzul activ al copilului de a se depărţi de
persoana însoţitoare, negativism uneori violent, conduite refractare,
uneori agresive.
 Dezvoltarea fizică la preşcolar

 creşterea în talie - 4-6 cm anual - la sfârşit se ating, în medie, 116

cm
 Greutatea va fi în final de 22 kg
 Procesele de osificare continuă la nivelul oaselor lungi, în zona
claviculelor şi la nivelul toracelui
 osificări - la nivelul oaselor carpiene
 Începe schimbarea dentiţiei provizorii cu cea definitivă.
 Ţesutul muscular devine mai dens - abilitatea pentru mers, fugă,
căţărat, etc., dar rămân încă unele dificultăţi în executarea
mişcărilor fine ale mâinilor
 Toate aceste schimbări organice duc la o alură caracteristică pentru
acest stadiu: copilul este relativ înalt, plinuţ, cu tenul roz, privirea
vioaie, dând dovadă de inteligenţă şi exuberanţă motrică şi
senzorială
 3. Dezvoltarea motricităţii la
preşcolar

 abilităţi motorii grosiere

 3. Dezvoltarea motricităţii la
preşcolar
 abilităţi motorii fine

 Mâna dominantă - preferinţa pentru utilizarea unei mâini - în jurul

vârstei de 3 ani.
 emisfera cerebrală stângă, care controlează jumătatea dreaptă a
corpului, este de obicei dominantă - majoritatea oamenilor este
dreptate.
 Mâna dominantă nu este întotdeauna stabilită definitiv; nu toţi
oamenii preferă să folosească una din mâini la toate sarcinile.
 Băieţii au o probabilitate mai mare decât fetele de a fi stângaci
 4. Aspectele dezvoltării senzoriale la
preşcolar
 Percepţiile tactile se caracterizează astfel:
 sunt mai fine;
 sunt mai stabile ca semnificaţie;
 sunt mai operative în folosire. Rolul lor este de a anticipa explorarea
tacticlă şi de a o dirija, dar şi de a fixa mai bine, şi apoi de a evoca
această experienţă;
 ajută la identificarea mai uşoară a rugozităţii, fineţii, netezimii
suprafeţelor obiectelor;
 cresc posibilitatea integrării într-un tot a informaţiilor tactile şi copilul
poate recunoaşte un obiect familiar, chiar dacă doar îl pipăie;
 însuşirile tactile pot fi verbalizate mai bine de copii.
 4. Aspectele dezvoltării senzoriale la
preşcolar
 Percepţiile tactile se caracterizează astfel:
 sunt mai fine;
 sunt mai stabile ca semnificaţie;
 sunt mai operative în folosire. Rolul lor este de a anticipa explorarea
tacticlă şi de a o dirija, dar şi de a fixa mai bine, şi apoi de a evoca
această experienţă;
 ajută la identificarea mai uşoară a rugozităţii, fineţii, netezimii
suprafeţelor obiectelor;
 cresc posibilitatea integrării într-un tot a informaţiilor tactile şi copilul
poate recunoaşte un obiect familiar, chiar dacă doar îl pipăie;
 însuşirile tactile pot fi verbalizate mai bine de copii.
 4. Aspectele dezvoltării senzoriale la
preşcolar
 Sensibilitatea şi percepţiile vizuale - amplu antrenate în
explorarea lumii ca şi cele tactile.
 discriminări vizuale mai fine, pe care le identifică mai precis cu
ajutorul cuvântului şi să le fixeze în memorie.
 Formele geometrice principale sunt bine însuşite şi denumite şi
servesc la distingerea formelor diverselor obiecte în mod mai fin şi
mai operativ.
 Se contruiesc mecanismele constanţei de adâncime.
 Se însuşesc şi se folosesc corect cuvintele care semnifică
raporturile spaţiale: aproape, departe, aici, deasupra, sus, jos,
dreapta, stânga, etc.
 Până la 5 ani se recunosc şi se denumesc corect culorile de bază:
roşu, galben, verde, albastru, maro, iar ceva mai târziu apar şi cele
mai rar folosite, violet şi indigo.
 4. Aspectele dezvoltării senzoriale la
preşcolar
 Percepţiile auditive progresează în privinţa auzului muzical şi al
celui fonematic.
 formarea auzului fonematic pentru limbi străine.
 învaţă să cânte şi poate reproduce linii melodice simple -
dezvoltarea auzului muzical.
 Percepţia timpului - favorizată de ritmicitatea programului zilnic şi
de comunicarea cu adulţii.
 se orientează aproximativ bine în momentele zilei, dar nu totdeauna
le verbalizează corect.
 preşcolarii mici greşesc folosirea adverbelor cum ar fi “ieri”, “azi”,
“mâine”.
 preşcolarii mari fac foarte rar astfel de erori şi îşi însuşesc
numeroase alte adeverbe ca “târziu”, “devreme”, “încet”, “repede”,
“în acelaşi timp”, “mai înainte”, etc.
 observaţia ca formă superioară de explorare a mediului ambiant
 4. Aspectele dezvoltării senzoriale la
preşcolar
 Reprezentările - componente de bază ale planului intern, subiectiv.
 joacă un rol considerabil în construirea semnificaţiei cuvintelor, în
desfăşurarea gândirii intuitive şi în imaginaţie.
 Reprezentările au o dublă natură configurativ-intuitivă şi
operaţional-intelectivă

 particularităţi ale reprezentărilor preşcolarilor:

 au o largă bază perceptivă, şi de aceea sunt bogate şi variate;
 sunt condiţionate de nivelul mental general, de aceea, se pot forma
doar reprezentările ce reflectă obiectele şi fenomenele în mod static
şi reflectă mai slab mişcările şi transformările acestora;
 sunt puternic influenţate de intervenţia cuvântului în timpul formării
lor şi mai ales de verbalizări expresive;
 4. Aspectele dezvoltării senzoriale la
preşcolar

 devin mai clare şi mai precise, dacă preşcolarii pot acţiona asupra
obiectelor în legătură cu care se vor forma reprezentări;
 cu cât copiii se întâlnesc mai frecvent cu anumite obiecte, cu atât
reprezentările lor sunt mai bune;
 cuprind încă un nivel scăzut de generalizare.
5. Dezvoltarea gândirii între 3 şi 6-
7 ani
 nivel preoperaţional
 intuitivitatea -preşcolarul poate gândi ceea ce percepe, dar
gândirea lui nu merge mai departe de reprezentarea elementului
perceput
 gândirea nu dispune încă de operaţii şi nu se extinde dincolo de
perceptiv
 este rigidă, neavând posibilitatea reversibilităţii
 Preconceptele câştigă generalizare şi precizie pentru că se sprijină
pe o experienţă perceptivă mai bogată.
 Această gândire, care se sprijină mult pe imagini, şi constă în
acţiuni imaginate, este numită de Piaget, “gândire imagistică”
5. Dezvoltarea gândirii între 3 şi 6-
7 ani
5. Dezvoltarea gândirii între 3 şi 6-
7 ani
 Egocentrismul. Copilul crede că părerile, sentimentele, dorinţele
sale sunt singurele posibile, nu înţelege că alţii pot avea alte păreri,
sentimente, alte puncte de vedere.
 Opusul egocentrismului este capacitatea de descentrare, adică de
a înţelege o problemă şi dintr-un alt punct de vedere.
 Sincretismul. Copilul percepe o imagine în mod global sau înţelege
ceea ce i se spune într-un mod confuz, fără să sesizeze corect
relaţiile dintre întreg şi elemente. Dacă i se cere să spună ce vede
pe o imagine complexă, enumeră câteva obiecte dar nu surprinde
esenţialul.
 Animismul sau antropomorfismul: copilul are impresia că
obiectele sunt însufleţite. Păpuşa trebuie culcată pentru că îi este
somn. Dacă se loveşte de scaun, înseamnă că scaunul a fost rău şi
trebuie bătut.
5. Dezvoltarea gândirii între 3 şi 6-
7 ani
 Artificialismul: copilul crede că tot ce există a fost fabricat de om,
chiar şi elementele naturii, şi toate există pentru a fi folositoare
omului. După cum spune Piaget (1976), după părerea copilului,
”adulţii există pentru a ne îngriji, animalele pentru a ne face servicii,
stelele pentru a ne da lumină, plantele pentru a ne hrăni, ploaia
pentru a face să înflorească grădinile” etc.
 Gândirea este precauzală, adică copilul înţelege greşit relaţiile
cauzale. Într-un experiment realizat de Piaget, copiilor li s-a cerut să
termine nişte propoziţii. În propoziţiile realizate mulţi copii au făcut
afirmaţii de tipul: “Eu am făcut o baie pentru că…după aceea am
fost curat”, “Eu mi-am pierdut creionul pentru că…eu nu scriu”.
 6. Dezvoltarea limbajului la
preşcolar
 Vocabularul pasiv poate să înregistreze creşteri minime, de la 400
la 1500 de cuvinte, şi creşteri maxime de la 1000 la 2500-3000 de
cuvinte.
 Vocabularul activ rămâne ceva mai restrâns, atât volumul
vocabularului, cât şi nivelul vorbirii prezentând variaţii individuale
datorate umătorilor factori:
 procesul de maturizare funcţională a aparatului fonator;
 preocuparea părinţilor pentru dezvoltarea copilului;
 prezenţa unor fraţi sau surori mai mari;
 frecventarea grădiniţei.
 preferinţă pentru diminutive
 obiecte sau situaţii noi pentru care nu cunosc cuvintele
corespunzătoare, nu ezită să le creeze - “clonţesc” = ceva urât;
“urlăreţ” = cel care plânge tare, “modrobeţi” = ceva în dezordine.
 6. Dezvoltarea limbajului la
preşcolar
 Însuşirea structurilor verbale se face în primul rând prin imitarea
adulţilor şi apoi prin respectarea modelelor propuse de grădiniţă.
 Acestea conţin o gramatică implicită şi servesc pentru păstrarea
corectitudinii vorbirii proprii şi pentru corectarea altora.
 Grădiniţa transmite preşcolarilor cunoştinţe şi formează capacităţi
de flexionare corectă a substantivelor după gen, număr, caz, iar a
verbelor după persoană, număr şi timp.
 Totodată, în grădiniţă, este asigurată însuşirea elementelor grafice,
necesare
 dominanţa limbajului situativ la preşcolarii mici şi mijlocii -
amestecă gesturi, acţiuni, onomatopee.
 6. Dezvoltarea limbajului la
preşcolar
 4 ani şi ½ către 5 ani - limbajul contextual - utilizare adecvată şi
suficientă a mijloacelor verbale pentru a comunica şi a se face
înţeles, independent de situaţia de comunicare.
 realizează legături logice între propoziţii şi fraze, unitate generală a
discursului verbal.
 poate vorbi alternativ în locul eroilor acelor întâmplări şi poate folosi
adecvat şi mijloace neverbale de comunicare
 limbajul egocentric - copilul, desenând sau jucându-se, vorbeşte
fără să-i pese de interlocutor şi fără să verifice dacă acesta a înţeles
sau nu.
 monologul propriu-zis (copilul se joacă şi vorbeşte)
 monologul colectiv (cea mai socială formă a limbajului egocentric,
care se desfăşoară, totuşi, în faţa cuiva)
 apariţia limbajului interior
 cea mai mare parte a problemelor de pronunţie dispar
 7. Memoria şi imaginaţia –
aspecte caracteristice
 MEMORIA
 creşte volumul
 Memorarea involuntară este încă foarte amplă.
 Este influenţată de: interes, plăcere, ritmicitate, sonoritate
 neglijarea înţelesului favorizează în continuare memoria mecanică.
 Conţinuturile memoriei sunt:
 rezultatele observaţiilor directe, din ceea ce face efectiv, din dialogul cu
adultul,
 poveşti, povestioare, cântece şi poezii,
 experienţa personală,
 date legate de sine şi familia lui.
 informaţiile memorate sunt de natură concretă. Copilul nu poate
memora idei abstracte şi relaţii logice complexe.
 7. Memoria şi imaginaţia –
aspecte caracteristice
 MEMORIA
 Păstrarea - mai întinsă în timp.
 Până la 4-5 ani, păstrarea unor evenimente mai deosebite este de
câteva luni.
 După 5 ani, se constituie amintirile - se reţin acele evenimente
deosebite, cu mare încărcătură afectivă, cu multe detalii situative,
însă raportările spaţio-temporale sunt relativ vagi şi cu goluri care le
dau un caracter fragmentar.
 Actualizarea se face prin recunoaştere. Recunoaşterea este relativ
dificilă pentru preşcolarii mici, fapt explicat de limitele păstrării şi de
caracterul global al percepţiilor şi reprezentărilor la acea vârstă.
 7. Memoria şi imaginaţia –
aspecte caracteristice
 MEMORIA
 Reproducerea are multe asemănări cu întipărirea.
 Copiii reproduc uşor ceea ce i-a impresionat, ceea ce are ritm, rimă,
ceea ce este legat de universul lor.
 Reproducerea poveştilor este uşurată dacă actualizează mai întâi
sintagme de tipul “A fost odată ca niciodată...”.
 Preşcolarii mici au nevoie de un mai mare ajutor, fie sub forma
începuturilor de frază, fie în forma întrebărilor succesive.
 Cei mari reuşesc să redea succesiunea evenimentelor şi să
restabilească ordinea imaginilor care le ilustrează, folosind epitete
adecvate cu care creionează expresiv personajele şi memorează
textual exprimările lor caracteristice.
 Dacă dramatizează personajele, atunci dovedesc o mare adaptare
la rolul jucat.
 7. Memoria şi imaginaţia –
aspecte caracteristice
 MEMORIA

 Un fenomen specific în acest stadiu este reminiscenţa, mai ales la

preşcolarii mici şi mijlocii.
 Dacă au asistat la un eveniment cu totul deosebit, în etapa imediat
următoare, nu pot relata nimic, dar a doua zi, pot reproduce chiar
aspecte de detaliu.
 Fenomenul se explică prin inducţia negativă generată de impresia
puternică provocată de acel eveniment.
 În jurul vârstei de 5 ani apare memorarea voluntară. Iniţial se
produce în joc, apoi se extinde şi la altă activitate.
 Inclusiv reproducerea va fi manifestată voluntar.
 7. Memoria şi imaginaţia –
aspecte caracteristice
 IMAGINAŢIA

 Imaginaţia reproductivă este antrenată în ascultarea poveştilor şi

legendelor şi însuşirea unor cunoştinţe.
 Cercetările făcute asupra produselor imaginative creatoare ale
preşcolarului au dus la următoarea concluzie: „Fantezia îngăduită şi
cultivată la preşcolaritate, va genera forţele creatoare de mai târziu”.
 Imaginaţia creatoare se manifestă la copilul preşcolar în desen,
modelaj, construcţii, colaje.
 Plăcerea pentru aceste activităţi stimulează combinaţiile imaginative.
 Construieşte cu pasiune întrecându-se cu cel de alături.
 Desenele sunt pline de spontaneitate, culorile sunt folosite cu
sinceritate şi fără prejudecăţi şi totodată cu un interesant simţ al
culorii.
 8. Particularităţile atenţiei şi
voinţei la preşcolar
 ATENŢIA
 Atenţia involuntară este
 amplu manifestată şi permanent susţinută de marea curiozitate a
preşcolarului,
 deosebit de activă, atât în contactul direct cu ceea ce îl înconjoară, cât
şi faţă de alte surse care îi satisfac curiozitatea (diafilme, diapozitive,
cărţi ilustrate, filme, poveşti, etc.),
 eficientă în activităţile de la grădiniţă, deoarece posibilităţile de
înţelegere au crescut.
 creşterea volumului atenţiei, preşcolarul fiind capabil să urmărească
propria activitate, dar şi unele aspecte din ambianţă.
 Mobilitatea atenţiei îi permite să se integreze bine în desfăşurarea
dinamică a activităţilor (de exemplu, copilul observa ceva, în timp ce
ascultă indicaţiile educatoarei).
 Stabilitatea şi concentrarea atenţiei este de 15 minute la 3-4 ani, 20
minute la 4-5 ani, 25-30 minute la 5-6 ani
 8. Particularităţile atenţiei şi
voinţei la preşcolar
 ATENŢIA

 Cea mai importantă schimbare este apariţia atenţiei voluntare.

 apare mai întâi în cadrul jocului şi apoi în celelalte activităţi.
 se instalează treptat, pe măsură ce se dezvoltă funcţiile reglatoare
ale limbajului.
 La 3 ani, copilul poate răspunde pentru scurt timp la comanda
adultului de a fi atent, dar este vorba despre atenţie involuntară.
 După 4-5 ani, nu numai că răspunde comenzilor exterioare, dar îşi
poate fixa un scop şi se poate autoregla în vederea atingerii lui
 8. Particularităţile atenţiei şi
voinţei la preşcolar
 VOINŢA

 Motricitatea este terenul pe care se manifestă cele dintâi reglaje

voluntare, pentru că scopurile atinse prin acţiuni reale sunt cele mai
accesibile copiilor.
 Dezvoltarea voinţei este legată de dezvoltarea funcţiei reglatoare a
cuvântului şi aceasta se petrece după 4-5 ani, ea fiind uşor întârziată
faţă de cea de comunicare sau cea cognitivă.
 Copilul înţelege ceea ce i se cere, dar nu poate executa la simple
indicaţii verbale, având nevoie de modele.
 Începând cu preşcolaritatea mijlocie, reglajul voluntar se face şi în
raport cu anumite comandamente morale de tipul “e voie”, “nu e
voie”.
 8. Particularităţile atenţiei şi
voinţei la preşcolar
 VOINŢA
 Cercetările au constatat următoarele
 1. preşcolarul mic nu diferenţiază momentul pregătitor de faza de
execuţie, realizând acţiunea fără nici o pregătire prealabilă (dacă i
se cere să sară, sare imediat, chiar şi cu degetul în gură sau cu
mâna în buzunar),
 2. preşcolarul mijlociu diferenţiază momentul pregătitor de cel
executiv şi realizează o anumită continuitate între ele, care este însă
fragilă şi se dezorganizează uşor la apariţia unui eveniment
neprevăut,
 3. preşcolarul mare se autoreglează bine în activităţi, cele 3 faze
implicate în realizarea sarcinii fiind implicate. Adică, de exemplu,
pregătire, săritura propriu-zisă şi aterizarea.
9. Transformările semnificative ale
afectivităţii între 3 şi 7 ani
 Viaţa afectivă - mult mai bogată şi diversificată - interrelaţionează
mai complex cu ambianţa (familia, grădiniţa, jocul, întâlnirea cu
covârstnicii, temele de învăţare din grădiniţă, sunt surse de variate
emoţii şi sentimente).
 Depăşirea crizei afective din finalul stadiului anterior şi creşterea
generală a capacităţilor adaptative permit un echilibru mai bun cu
ambianţa şi astfel, se petrece o pozitivare progresivă şi amplă a
vieţii afective.
 Bucuriile şi satisfacţiile sunt mai frecvente, copilul este mai tolerant,
mai stăpân pe reacţiile sale şi apare astfel acea notă de seninătate
caracteristică acestei vârste.
 Viaţa afectivă a preşcolarului este în mare măsură situativă. Este
legată de prezent, de “aici şi acum”, de aceea se spune că, în
general, copilăria este lipsită de griji.
9. Transformările semnificative ale
afectivităţii între 3 şi 7 ani
 creşterea complexităţii afectivităţii preşcolarului.
 Trăirile afective ale copilului încep să fie influenţate de o anumită
memorie afectivă prin care se depăşeşte prezentul şi se anticipează
faptele.
 La 3 ani apare sentimentul de vinovăţie, generat de încălcarea
cerinţelor adultului.
 La 4 ani copilul trăieşte mândria prin implicarea mai vagă sau mai
clară a eului în reuşita unei activităţi sau în obţinerea unei
recompense.
 la 6 ani apare trăirea crizei de prestigiu, provocată de mustrarea în
public.
 În acest sens, trebuie interpretat şi ceea ce s-a denumit ca
“sindromul bomboanei amare”, adică trăirea contradicţiei dintre
dorinţa obţinerii recompensei şi acordarea ei pe nemeritate.
9. Transformările semnificative ale
afectivităţii între 3 şi 7 ani
 impresionabilitatea afectivă şi rezonanţa emoţională imediată şi
intensă, la toate tipurile de solicitări şi evenimente care se instalează
treptat, de-a lungul stadiului.
 La 3 ani copilul poate fi puţin impresionat dacă altul plânge lângă el,
 la 5 ani manifestă compasiune, vrea să-i aline durerea, să-l
mângâie, eventual începe şi el să plângă, iar la sfârşitul stadiului e
capabil să-şi stăpânească mai bine propria reacţie şi să amplifice
acţiunile consolatoare.
 învăţare afectivă, prin observarea conduitelor celorlalţi, prin imitare
şi asimilare a unor cerinţe şi norme. Învaţă ce pericole există şi cum
să le evite, învaţă să reacţioneze corect în împrejurări cu
semnificaţie pozitivă (sărbătorirea unor evenimente familiale, etc.).
 cristalizarea sentimentelor generată de relaţii de durată şi de
generalizarea emoţiilor trăite la întâlnirea cu obiectul acestora.
Ataşamentele afective se transformă în relaţii afective stabile,
consistente şi de durată.
9. Transformările semnificative ale
afectivităţii între 3 şi 7 ani
 Către sfârşitul stadiului, copiii reuşesc să-şi regleze într-o anumită
măsură comportamentele emoţional expresive.
 Nu mai plâng totdeauna când cad şi se lovesc, refuză gesturile de
alint manifestate de părinţii săi, atunci când sunt de faţă colegii de
grădiniţă.
 Complexe care se pot produce în stadiul preşcolarităţii sunt:
 complexul de castrare– datorită interdicţiilor părinţilor de a pune
întrebări sau de a manifesta interes pentru zonele sexuale,
 complexul Oedip– se rezolvă prin identificarea cu tatăl şi păstrarea
dragostei mamei,
 complexul Cain – atitudinile agresive ale copilului faţă de fraţii săi,
pe care îi vede ca rivali în dobândirea dragostei părinţilor.
 10. Dezvoltarea motivaţiei la
preşcolar
 trebuinţele biologice
 trebuinţele sociale şi spirituale - Preşcolarul amână de multe ori
satisfacerea trebuinţei de hrană sau de odihnă, datorită curiozităţii şi
plăcerii pe care i-o produc jucăriile, filmele, calculatorul, etc.
 Interesul pentru joc se află în plină expansiune şi se satisface pe
deplin în acest stadiu.
 Interesul pentru ceea ce îl înconjoară se exprimă prin atitudinea
deschis exploratoare manifestată oriunde ar fi, prin observarea
atentă a plantelor, animalelor, activităţilor oamenilor, prin punerea
permanentă de întrebări.
 10. Dezvoltarea motivaţiei la
preşcolar

 Într-o formă incipientă se manifestă şi interesele artistice. Ele se

cultivă la grădiniţă şi se manifestă prin sensibilitate şi receptivitate
faţă de frumos, ca tendinţă de a răspunde exigenţelor artistice în
ceea ce fac, şi ca exprimare sinceră a propriilor aprecieri.
 Interesul pentru învăţare se manifestă în plăcerea cu care copiii se
joacă de-a şcoala, preferând în acest joc rolurile de elev, nu de
învăţător.
 11. Construirea bazelor
personalităţii la preşcolar
 Conştiinţa morală a preşcolarului
 Rezolvarea crizei de la 2 ani şi ½ – 3 ani, este începutul constituirii
conştiinţei morale a preşcolarului.
 Se dobândeşte experienţa pozitivă a subordonării la cerinţele părinţilor,
pentru a păstra dragostea acestora. Acest proces are o serie de faze:
 imitarea felului cum procedează adulţii sau îndeplinirea, în prezenţa lor, a
cerinţelor, chiar dacă se cere sacrificiul propriei plăceri. Problema acestei
faze este că e de-ajuns ca părinţii să nu fie prezenţi, ca să apară tendinţa
de a încălca regula,
 ulterior, prezenţa capacităţii de a prevedea neplăcerile care ar urma
încălcării regulii şi realizarea unui comportament adecvat,
 consolidarea generalizărilor despre situaţiile care cer un anumit tip de
conduită, ca şi verbalizarea clară a dorinţei părinţilor exprimată astfel: “Aşa
spune mama”.
 interiorizarea cerinţelor parentale şi, implicit, a celor sociale.
 11. Construirea bazelor
personalităţii la preşcolar
 Această morală este infantilă, bazată pe relaţia afectivă dintre copii şi
părinţi, şi nu pe raţiuni logice şi generalizări ale experienţei de viaţă.
 Copilul se simte profund vinovat dacă încalcă legea şi profund eliberat
dacă este pedepsit.
 Morala este întemeiată pe sentimentele şi respectul faţă de adult.
 Cheia de boltă a acestei morale este autoritatea adultului. El are
întotdeauna dreptate.
 Este totodată o morală concretă. Se aplică situaţiilor efectiv trăite,
uzând de repere concrete în judecarea lucrurilor.
 Odată interiorizate, cerinţele şi normele de comportare sunt văzute ca
imperative şi orice abatere trebuie pedepsită. De aceea, preşcolarii
consideră perfect firesc să-i spună educatoarei cine a încălcat norma,
pentru ca acesta să-şi primescă pedeapsa.
 11. Construirea bazelor
personalităţii la preşcolar

 Piaget a mai vorbit despre un realism moral specific preşcolarului.

Copiii consideră o minciună cu atât mai mare, cu cât se abate de la
realitatea obiectivă, şi nu de la norma morală.
 Pentru copil, regula vine de la cineva superior lui, este sacră şi nu
trebuie încălcată nici când împrejurările o cer. De aceea, Piaget
vorbeşte despre morala heteronomă, adică o morală a ascultării şi a
respectului unilateral, care îl leagă pe cel inferior de cel superior.
 Minciuna are până la 4 ani un caracter neintenţionat, fiind generată de
amestecul involuntar al realităţii cu intenţiile şi dorinţele copilului. După
4 ani, ea este semnul abaterii intenţionate de la norma morală, când
copilul, poate anticipa deja pedeapsa şi tinde să o evite în acest fel.
 11. Construirea bazelor
personalităţii la preşcolar
 Conştiinţa şi identitatea de sine la preşcolar
 Imaginea eului fizic are un suport perceptiv îmbogăţit permanent prin
toate tipurile de experienţe directe cu lumea, dar faţă de care
recunoaşterea în oglindă, este un moment sintetizator şi integrator.
 Identificarea în fotografie se face corect mai ales începând cu vârsta
de 4 ani, fără a fi însă vorba despre o imagine foarte exactă.
 Pentru conştiinţa şi identitatea de sine este semnificativ faptul că la 3
ani, copilul îşi dă seama de apartenenţa lui la sex, şi o verbalizează
(“eu sunt băieţel”).
 Eul spiritual are slabe suporturi în experienţa proprie şi de aceea
copilul preia întru totul ceea ce afirmă ceilalţi despre el, chiar precizând
“eu sunt cuminte, pentru că aşa zice mama”.
 11. Construirea bazelor
personalităţii la preşcolar
 Conştiinţa şi identitatea de sine la preşcolar

 Preşcolaritatea este stadiul în care se realizează extensia eului ca un

fel de conştientizare a raporturilor lui cu lumea, cu recunoaşterea
apartenenţei la sine a ceva din spaţiul lui de viaţă, verbalizând: “pătuţul
meu”, “mama mea”, “ursuleţul meu”, etc.
 Eul social este mai implicit.
 Preşcolarul conştientizează poziţia lui de copil în cadrul familiei şi
realizează spontan şi natural rolurile asociate.
 Odată cu intrarea în grădiniţă, el se simte membru al colectivului şi-şi
recunoaşte grupa din care face parte, dar nu este preocupat de locul
său în cadrul grupului.
 11. Construirea bazelor
personalităţii la preşcolar
 Formarea bazelor caracterului

 Factori - relaţiile cu ambianţa, calitatea climatului familia, valoarea

formativă a mediului grădiniţei. Numai interacţiunea acestor grupuri de
factori asigură formarea trăsăturilor caracteriale.
 2 etape în formarea caracterului:
 1. prima etapă domină preşcolaritatea mică şi constă în formarea
componentei instrumentale, adică a deprinderilor şi modurilor de
acţiune concordante cu cerinţele şi normele formulate de către adulţi,
asigurându-se o orientare şi o reglare din afară a acestora;
 2. a doua etapă domină preşcolaritatea mijlocie şi mare şi presupune
cristalizarea componentelor de orientare, datorită debutului conştiinţei
morale primare.
 11. Construirea bazelor
personalităţii la preşcolar
 Formarea bazelor caracterului
 Trăsăturile caracteriale care se cristalizează în acest stadiu au 2
particularităţi specifice:
 1.instabilitate – determinată de slaba legătură dintre componente şi de
insuficienta consolidare a celei de orientare;
 2.unilateralitate– rezultată din experienţa limitată de viaţă a
preşcolarului şi din slaba generalizare a componentei de orientare.
 Factorii formării caracterului sunt:
 climat familial
 relaţiile fraternale şi poziţia copilului în grupul fraţilor sau surorilor.–
stilul general de viaţă al familiei,
 grădiniţa
 12. Caracteristicile jocului şi a altor forme
de activitate la preşcolar
 Caracteristicile jocului sunt următoarele:

 activitate centrală a perioadei,

 nivel crescut de complexitate faţă de stadiul anterior,
 preşcolarul investeşte toate disponibilităţile sale psihice,
 durata jocului este mai mare, legată de conţinutul jocului şi de
caracterul lui antrenant,
 jucăria nu mai este indispensabilă,
 preşcolarii se joacă unii împreună cu alţii,
 nivelul jocului exprimă nivelul dezvoltării psihice a copilului.
 12. Caracteristicile jocului şi a altor forme
de activitate la preşcolar
 O altă activitate semnificativă este învăţarea, caracterizată prin:
 se împleteşte frecvent cu jocul, între 3 şi 6 ani,
 la preşcolarii mari este activitate de sine stătătoare, atât în forme
spontane, cât şi organizate
 după conţinut, poate fi de 2 forme: socială (permite însuşirea modelelor
de comportare) şi didactică (permite transmiterea de cunoştinţe,
formarea de deprinderi, dezvoltarea intereselor cognitive),
 modul în care participă la activitatea de învăţare diferenţiază cele 3
substadii (preşcolarul mic transformă totul repede în joc, nu are scop de
învăţare distinct; preşcolarul mijlociu reuşeşte să se detaşeze parţial de
joc, fiind preocupat de ce va învăţa şi de rezultatele obţinute;
preşcolarul mare manifestă interes disctinct pentru învăţare).