Sunteți pe pagina 1din 18

PLANTE TINCTORIALE

Realizat de: Againoaiei Denisa


Albu Ionela
Donea Petronela
GRUPA 511 T.P.P.A.

ALLPPT.com _ Free PowerPoint Templates, Diagrams and Charts


CUPRINS
 Scurt istoric-plante tinctoriale
 Extractia colorantilor
 Roiba
 Drobușor
 Șofrănel
 Floare de periniţă
 Scumpie
 Arin negru
 Bibliografie
Scurt istoric
• Încă din timpuri preistorice, omul a folosit
culoarea ca mijloc de exprimare a ideilor,
sentimentelor sau dorințelor sale.
• Până la sfârşitul secolului al XIX-lea,
coloranţii au fost obţinuţi exclusiv din
surse naturale. Deşi coloranţii naturali
au fost utilizaţi mii de ani, în prezent se
dovedesc aplicabili la scară industrială
doar 10-15%, în corelaţie cu instabilitatea
structurală şi dificultăţile de obţinere.
Domeniile de selecţie în aplicarea
coloranţilor naturali sunt cele legate de
artizanat-etnografie, arte plastice,
precum şi de valorizarea în scopuri
medicale, farmaceutice, cosmetice şi
alimentare.
• Coloranții de origine vegetală se găsesc în plante: rădăcini, frunze, flori, scoarţă
, fructe, tulpină şi crenguţe, partea lemnoasă.
Substanţa colorantă se extrage prin diferite metode, atât din plante proaspete
cât şi din cele uscate.
• Pigmenții vegetali sunt diferiţi după culoarea pe care o dau: clorofila-verde,
carotenul-roşu-oranj, xantofila-galbenă, flavonele-galbene, antocianii-pigmenţii
vacuolari ce variază de la roşu la albastru, după pH-ul acid sau bazic al sucului
celular.
Printre plantele tinctoriale cel mai des
folosite la vopsirea țesăturilor se numără:
arinul negru, roiba, cimbrişorul,
corcoduşele negre, sovîrful, prunul,
ceapa, drobiţa, răchiţica, pojarniţa
(sunătoare), scumpia, agudul, brânduşa
, păpădia, salcia, rapiţa, siminoc, socul,
ştevia, teiul, urzica, tutunul, nucul,
şofranul,viorelele, arţarul, stejarul,
brusturele, cătina, gutuiul, muşeţelul,
pelinul, zarzărul etc.
Extracția coloranților- tehnici:
*Prin stoarcerea diferitelor părți ale plantei,fructe coapte, flori
, tulpini, rădăcini.
*Extracția apoasă prin macerarea/digerarea materialului
vegetal în apă rece, respectiv la cald (temperatura de 60ºC)
și filtrarea soluției colorate.
*Extracția apoasă prin fierberea materialului vegetal (decoct)
în apă moale sau într-o soluție apoasă ca borșul, zerul,
zeama de varză acră etc., până la colorarea soluției de
vopsire la intensitate maximă
*Extracția alcalină în prezenţa leşiei, cenuşii de lemn sau a
apei de var.
* Extracția acidă se foloseşte atunci când extracţia coloran-
tului din plante în mediu neutru sau bazic nu este satisfăcă-
toare.
*Extracţia colorantului în soluţie de alaun de potasiu, uneori
adăugându-se cretă sau uree.
● Extracția alcoolică cu alcool etilic (rachiu,țuică). Materialul
vegetal mărunţit se introduce în alcool şi se amestecă la
anumite intervale de timp.
Roiba (Rubia Tinctorum)-fam. Rubiaceae
• Plantă perenă, liană, tulpină tetramuchiată de 50-80
cm înălţime; frunzele opuse, lanceolat-eliptice,
dispuse vertical, pe nervuri şi margini cu peri aspri;
flori galbene grupate în cime; înflorirea iunie-august;
fruct cărnos, brun-roşcat.
• Pigmenţii hidrosolubili extraşi din rădăcini sau din
organele aeriene (după maturarea fructelor) sunt
utilizaţi pentru colorarea ţesăturilor în nuanţe roz
închis, roz deschis, roşu închis, vişiniu, bej, bej roz,
bej închis, brun roşcat deschis, vernil şi kaki închis,
în funcţie de mordantul utilizat.
• Compoziţia chimică
• Rizomii plantei conţin: 10 – 15 % glucide totale,
proteine, pectine, 2-4 derivaţi antracenici denumiţi
rubiadine (alizarină, lucidină, purpurină, pseudopur-
purină, rubiadină şi glucozidele şi/sau primerozidele
acestora).
• UTILIZĂRI:
• Lâna mordată cu sulfat de aluminiu şi potasiu,
colorată cu extractul obţinut din rădăcinile uscate şi
retratată cu sulfat de aluminiu şi potasiu, se colo-
rează în roz-închis.
• Lâna mordată cu bicromat de potasiu şi vopsită cu
extract din rădăcinile de roiba se colorează în vişi-
niu. Dacă mordarea se face cu sulfat de aluminiu şi
potasiu şi retratarea cu sulfat de cupru, se obţine
culoarea bej.
• Culoarea brun-roşcat-deschis se obţine dacă lâna
este mordată cu sulfat de aluminiu şi potasiu şi
vopsită în extract obţinut din 500 g rădăcini uscate
de roiba. Dacă se utilizează acelaşi mordant şi
extractul obţinut din 3,5 kg tulpini uscate, se reali-
zează culoarea vernil, iar în cazul mordării cu
bicromat de potasiu, se obţine culoarea kaki-închis.
• Medicinal - uz intern: rădăcina şi frunzele au efect
diuretic, tonic, emenagog, tratarea litiazei renale.
Drobuşor (Isatis Tinctoria)-fam. Brassicaceae
• Denumiri populare: Iarbă de zugrăvit; Iarbă
văpsătoare; Laba mâţei; Pastel;
• Plantă erbacee bienală sau perenă cu
rădăcina pivotantă; tulpina viguroasă,
înaltă de 50–100 cm, dens frunzoasă până
sub inflorescenţă; inflorescenţa mare
alcătuită din flori pe tipul 4 cu petale
galbene; înflorire în mai-iulie; fruct– siliculă
pendulă, cu vârf rotunjit, de culoare galben
-brunie sau brun-închis.
Plantele conţin: β-galactani, stachioză, glicozizi cu sulf; pigmenţi: kampferol,
quercetină, indican, isatan, glucozinolaţi, etc.
Rădăcinile conţin pigmenţi (indican) şi glucozinolaţi.
Seminţele conţin: lipide (12 – 38 %), proteine (12 – 34 %), isoscoparină, acizi
graşi: acid erucic, acid linoleic(2–7%), acid linolenic (3–9 %), acid oleic (3–10%).
Utilizări:
În scop tinctorial se utilizează inflorescenţele sau frunzele.
• Acestea au un spectru larg antibiotic şi sunt utilizate pentru tratarea laringitei,
febrei, hepatitei, şi encefalitei.
Pigmenţii hidrosolubili sunt utilizaţi pentru colorarea ţesăturilor în nuanţe diferite în
funcţie de mordant: galben(auriu,pal, bruniu), kaki (deschis, gălbui, verzui,bruniu),
bej, bej închis, brun deschis, crem deschis, vernil şi vernil gălbui.
• Exemplu:
Culoarea kaki deschis se obţine când în extractul obţinut din florile proaspete se
vopseşte lâna mordată într-o soluţie de sulfat de aluminiu şi potasiu, după care se
retratează cu sulfat de cupru.
Culoarea bej se obţine când lâna se mordează într-o soluţie de sulfat de aluminiu
şi potasiu, se colorează în extractul obţinut din frunze şi se retratează cu o soluţie
de sulfat de aluminiu şi potasiu.
Pentru realizarea unei culori crem-deschis, lâna mordată cu sulfat de aluminiu şi
potasiu se vopseşte în extractul obţinut prin fierberea frunzelor proaspete.
ȘOFRĂNELUL (Carthamus Tinctorius)- fam. Compositae
Este o planta erbacee anuala, cu a
spect de ciuline, cu talia de pana la 1.5 m, cu
o tulpina principala puternic ramificata.
Prezinta numerosi spini la nivelul frunzelor
care sunt alungite, oval-lanceolate, puternic
cuticulate, cu marginea dintata.
Semintele decorticate contin: 8,7% apa, 10%
lipide, 45.4% proteina, 20.1 glucide, 8.3%
fibra, 7.5% minerale.
Florile sofranelului contin cartamina, o
substanta rosie, insolubila in apa, si un alt
colorant, denumit galben de sofranel solubil
in apa.
Utilizări:
• Petalele florilor de șofrănel se folosesc ca și
colorant alimentar în diverse preparate dulci -
prăjituri, produse de patiserie, gemuri,dulcețuri
și compoturi; îmbunătățesc culoarea în supe,
ciorbe, tocănițe, fără să schimbe gustul;
Valoarea lor ca și condiment este scăzută față
de șofran; este folosit ca și colorant medicinal,
colorant în produsele cosmetice, iar florile
uscate de șofrănel sunt utilizate în industria
textilă ca și colorant natural pentru materiale
textile.
• Uleiul obținut din semințe este folosit la obți-
nerea margarinei, la fabricarea lumânărilor
parfumate,este un ulei comestibil folosit la gătit
, în salate, reduce nivelul colesterolului fiind
folosit și în scopuri terapeutice.
Floare de periniţă (Anthemis Tinctoria)-fam. Asteraceae
• Anthemis tinctoria este o plantă perenă;
radăcină pivotantă; tulpină dreaptă, de
20-60 cm înălţime; frunze alterne, lat
ovate, penat-sectate; florile sunt dispuse
în inflorescenţă de tip antodiu lung
pedunculat, florile centrale sunt tubuloa-
se galbene, iar cele marginale tot
galbene; înflorirea iulie-septembrie;
fruct achenă glabră, patrumuchiată, cu 2
dintre muchii mai pronunţate.
• Extractele obţinute din florile acestei
specii au efect stomahic şi antiseptic.
• Utilizări:
• Se utilizează pentru tratarea colitei,
gripei şi a migrenelor.
Medicinal- uz intern - florile se folosesc
contra tusei.
Pigmenţii hidrosolubili extraşi din flori
sunt folosiţi în scop tinctorial, obţinându-
se nuanţe de galben şi brun deschis.
Culoarea galbenă se obţine în cazul
lânii mordate cu sulfat de aluminiu şi
potasiu şi vopsită cu extract obţinut din
flori proaspete.
În cazul mordării cu bicromat de potasiu
şi a vopsirii cu extractul obţinut din flori
proaspete se obţine o culoare brun-
deschis
Scumpie (Cotinus Coggygria)-fam. Anacardiaceae
• Arbust înalt pâna la 5m, cu frunze
alterne, simple, eliptice, rotunjite
la vârf, flori poligame, mici, cu 5
petale verzui-albicioase sau verzui
-galbui, grupate în inflorescente de
tip panicul; înfloreste în mai-iulie;
fruct – drupa mica, uscata.
• Compozitie chimică:s-au identificat
42 componenti în uleiul volatil
extras din florile de scumpie.
Dintre acestia ponderea este deti-
nuta de:
• limonen (48,5 %),
(Z)-β-ocimen (27,9 %)
(E)-β-ocimen (9,7 %).
• Utilizări:
Siropul are efect hepatoprotector, antihepatitic si de
stimulare a imunitatii.
Medicinal: ramurelele – decoctul sub forma de gar-
gara si oblojeli administrat celor bolnavi de sifilis.
Tinctorial: Lâna se poate colora în galben, daca
înainte de vopsirea în extractul obtinut din lastari cu
frunze, este mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu.
Daca se utilizeaza extract din lastari fara frunze, se
obtine o culoare portocalie. Culoarea brun roscata se
obtine daca lâna se mordeaza cu bicromat de pota-
siu iar daca se retrateaza cu sulfat feros, se obtine
culoarea bruna. Daca se foloseste extract obtinut din
lastari cu frunze,lâna mordata cu bicromat de potasiu
se coloreaza în kaki-deschis iar daca se retrateaza
cu sulfat feros, se coloreaza în verde-închis.
Arin negru (Alnus Glutinosa)-fam. Betulaceae
Arbore cu înălţimea până la 20 m;
scoarţa netedă, cenuşie în tinereţe, devine
apoi brun negricioasă; lăstarii, mugurii sunt
lipicioşi; frunzele obovate; înflorirea are loc pe
parcursul lunilor martie, aprilie; fructele de tip
achenă apar în formaţiuni asemănătoare unor
conuri verzi la început, apoi negricioase, solzi
protectori rămânând pe ramură şi după
răspândirea fructelor.
Compoziţia chimică
Frunzele: taninuri, flavone, glucide, steroli
( β-sitosterol, castasteron), triterpene,
alnincanonă.
Scoarţă: 20 % tanin, steroli, triterpene (lupeol,
taraxerol, taraxeronă), substanţe flavonoide
(hiperozid)
• Utilizări:
Faringite şi alte infecţii streptococice ale, hemoragii
intestinale.
Scoarţa este folosită în febra intermitentă.
Medicina veterinară (populară)– decoctul din frunze
şi scoarţă era folosit pentru tăieturi sau răni la
picioare precum şi contra febrei aftoase.
Lemnul folosit pentru furnir, preferat pentru diferite
construcţii legate de apă: stăvilare, scaune pentru
roţile de apă, colacii sau căsuliile fântânilor, etc.
Vopsitorie – scoarţa folosită pentru obţinerea culorii
negre, în amestec cu alte plante permite obţinerea
şi a altor culori (nuanţe mai închise sau deschise
de galben sau roşu); utilizată şi pentru prelucrarea
pieilor.
• Bibliografie
• http://www.plante-medicinale.ro/pm/imp2spe
cii.php
• http://www.agir.ro/buletine/2729.pdf
• http://www.btb.termiumplus.gc.ca/tpv2alpha/
alpha-eng.html?lang=eng&i=1&index=alt&sr
chtxt=PLANTE%20TINCTORIALE

S-ar putea să vă placă și