Sunteți pe pagina 1din 28

 Imaginea unei ţări este un construct artificial; ea nu

se impune de la sine, ci este redimensionată prin


reprezentările celorlalţi. Ceea ce spun alţii că ar fi
România se constituie în ultimă instanţă în fragmente
care compun profilul imagologic al ţării, profil care, în
măsura în care este difuzat de instanţa mediatică
internaţională, se inserează şi în mentalul colectiv al
spaţiului occidental.
 O abordare analitică a modului în care a fost
înfăţişată România în presa străină de după anul
1989 relevă câteva dimensiuni prin care a fost
construit portretul mediatic al ţării.
 Astfel, putem remarca trei mari direcţii prin
care România a fost reprezentată în media:
 din perspectiva asumării democraţiei: subiectele cu
impact mediatic au fost cele legate de incidentul violent
de la Târgu Mureş şi de mineriadele cu care s-a confruntat
România. În ceea ce priveşte primul subiect, el a fost
tratat incomplet, accentul fiind pus pe violenţa interetnică
şi pe ura pe care o manifestă românii faţă de celelalte
etnii. Deşi relatările din presa străină au fost vădit inexacte
şi unilaterale (nimeni nu a amintit faptul că cel care
apărea în imaginilie difuzate la ştiri şi era bătut, era un
român bătut de maghiari, nu un maghiar bătut de români
aşa cum s-a spus), ele nu au primit nici un fel de dezminţire
din partea autorităţilor române. De atunci, presa străină
pare a relua periodic tema minorităţilor din România şi a
discriminării la care sunt supuse acestea. În ceea ce
priveşte subiectul mineriadelor, presa străină le-a
condamnat, pe bună dreptate, în unanimitate, ca fiind o
practică nedemocratică
 În octombrie, New York Times publica un
material intitulat „Romania still persecutes
its Hungarians", în care autorul se-ntreba
de ce autoritățile de la București continuă
„politica de intimidare" a minorității
maghiare.
 După o lună, tot în New York Times,
apărea un articol care analiza rivalitățile
etnice din țările Europei de Est. Despre
rivalitatea româno-maghiară, jurnaliștii
americani remarcau că: unii etnici maghiari
părăsesc România, în timp ce românii se
mută din zonele locuite predominant de
maghiari. Citat de NY Times, Janos Vorszsak,
vicepreședintele UDMR, spunea:
 „Românii au trăit atât de mult în întuneric,
încât acum sunt manipulați ușor. Au o
psihologie primitivă."
 din perspectiva protecţiei sociale: subiectul
predominant pe această dimensiune a fost
cel legat de situaţia copiilor instituţionalizaţi.
În august, LA Times scria că-n orfelinatele
din România trăiesc, la limita subzistenței,
o sută de mii de copii și adolescenți. Fără
hrană și fără îngrijire fizică sau
emoțională. Situația asta jenantă era
pusă de jurnaliștii americani pe seama
politicii lui Ceaușescu, omul care a vrut să
mărească populația, așa că a interzis
avorturile și-a oferit facilități familiilor cu
măcar cinci copii.
 În aceste conditii, în jur de 400 de familii de
americani voiau să adopte copii români,
numai că până-n august 1990, doar 35
reușiseră. În ciuda poveștilor despre adopțiile
pe bandă rulantă din România, mai mult sau
mai puțin legale, cei de la LA Times scriau că
nu era atât de ușor să adopți un orfan din
România. Pe lângă birocrația consacrată,
adopțiile internaționale fuseseră suspendate,
în iunie, de Guvernul României, care lucra la
reorganizarea procedurilor.

 În octombrie 1990, Washington
Post scria despre reportajul difuzat pe
postul de televiziune ABC, care arăta cum
orfanii români trăiesc în condiții mizere.
Copiii erau goi, subnutriți, înfometați și
bolnavi. Cei de la Washington
Post spuneau că nu s-a schimbat nimic
față de regimul lui Ceaușescu, deși
trecuseră deja nouă luni de la revoluție,
iar orfelinatele din România primiseră o
groază de ajutoare umanitare.
 Toate aceste ajutoare,
medicamente și mâncare donate
de guvernele din alte țări sau de
oameni simpli, au fost prost
gestionate, iar orfanii trăiau în
aceleași condiții inumane ca
înainte de căderea comunismului.

Într-un articol din iunie 1990, jurnaliștii de la Orlando


Sentinel remarcau fix același lucru: viața orfanilor nu se schimbase, în
ciuda înlăturării lui Ceaușescu. Voluntarii străini care veniseră în
România se loveau de lucruri groaznice: copii legați de pat, înfometați
și pe care nimeni nu-i ținuse vreodată în brațe.
 În ediţia din 1 octombrie 2006, cotidianul
The Sun prezintă un reportaj în care
România este acuzată de un vid legislativ
care oferă pedofililor britanici libertatea de
a “închiria” un copil cu doar 150 de Euro.
Nu se înţelege foarte clar dacă România
este vinovată de existenţa pedofililor sau a
existenţei persoanelor fără adăpost şi surse
de venituri, în condiţiile în care legislaţia
este aceeaşi.
 ● din perspectiva imigraţiei româneşti. Subiectele
preluate şi difuzate de media pe acest palier sunt
concentrate în jurul a două axe: imigranţii ilegali sosiţi din
România şi comportamentul necivilizat al acestora. Încă
din anul 1990, presa austriacă vorbeşte în termeni negativi
despre românii imigraţi în Austria, portretul fiind unul
schematic, de la portretul de cerşetor şi hoţ la cel de
barbar (scandalul legat de lebedele mâncate de români
la Viena). De asemenea, presa italiană prezintă
schematic şi peiorativ comportamentul românilor aflaţi în
Italia; de curând, cotidianul Il Tempo prezintă practicile
lipsite de civilizaţie ale românilor, de la zgomotul pe care
aceştia îl fac la ore improprii până la reţelele de crimă
organizată în care românii se constituie.
 Unul dintre cele mai elaborate materiale scrise
despre România este controversatul articol “România
la fundul grămezii”, semnat de Tony Judt în The New
York Review of Books, în ediţia din 1 noiembrie 2001.
Autorul articolului, un reputat profesor la New York
University, conturează un portret al României în
nuanţe peiorative. Articolul abordează problema
României ca singura ţară fost comunistă care nu a
reuşit să-şi constituie o identitate democratică; scris
după alegerile prezidenţiale din 2000, articolul aduce
în scenă problema ultra-naţionalismului românesc şi a
inconsecvenţei istorice a României (cu referire la
poziţia României în cel de-al doilea război mondial).
 Rapoartele de ţară din octombrie 2002 şi noiembrie 2003 reiau
tema copiilor instituţionalizaţi, de această dată într-o notă pozitivă: se
remarcă adoptarea de către România a legislaţiei necesare, dar
rămânem încă vulnerabili în ceea ce priveşte implementarea legilor.
Deşi raportul de ţară abordează şi probleme legate de economie,
justiţie sau administraţie, pe plan mediatic temele cu cea mai mare
ocurenţă sunt cele legate de traficul de copii şi de imigraţia ilegală.
Rapoartele de ţară din următorii doi ani, 2004 şi 2005, articulează o temă
nouă, şi anume tema corupţiei, dar fac referiri şi la vulnerabilităţile din
sectorul administrativ şi din cel economic. Reprezentarea în presa
internaţională însă este realizată prin tema devenită de acum şablon:
copiii aflaţi în orfelinate şi traficul de carne vie, de aici apărând teme
corelative, cum ar fi prostituţia juvenilă şi situaţia adopţiilor
internaţionale. Astfel, ediţia din 24 septembrie 2006 a cotidianului The
Sunday Times publică articolul “Orfanii din România denunţă anii de
abuz”, articol care are ca punct de plecare scrisoarea unor copii
crescuţi în orfelinatele româneşti.
 Ultimul raport al Comisiei Europene în ceea ce priveşte
România pune sub semnul întrebării siguranţa alimentară
şi deficienţele referitoare la utilizarea eficientă a fondurilor
pentru agricultură. În acelaşi timp, mass media din Italia
iniţiază o serie de articole dure şi denigratoare la adresa
imigranţilor români din această ţară. Un articol din 3
octombrie 2006 publicat de cotidianul Il Tempo vorbeşte
despre români ca fiind “o etnie ce apare mereu la
cronica neagră”, readucând în prim plan problema
imigraţiei ilegale şi pe cea a reţelelor româneşti de crimă
organizată. De asemenea, cu o zi înaintea Raportului de
ţară, cotidianul La Reppublica abordează problema
imigranţilor români clandestini, iar cotidianul britanic The
Sunday Times publică pe 23 iulie 2006 un articol intitulat “
Teama de 45.000 de indezirabili”, cu referire la imigranţii
români şi bulgari în spaţiul britanic.
 Într-un articol apărut în aprilie 1990,
în Seattle Times , președintele Federației
Române de Baseball avea o poveste cum
că oina românească i-a inspirat pe
americani să inventeze baseballul. Se-
ntâmpla în 1839, când niște români din
Transilvania au intrat în armata SUA și i-
au învățat oină pe americani, după care
aceștia au schimbat regulile și-au
inventat alt sport. Știrea asta venită de la
București apare și-n Orlando Sentinel, o
altă publicație americană.
 În aprilie 1990, LA
Times amintea ascensiunea frauduloasă a
echipei FC Olt Scornicești, din orașul natal al
lui Nicolae Ceaușescu. La sfârșitul anilor '70,
Scorniceștiul protejat de Ceaușescu a obținut
două promovări consecutive, până în prima
ligă a fotbalului românesc. Prima promovare,
după un 18-0 în ultima etapă, adică fix scorul
de care avea nevoie. A doua, cu un gol
marcat după ce meciul se terminase, validat
însă, pentru că „arbitrul n-a avut de ales și-a
validat golul viciat.“În același text, era
pomenit și recentul, pe atunci, scandal de la
finala Cupei României din 1988.
 Într-un material semnat din București,
Ungaria, LA Times analiza cum prosperă
piața neagră în fostele țări țări comuniste din
Estul Europei, la nouă luni după decembrie
'89. Î n timp ce Polonia, Yugoslavia, Ungaria
și Cehoslovacia se luptau din greu cu
comerțul la negru, România și Bulgaria,
„conduse de foștii comuniști", îl tolerau. La
noi, se vindeau pe străzi mâncare sau
electronice, aduse de afară sau sustrase de
prin fabrici.În condițiile în care leul era în
picaj, americanii scriau că „țigările Kent erau
cea mai stabilă monedă a României".
 Revoluția din 1989 i-a eliberat și pe românii care
fugiseră în străinătate, nu doar pe cei din țară.
 Tot într-un articol din LA Times, din ianuarie 1990,
românii din California mărturiseau că au devenit mai
relaxați și pot să formeze o comunitate, în adevăratul
sens al cuvântului. Până la căderea comunismului,
românii nu prea vorbeau între ei, se bănuiau unii pe
alții c-ar fi spioni ai Securității, iar „singurele locuri
unde puteai să vezi împreună mai mult de 50 de
români erau bisericile".
 Odată dat jos regimul dictatorial, românii din
California au putut să facă lucruri noi: să dezbată
politică la telefon, cu cei din țară, pentru că nu se
mai temeau că-s ascultați ori să-și semneze
scrisorile pe care le trimiteau în România.
 Aşadar, putem releva în acest moment două
mari dimensiuni de vulnerabilitate ale imaginii
României în ceea ce priveşte reprezentarea
lor în mass media internaţională: problema
copiilor instituţionalizaţi şi problema imigranţilor
români în spaţiul occidental. Aceste două
paliere de imagine au fost redimensionate de
către instanţa mediatică, ele constituindu-se
ca subiecte de presă chiar şi atunci când
Rapoartele de ţară înregistrau progrese în
ceea ce priveşte situaţia copiilor
instituţionalizaţi şi a imigranţilor veniţi din
România

S-ar putea să vă placă și