TEMA 1:

REGIUNEA CRANIOCEREBRALĂ

1.1. Rememorări Anatomo-Topografice a regiunii capului

1.2. Cavitatea craniocerebrală şi conţinutul ei
1.3. Indicaţii în intervenţii chirurgicale pe encefal
1.4. Diagnosticul topic în cenuroza cerebrală la ovine (după
Gherţen P., 1953)
1.5. Tehnica operaţiei în cenuroza cerebrală
1.6. Diagnosticul cenurozei cerebrale la bovine
1.1. Rememorări Anatomo-Topografice a regiunii capului
Capul este regiunea corpului animal, care este mobil unită cu corpul prin
intermediul articulaţiei formate de osul occipital şi I-a vertebră cervicală (atlasul).
Capul se delimitează de regiunea cervicală, imaginar, de la creasta
occipitală pe marginea anterioară a aripilor atlasului spre unghiul mandibular
(maxilarul inferior).
 Baza osoasă a capului este formată de oasele craniului.
Capul cu ajutorul unei linii imaginare, care unește marginile aborale ale
orbitelor, mai departe se duce în jos, până la unghiurile mandibulare, se împarte în
două regiuni:
•Regiunea facială;
•Regiunea cranio-cerebrală.
 Regiunea facială include: regiunea nazală cu sinusurile maxilare, cavitatea
orală, faringele, articulaţiile mandibulare, regiunea intermandibulară cu laringele.
Regiunea facială se împarte în următoarele regiuni mici:
- regiunea nazală cu sinusurile maxilare
– regiunea suborbitală şi regiunea orbitelor;
– regiunea buzelor;
– regiunea bărbiţei;
– regiunea obrazului
– regiunea muşchilor
maseteri;
– regiunea spaţiului
intermandibular;
– regiunea zigomatică
– regiunea articulaţiei
Mandibulare.
 În regiunea facială deosebim următoarele proeminenţe anatomice:
bovine, ovine caprine – tuberculul facial;
cabaline – creasta facială;
suine – foseta suborbitală.
La toate speciile de animale uşor se palpează:
•articulaţia mandibulară;
•vârful oaselor nazale;
•unghiurile nazomaxilare şi mandibulare;
•marginea anterioară a muşchilor maseteri;
•gaura suborbitară şi mentonieră;
•la cabaline – m. levator al buzei superioare;
•la bovine – marginea anterioară a primului premolar.
Pentru diagnosticul unui proces patologic este necesară aprecierea corectă a
regiunii date ex.: în regiunea suborbitară din stânga se află o tumoare, la palpaţie
este de consistenţă dură, imobilă, puţin dureroasă. La graniţa cu regiunea
zigomatică este o fistulă din care se elimină un lichid purulent.
Regiunea cerebrală include regiunea auriculară şi cavitatea cranio-cerebrală cu
conţinutul ei. Această regiune de asemenea se împarte în alte regiuni mai mici:
1 – regiunea occipitală
2 – regiunea parietală
3 – regiunea frontală
4 – regiunea auriculară cu pavilionul urechii
5 – regiunea temporală şi a orbitei
Regiunea cranio-cerebrală la bovine este mai plată spre deosebire de
cabaline, la care este mai convexă.
La bovine se palpează osul occipital, apofizele externe a oaselor
frontale.
La bovine şi suine se palpează gaura supraorbitară la jumătatea
distanţei dintre orbită şi linia mediană a capului.
La cabaline gaura supraorbitară se află la baza procesului zigomatic a
osului frontal, care de asemenea uşor se palpează.
La câine şi pisică această formaţiune lipseşte.
Jumătatea dreaptă şi stângă a regiunii craniocerebrale la toate speciile de
animale se unesc prin linia mediană fără a forma vre-o proeminenţă anatomică,
dar la rasa de câini Doberman în această regiune se formează o creastă sagitală
vizibilă.
D.A.T. a regiunii craniocerebrale.
În această regiune plan cu plan se deosebeşte:
1. pielea – acoperă regiunea frontală, este puţin mobilă şi mai groasă în
special la bovine.
2. ţesutul adipos subcutan
3. fascia superficială
4. ţesutul celular subfascial – bine dezvoltat la toate speciile de animale, în
care se ramifică o mulţime de vase şi nervi.
5. fascia profundă sau aponevroza capului, la care aderă m. cutanat frontal, care
în cea mai mare parte se află la bovine între orbite şi la baza coarnelor; la suine
este mai puţin dezvoltat, iar la celelalte specii acest muşchi lipseşte.
6. ţesutul celular subaponevrotic, la care aderă muşchiul temporal.
7. periostul, care este de o grosime deosebită în această regiune.
Inervaţia
Vascularizarea regiunii craniocerebrale este reprezentată de:
1. vena frontală
2. artera temporală superficială - 47
3. artera auriculară mare - 50
1.2. Cavitatea craniocerebrală şi conţinutul ei
În cavitatea craniocerebrală este localizat encefalul şi glandele cu secreţie
internă.
La cabaline cavitatea craniocerebrală atinge linia ce uneşte marginile
posterioare a orbitelor (dinainte), şi din urmă – la nivelul crestei occipitale.
La bovine – dinainte este marginea posterioară o orbitelor şi din urmă –
creasta frontală.
Encefalul la bovinele adulte aderă la oasele frontale numai în centru,
deoarece în jurul cavităţii craniocerebrale şi deasupra encefalului se află sinusul
frontal.
Imaginar, regiunea frontală la bovine poate fi împărţită în trei părţi:
Se duc 2 linii:
1. linia de sus – la nivelul crestei frontale
2. linia de jos – linia ce uneşte mijlocul orbitelor.
Treimea mijlocie va fi graniţa chirurgicală, adică locul de acces în
operaţiile chirurgicale.
 Sinusul frontal la bovine ocupă o suprafaţă mare şi acoperă aproape toată
cavitatea cerebrală, iar pentru a avea acces către cavitatea cerebrală (encefal) suntem
nevoiţi să trecem prin sinusul frontal.
Sinusul frontal comunică cu cavitatea nazală şi cu coarnele la bovine.
formarea graniţelor sinusului frontal depinde de vârsta animalului: la tineretul bovin
acesta abia începe să se dezvolte.
Cavitatea craniocerebrală la rumegătoarele mici este localizată în regiunea
occipitală în urma coarnelor (spre deosebire de bovine). Foarte des se confundă
accesul operator în cenuroză la ovine cu accesul operator la bovine.
Peretele osos al cavităţii
craniocerebrale, pe linia mediană, atinge
grosimea de 1 cm. Sub această linie
(mediană), pe suprafaţa encefalului se găsesc
sinusurile venoase:
•longitudinal;
•ttransversal.
Graniţele chirurgicale ale cavităţii
cerebrale
la ovine
• din urmă: creasta occipitală
• dinainte: nu este constantă, depinde de
rasa animalului şi prezenţa coarnelor.
Mai des această linie trece la nivelul
apofizelor coarnelor.

la cabaline
Cavitatea cerebrală şi encefalul au o formă
alungită, dar craniul cerebral faţă de cel facial
este scurt. Graniţele cavităţii cerebrale la cai
sunt aceleaşi ca la celelalte specii de animale:
• din urmă: creasta occipitală;
• dinainte: marginea posterioară a
orbitelor.
 1.3. Indicaţii în intervenţii chirurgicale pe encefal
Actual intervenţiile chirurgicale pe encefal sunt studiate numai la ovine şi
bovine.
Indicaţii: în intervenţii chirurgicale pe encefal.
Cauza principală este cenuroza cerebrală, care este foarte răspândită la noi.
cenuroza cerebrală se întâlneşte mai des la oile tinere, până la 2 ani şi foarte rar la
tineretul bovin.
Boala este produsă de dezvoltarea în encefal a veziculei de cenurus cerebralis,
forma larvară a teniei multiceps, care parazitează la câine, lup şi vulpe. oile se
infestează ingerând odată cu iarba sau apa, ouăle de paraziţi răspândite în mediul
exterior cu materiale fecale ale câinilor infestaţi.
 Boala evoluează acut în cazul infestării cu un număr mare de oncosfere şi
cronic în cazul infestării cu un număr mai mic.
Forma acută evoluează cu simptome de meningoencefalită şi se termină în
câteva zile cu moartea animalului.
În forma cronică boala trece în prin 3 stadii:
I – stadiul de meningoencefalită – 6-10 zile;
II – stadiul de linişte – 5-8 luni;
III – stadiul tulburărilor nervoase – 3-4 luni.
Timpul optim pentru intervenţia chirurgicală este prima jumătate din stadiul
III. Atunci chistul nu este prea mare şi uşor se extrage.
1.4. Diagnosticul topic în cenuroza cerebrală la ovine (după Gherţen P., 1953)
Autorul propune ca bolta craniană (regiunea craniocerebrală) să fie
împărţită imaginar în aşa numitele cadrane, care uşurează cu mult stabilirea sediului
chistului.
La fel, imaginar, se determină centrul de masă al encefalului. Pentru aceasta
se duce o linie care uneşte rudimentele coarnelor, care serveşte ca bază a unui
triunghi echilateral, pe care îl construim de la această linie. Vârful acestui triunghi
echilateral va coincide cu centrul de masă a encefalului. Mai departe, prin vârful
acestui triunghi se duc două linii reciproc perpendiculare, una din ele trecând pe linia
mediană a bolţii craniene. În aşa fel, câmpul operator se împarte în 4 cadrane:
•anterior drept A.D.
•anterior stâng A.S.
•posterior drept P.D.
•posterior stâng P.S.
În cadranele anterioare sunt localizaţi lobii temporoparietali şi lobii frontali
ai encefalului, iar în cadranele posterioare – lobii occipitali şi cerebelul.
 Localizarea chistului cenurotic intr-o zonă sau alta a encefalului corespunde
simptoamelor clinice, pe baza cărora se determină sediul veziculei şi locul de
trepanaţie a bolţii craniene.
Cele mai importante simptome pentru diagnosticare sunt:
• pierderea vederii (amauroza) – la globul ocular opus sediului veziculei
cenurotice;
• aplecarea capului spre partea sănătoasă – deci partea bolnavă animalul o ţine
ridicată;
• mişcări circulare spre partea emisferei afectate.
Local se determină următoarele simptome suplimentare de diagnostic:
• la percuţie – un sunet submat
• la palpaţie – ramolierea osului, determinată prin dezvoltarea şi compresiunea
veziculei (bulei) cenurotice
Când vezicula este localizată în cadranele posterioare este afectat cerebelul, atunci se
observă:
• ataxie (dereglarea mişcărilor);
• capul este întins pe spate;
• animalul cade pe partea afectată.
Simptoamele clinice caracteristice fiecărui cadran în parte:
1). Localizarea veziculei în cadranul D.A.
•pierderea vederii la globul ocular stâng;
•capul este aplecat spre partea stângă;
•mişcări în cerc spre partea dreaptă.
2). Localizarea veziculei în cadranul S.A.
•amauroza globului ocular drept;
•capul este aplecat spre dreapta;
•mişcări în cerc spre stânga.
3). Localizarea veziculei în cadranul D.P.
•este dereglată coordonarea mişcărilor (ataxie);
•mişcări în cerc în partea dreaptă
•pierderea vederii nu constituie un simptom de bază, deoarece se manifestă mai
puţin.
4). Localizarea veziculei în cadranul S.P.
•este dereglată coordonarea mişcărilor (ataxie);
•mişcări în cerc în partea stângă.
Simptoamele locale sunt mai puţin pronunţate, dar trebuie de accentuat că mai des
se înregistrează afectarea cadranelor anterioare (D.A. – 50%, S.A.- 39%) şi numai
11% vezicula afectează cadranele posterioare.
1.5. Tehnica operaţiei în cenuroza cerebrală
Instrumentar şi materiale:
• bisturiu;
• foarfece;
• pensă chirurgicală;
• pensă anatomică cu vârful boant;
• trefin cu diametru 10-15 mm;
• decolator de periost;
• ace de sutură;
• portac;
• catgut şi fire neresorbabile de sutură;
• tampoane sterile;
• materiale de pansament;
• ace de seringă;
• seringi Record ş.a.
Contenţia: animalul este legat pe masa de operaţie în decubit lateral pe partea
afectată cu capul întins şi fixat cu ambele mâini.
Anestezia: Tranchilizare (aminazină - clorpromazină 1-2 ml cu 10 minute înainte de
operaţie) + anestezia locală prin infiltraţie pe linia de incizie.
 Tehnica operaţiei:
• Incizia se face pe o lungime de 4-5 cm în formă de lambou, pe linia cadranului
stabilit prin diagnosticul topic.
Pielea se prepară până la baza lamboului şi se fixează cu o pensă hemostatică.
Se asigură hemostaza prin tamponament şi apoi se face incizia periostului, după
aceeaşi formă ca şi incizia pielii, dar cedând de la prima cu 3-5 mm.
• Cu decolatorul de periost sau cu bisturiul se decolează periostul.
• Trepanaţia bolţii craniene se efectuează cu ajutorul trefinului, iar rondela osoasă
se îndepărtează cu atenţie. După trepanaţie, dacă vezicula este situată superficial,
se observă o proeminenţă.
 • Se incizează cruciform, foarte atent meningele cu acul chirurgical sau cu
bisturiul. Vezicula se înlătură cu degetele prin mişcări de masaj. Dacă vezicula
este localizată în profunzime, atunci ea se înlătură cu ajutorul pensei
anatomice care se introduce în profunzime cu braţele închise, deschizându-le
se formează un tunel, prin care vezicula iese la suprafaţă datorită presiunii
intracerebrale ridicate.
Dacă a fost perforat peretele veziculei, capul animalului se apleacă la maxim în
partea pe care se operează, iar peretele veziculei se prinde cu pensa şi se extrage.
Plaga se pudrează cu antibiotice, după care se aplică o sutură în fire
separate a periostului împreună cu pielea.

Postoperator – se aplică un pansament protector, care se schimbă la 24-48 ore.

Antibioticoterapia generală 4-6 zile după operaţie.
Însănătoşirea survine după 2-3 săptămâni (80-85%), dar se înregistrează şi evoluţii
grave de meningite, encefalite hemoragii.
1.6. Diagnosticul cenurozei cerebrale la bovine
Localizarea specifică a encefalului la bovine şi cavităţile frontale mari,
limitează accesul operator în cenuroză. De aceea, trepanaţia cavităţii craniene se
efectuează în două puncte:
Se construieşte, la fel, un triunghi echilateral, dar vârful lui este îndreptat
anterior, ducând la fel, imaginar, două linii reciproc perpendiculare şi formând 4
cadrane ca la ovine: A.D, A.S., P.D., P.S.
Cadranele posterioare slujesc pentru efectuarea accesului operator în
cenuroză.
Cadranele anterioare – în intervenţiile pe sinusurile frontale.
Simptoamele clinice şi tehnica operaţiei sunt identice ca la ovine.