Curs Nr 4 MONEDĂ

INFLAȚIA, DEFLAȚIA,
POLITICI ANTIINFLAȚIONISTE
 Conținutul cursului:

1. Definire și cuantificare
2. Determinarea ratei inflației în România
3. Cauze ale inflaţiei şi forme ale acesteia
4. Deflaţia
5. Politici antiinflaţioniste
6. Corelaţia cu variabile macroeconomice
7. Inflaţia în România
8. Ţintirea inflaţiei
 1. DEFINIȚIA Inflației

 Inflația este o stare de dezechilibru monetar; caracterizată prin:

o creşterea generalizată şi de durată a preţurilor bunurilor din
economie, însoţită de scăderea puterii de cumpărare a monedei.

 Există dificultăți în măsurarea inflației, datorită modului de

determinare a indicelui preturilor de consum.

 Inflaţia este măsurată prin indicele preţurilor de consum, modificarea

procentuală a nivelului acestora în anul curent, faţă de anul precedent
fiind denumită rată a inflaţiei.

 Modificarea procentuală a IPC în anul curent față de anul precedent

este denumită rata inflației;
 Măsurarea inflației
Exemplu oferit de ECB:
La calcularea inflaţiei, sunt luate în considerare toate bunurile şi
serviciile care intră în consumul gospodăriilor populaţiei, inclusiv:
o articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina);
o bunuri de folosinţă îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea,
calculatoarele personale şi maşinile de spălat);
o serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările şi închirierea de locuinţe).

 Comparaţi preţul coşului de consum de la an la an !!

Toate bunurile şi serviciile consumate în gospodăriile populaţiei pe
parcursul anului sunt reprezentate de un „coş” de produse. Fiecare
produs din acest coş are un preţ care poate varia în timp. Rata anuală a
inflaţiei este dată de preţul coşului integral într-o anumită lună
comparat cu preţul acestuia în aceeaşi perioadă.
 Exemplu de calcul al inflației:

Compoziția coșului Preţ Preţ Preţ

(anul de bază) (anul următor) (2 ani mai târziu)

unitar total unitar total unitar total

150 de pâini 1,50 EUR 225 EUR 1,30 EUR 195 EUR 1,60 EUR 240 EUR

100 de cești de cafea 2,40 EUR 240 EUR 2,40 EUR 240 EUR 2,15 EUR 215 EUR

12 şedinţe la coafor 20,00 EUR 240 EUR 22,00 EUR 264 EUR 23,00 EUR 276 EUR

176,00
o haină de iarnă 145,00 EUR 145 EUR 176 EUR 160,00 EUR 160 EUR
EUR
Costul total al coșului
850 EUR 875 EUR 891 EUR

Indicele preţurilor 100,0 102,9 104,8

Rata inflației 2,9% 1,8%

 Indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC) se foloseşte pentru cuantificarea
inflatiei in zona euro.
 IAPC este bazat pe un coş de bunuri şi servicii reprezentative din fiecare ţară.
 Valorile IAPC pentru Uniunea Europeană şi zona euro se calculează de Eurostat
folosind valorile IAPC naţionale furnizate de statele membre.

 Măsurarea inflaţiei trebuie să fie relevantă pentru formularea politicii economice, iar
indicele ales trebuie să fie relevant pentru cetăţenii UE prin înregistrarea în timp a
schimbărilor de preţuri pe care le observă oamenii în viaţa de zi cu zi.

 IAPC are un rol important în dirijarea politicii monetare, el fiind principala

măsură folosită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru evaluarea stabilităţii
preţurilor în zona euro.

 În ROMÂNIA, BNR utilizează două concepte:

 Inflația de bază, care reflectă variația prețurilor libere și cu volatilitate relativ redusă;
 Inflația CORE2, se calculează pe baza IPC din care se exclud prețurile administrate și
cele cu o volatilitate ridicată (legume, fructe, ouă, combustibili).
 Deprecierea monetară poate fi evaluată ca pierdere a puterii de cumpărare a
monedei prin următoarele metode:

1. prin divizare: dacă pentru un bun se plătea la începutul perioadei suma de 100 u.m., iar la
sfârşitul acesteia 1250 u.m., atunci, prin divizare 100/1250 = 0,08 rezultă un coeficient de
0,08, se conservă o putere de cumpărare de 8% din valoarea iniiala a monedei.

2. prin metoda dobânzilor compuse:

Cn = Co (1+ r)n, în care:
Cn = nivelul preţurilor la sfârşitul perioadei;
Co = nivelul preţurilor la începutul perioadei;
r = rata de creştere;
n = numărul de perioade (luni sau zile).
Dacă preţurile au sporit de la 100 la 1750, atunci, prin aplicarea relaţiei:
1750 = 100 (1+ r)12 sau
1750 = 100 (1+r)365 rezultă că rata lunară de depreciere a monedei este de
0,27 sau 27%, iar rata zilnică de depreciere este de 0,78%.
3. Măsurarea ratei inflaţiei se poate realiza pe baza indicilor de preţ, potrivit relaţiei:

în care: Ipn, n-1 reprezintă indicele preţurilor pentru anul n şi anul n-1.

4. Pentru măsurarea cantitativă a inflaţiei este posibilă şi utilizarea regulii

numărului 70, care permite o determinare rapidă a numărului de ani în care nivelul
preţurilor se dublează, astfel:

De exemplu, dacă nivelul ratei anuale a inflaţiei este de 15%, atunci numărul de ani
în care preţurile se dublează este de .
 3. Determinarea ratei inflaţiei în România

Diferite forme ale inflatiei, dupa modul de calcul:

a) rata lunară a inflaţiei care reprezintă creşterea procentuală a preţurilor într-o lună
faţă de luna precedentă.

b). rata medie lunară a inflaţiei care reprezintă media creşterilor lunare ale preţurilor.
Se calculează ca medie geometrică a indicilor lunari ai preţurilor de consum, din
care se scade baza de comparaţie, egală cu 100.
c). rata medie anuală a inflaţiei care reprezintă creşterea medie a preţurilor de
consum, într-un an faţă de altul.
Se calculează ca raport exprimat procentual între indicele mediu al preţurilor dintr-
un an şi cel din anul precedent, din care se scade 100.

d) rata anuală a inflaţiei care reprezintă creşterea preţurilor de consum dintr-o lună
din anul curent faţă de aceeaşi lună din anul precedent.
Se calculează ca raport exprimat procentual între indicele preţurilor de consum
dintr-o lună/an curent şi indicele preţurilor din luna corespunzătoare a anului
precedent, din care se scade 100.

e) rata inflaţiei la sfârşitul anului – reprezintă creşterea preţurilor de consum din luna
decembrie a unui an, faţă de aceeaşi lună a anului precedent. Se calculează ca
produs între indicii lunari cu baza în lanţ, care se raportează la 100, din care se scade
100.
Indicele prețurilor de consum
2. Cauze și FORME ALE INFLAȚIEI

În funcţie de cauzele care au generat-o, inflatia poate avea următoarele forme:

1. Inflaţia prin cerere (o creştere a cererii agregate va antrena o majorare a preţurilor).

2.Inflaţia prin costuri (apare atunci când producătorii confruntaţi cu costuri de

producţie în creştere,in special datorate majoraraii salariilor; decid majorarea
preţurilor de vânzare în vederea menținerii profitului).

3.Inflaţia importată (apare ca rezultat al comerţului exterior al unei ţări, respectiv a

participării economiei la fluxurile de capital internaţionale).

4. Inflaţia structurală (este determinată de strategia, adoptată de unele ţări, de creştere

economică rapidă, care implică mobilizarea intensivă a factorilor de producţie şi
conduce la apariţia unor dezechilibre în economie).
 Alte criterii de clasificare a inflaţiei conduc la alte forme de
manifestare:

 în funcţie de aşteptările inflaţioniste, se poate manifesta o inflaţie

anticipată şi o inflaţie neanticipată;

 după funcţionarea mecanismului pieţei, se manifestă o inflaţie

deschisă şi o inflaţie reprimată;

 după ritmul de creştere al preţurilor, inflaţia poate fi moderată (ritm

de creştere al preţurilor de 2-3% anual), galopantă (peste 10%) şi
hiperinflaţie (peste 50% lunar).
 Convenţional, există o limită de la care creşterea preţurilor se consideră
hiperinflaţie, respectiv când se depăşeşte 50% lunar, ceea ce la nivelul unui an
înseamnă o rată mai mare de 13.000%.

Fenomenul de hiperinflaţie a apărut de 55 de ori pe parcursul ultimului secol.

 Ungaria: Rata inflaţiei din Ungaria în perioada august 1945- iulie 1946 era de
217% pe zi;
 Zimbabwe: Rata inflaţiei din Zimbabwe în martie 2007 – noiembrie 2008 a fost de
98% pe zi, survenită după reforma agrară din 2000;
 Iugoslavia: Rata inflaţiei din Iugoslavia a fost de 65% în perioada aprilie 1992 –
ianuarie 1994 pe zi, preţurile dublându-se la fiecare 34 de ore;
 Grecia: Rata inflaţiei din Grecia a fost de 18% pe zi din mai 1941 până în
decembrie 1945, preţurile dublându-se la fiecare 4 zile şi 6 ore;
 China: Rata inflaţiei din China a fost de 14% pe zi între octombrie 1947 şi mai
1949, ca urmare a crizei surveite după cel de-al Doilea Război Mondial;
 Peru: Rata inflaţiei din Peru a fost de 5% pe zi între iulie 1990 şi august 1990,
preţurile dublându-se la fiecare 13 zile şi 2 ore.
3. DEFLAȚIA ,forme , cauze ,efecte
Deflația reprezintă reducerea inflației prin măsuri care vizează diminuarea
masei monetare și reducerea cererii în raport cu oferta;
 Deflația monetară reprezintă diminuarea mijloacelor bănești aflate în
circulație; se reduce cantitatea de moneda la populație și agenții economici;
 Deflația financiară consta în contracția creditului; scade prețul activelor
reale;
 Deflația reală inseamna reducerea activității economice, este sinonim cu
recesiunea.

 Cauze ale deflației

 diminuarea masei monetare; restrângerea creditului;
 creșterea ratelor de dobandă;
 un curs de schimb apreciat față de valute;
 îndatorarea excesivă a agenților economici și populației; preferința pentru
lichiditate.
 Efecte ale deflației
 diminuarea consumului în favoarea economisirii;
 scăderea valorii patrimoniilor;
 majorarea ratelor reale ale dobânzilor;
 majorarea poverii datoriei publice.

 Deflaţia, sau scăderea preţurilor, pe o perioadă prelungită poate afecta

economia, făcând mai dificilă plata datoriilor şi sporind reticenţa
băncilor la acordarea creditelor.

 Deflaţia va permite să rămână pe piaţă doar celor care vor face faţă
scăderii preţurilor, firmele mai puţin eficiente trebuind sa părăsească
piaţa.
 4. CORELAȚIA Inflației cu variabile macroeconomice

 corelația inflație - șomaj;

 corelația inflație -exporturi;
 corelația inflație–impozite/finanțe publice;
 corelația inflație –creștere economică;
 corelația inflație–rata de dobandă;

5. Efectele inflaţiei
 Efectele pozitive ale inflaţiei (beneficiile inflaţiei):
 inflaţia poate influenţa pozitiv creşterea economică, putand stimula producţia şi
investiţiile,
 stimulent puternic pentru investirea capitalurilor în detrimentul economisirii
(crearea de noi locuri de muncă);
 atenuarea unor dezechilibre din economie (prin modificarea unor variabile în
termeni reali).
 Efectele negative ale inflaţiei (costurile inflaţiei):

Inflaţia se manifestă şi ca factor împotriva creşterii economice.

 Costul pingelelor (en.shoeleather cost - creşterea ratei inflaţiei implică mai mult
timp și energie pentru administrarea lichidității).
 Costuri de meniu (firmele trebuie să cheltuiască resurse suplimentare pentru
modificările de preţuri cauzate de inflaţie şi nu de schimbările în activitatea proprie).
 Redistribuirea averii reale (inflaţia redistribuie averea dinspre creditor către debitor
în cazul în care rata dobânzii este fixă).
 Inflaţia afectează mai mult pe cei cu venituri fixe, comparativ cu cei cu venituri
indexate în funcție de rata inflației.
 Deciziile consumatorilor sunt distorsionate, iar piețele sunt mai puțin capabile să aloce
resursele într-un mod productiv.
 inflația sporește câștigurile în termeni nominali și implicit, impozitele aferente
acestora,
 lipsa de predictibilitate a mediului economic.
 6. Politici antiinflaţioniste
 îngheţarea preţurilor;
 politica bugetară şi fiscală;
 limitarea creditului;
 politica veniturilor.

 Blocajul preţurilor -constă în măsuri de interzicere a majorării preţurilor pentru diverse

bunuri şi servicii, de-a lungul unei perioade determinate.
 Politica bugetară şi fiscală-se urmăreşte reducerea cererii globale, intervenind direct asupra
compnenetelor sale.
o reducerea cheltuielilor publice ale statului;
o majorarea fiscalităţii, sau diminuarea veniturilor, care antrenează diminuarea cheltuielile sectorului
privat.

 Limitarea creditului -constă într-o acţiune restrictivă asupra distribuirii anumitor credite.
 Politica veniturilor se aplică în măsura în care o majorare excesivă a veniturilor constituie
un factor determinant al creşterii cererii şi, în acelaşi timp, al creşterii costurilor salariale.
 7. Ţintirea inflaţiei în România

Premisele implementării acestei strategii

Ţintirea inflaţiei, ca strategie de politică monetară, a fost adoptată de BNR, în
august 2005, cand au fost indeplinite anumite conditii:
 o rată anuală a inflaţiei sub 10%;
 credibilitate în creştere a băncii centrale şi o mai mare transparenţă;
 o mai bună corelare a politicii monetare cu cea fiscală;
 existenţa unui sistem financiar stabil şi în plin proces de consolidare;
 creşterea gradului de intermediere financiară;
 o mai mare flexibilitate a cursului de schimb;
 trecerea în perspectivă la moneda euro.

Caracteristicile strategiei
 anunţarea unor ţinte anuale de inflaţie pe o perioadă mai mare de timp;
 exprimarea ţintei ca punct central în interval de variaţie de ±1 puncte procentuale;
 utilizarea indicelui preţurilor de consum în exprimarea ţintei de inflaţie;
 practicarea, în continuare, a unui curs de schimb flexibil al monedei naţionale;
 stabilirea şi anunţarea ţintei de inflaţie de către BNR împreună cu Guvernul.
 Avantaje şi riscuri

Avantaje

 atingerea şi menţinerea unei rate a inflaţiei redusă, cu efecte benefice asupra

creşterii economice;

 ţintirea inflaţiei permite BNR să se concentreze asupra şocurilor interne şi

externe care afectează stabilitatea macroeconomică şi, în acest context, în
atingerea obiectivelor sale de politică monetară;

 odată implementată nu mai este necesară ajustarea frecventă a acesteia

pentru simplul motiv că are ca scop final reducerea preţurilor;

 caracterul său transparent şi din gradul sporit de înţelegere a sa de către

public.
 Dezavantaje și riscuri

 ţintirea inflaţiei poate antrena o încetinire temporară a creşterii economice.

 Perspectivele ţintirii inflaţiei în România, în concordanţă cu strategia BNR, vor fi
menţinute cel puţin până la intrarea în Mecanismul Ratelor de Schimb (ERM2).
Prognoza BNR asupra inflației /2017.