Curs Hematologie

Prof Univ Dr Coralia Cotoraci

 ANEMIILE

 Anemiile sunt boli ale eritrocitului,

 care se definesc prin scăderea valorilor
parametrilor eritrocitari, respectiv:
 scăderea hemoglobinei (Hb) sub 12 g% la
femei, sub 13 g% la barbati (criteriul
principal),
 a hematocritului (Ht) sub 35% la femei şi
42% la bărbaţi şi
 a numărului de hematii (H) în sângele
periferic.
 ANEMIA FERIPRIVĂ
 Anemia feriprivă apare prin tulburarea
hemoglobinosintezei consecutivă scăderii
accentuate a rezervelor de fier din
organism.

 Este cea mai frecventă formă de anemie

microcitara si hipocromă, dar şi cea mai
des întâlnită anemie în practica medicală.
 Anemia feripriva -
Hemoleucograma (1)
 Examenul sângelui periferic:

 anemie cu scăderea Hb, Ht, nr hematii;

 Indici eritrocitari (VEM , CHEM , HEM )
 RDW crescuta (populatie de eritrocite
microcitare coexistand cu eritrocite normocitare)
 Frotiu periferic (morfologie eritrocitara) cu
eritrocite cu caracter microcitar, hipocromie
accentuată până la anulocitoză, anizocitoză
 Reticulocite normale sau uşor scăzute
Eritrocitele sunt microcitare si hipocrome - au o zona intens palida centrala.
Se observa de asemenea anizocitoza – variatie in dimensiune si
poikilocitoza – variatie in forma.

http://library.med.utah.edu/WebPath/HEMEHTML/HEME008.html
 Anemia feripriva -
Hemoleucograma (2)

 Leucocitele sunt de obicei normale

 Trombocitele pot fi usor crescute (mai ales
consecutiv unor sangerari – ex sangerari
din sfera genitala, digestive etc)
 Anemia feripriva –
Metabolismul fierului
 sideremie scăzută
 CTLF (capacitate totala de legare a fierului)
crescută peste 360 μg/dl (N=300-350)
 coeficientul de saturaţie al transferinei scăzut
(SaT) sub 16%
 feritina serică scăzută sub 12 ng/ml (arata
depozitele de fier din organism)
 protoporfirina liberă eritrocitară (PLE) crescută
peste 100 ug/dl de hematie
 Fragmentele receptorului transferinei mult
crescute (metode imunologice)
 Hepcidina modificata
 Anemia feripriva –
Examenul măduvei hematogene
 frotiu celular bogat cu predominenţa
eritroblaştilor bazofili şi policromatofili;
 sideroblaşti sub 10% (N=40-60%);
 hemosiderina medulară (se pune in
evidenta prin coloratia PERLS) absentă sau
scăzută din macrofage în formele severe
de anemie feriprivă.

 Studiul fierului medular (PERLS) este

testul cu cea mai mare valoare diagnostică
în anemia feriprivă.
 In poza de sus depozite de fier medulare
absente, in imaginea de jos depozite de fier
normale vizibile in coloratia Perls
(albastru de Prusia)

http://www1.imperial.ac.uk/departmentofmedicine/divisions/experimentalmedicine/haematology/morphology
Cum se efectueaza aspiratul sternal de maduva
hematogena si biopsia osteo medulara?

 Aspiratul sternal este tehnica prin care se introduce un

ac special in cavitatea sternala (care contine maduva
hematogena) prin spatiul II intercostal si, cu ajutorul
unei seringi, se aspira cativa ml de maduva hematogena.
Imediat se intind frotiurile de maduva pe lame (minim
5), ulterior acestea se coloreaza (May-Grumwald-Giemsa
sau coloratii speciale) si se examineaza la microscop.

 Biopsia osteo medulara este metoda prin care cu ajutorul

unor ace speciale pentru biopsie (in osul coxal) se
preleveaza un fragment de os (care contine arhitectura
nealterata a maduvei hematogene)
Ac aspirat sternal

Ac biopsie osteo medulara

Aspirat coxal
 ANEMIILE MEGALOBLASTICE
 Anemiile megaloblastice (AM) sunt afecţiuni
celulare sistemice determinate de sinteza
deficitară a ADN-ului şi caracterizate din punct
de vedere hematologic prin prezenţa celulelor
precursoare megaloblastice, ca marker
morfologic.
 Cauza acestei perturbări este deficitul de
ciancobalamină (vitamina B12) sau de acid folic,
factori de maturare, care determină eritropoieză
ineficientă cu distrugerea intramedulară a
precursorilor eritroizi şi asocierea ineficienţei
hematopoiezei pe celelate două linii celulare.
 Anemia megaloblastica -
Hemoleucograma
Sângele periferic

anemie macrocitară (VEM >100, HEM 27-31 pg, CHEM

<36%),
leucopenie cu prezenţă de neutrofile hipersegmentate (cu
5-10 lobi nucleari)ca semn precoce de megaloblastoză şi de
mielocite cu metamielocite gigante
trombocitopenie moderată, cu macro sau megalotrombocitoză
Aspectul frotiului periferic: anizocitoză, poikilocitoză, eritrocite
cu incluzii (corpi Jolly şi inele Cabot), macroovalocite
În formele severe pot apărea megaloblaşti,
reticulocitele sunt scăzute;
Frotiu periferic in anemia megaloblastica: macroovalocite

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://
Anemia megaloblastica -Modificări
de laborator biochimice
 Markerii hemolizei: bilirubina indirectă crescută; creştere a
urobilinogenului, coproporfirinei I şi sideremiei
 CTLF normală sau scăzută (nu e deficit de fier)
 LDH1 şi LDH2 serice în concentraţii moderat mărite
(proporţional cu severitatea anemiei)
 Acid metil malonic crescut in ser (in deficit de B12)
 Homocisteina plasmatica crescuta

 excreţie urinară crescută de metil-malonat (in deficit de B12)

 Anemia megaloblastica -
Modificări de laborator

 Vitamina B12 serica scazuta in deficit de B12

 Folatemia scazuta in deficit B12 sau folati
 Deficit de folati intraeritrocitar
 Testul Schilling
 este pozitiv doar în anemia Addison Biermer (deficit de
absorbtie de B12).
 Acesta măsoară absorbţia de ciancobalamină prin
determinarea radioactivităţii urinare.
 Pacientului i se administrează oral 0,5 μCi de vitamina B12
radioactivă, iar după 2 ore încă o cantitate de 1 mg, de
această dată neradioactivă, intramuscular.
 Se colectează concomitent urina.
 Subiecţii normali excretă 7-28% din substanţa radioactivă în
următoarele 24 de ore; dacă excreţia nu depăşeşte 7% se
efectuează partea a doua a testului, când se administrează
oral, împreună cu cinacobalamina redioactivă, 60 mg FI,
ceea ce confirmă diagnosticul AAB.
 Este o investigatie care necesita efectuarea in centre
speciale de medicina nucleara; se mai foloseste doar foarte
putin in lume.
 Anemia megaloblastica –
Examenul măduvei hematogene
– celularitate crescută, cu raport granulo-eritrocitar
de 1/1 sau subunitar (normal: 3-4/1), asincronism
de maturare nucleo-citoplasmatic
– seria roşie transformată macromegaloblastic, cu
sideroblaşti în număr crescut, iar în cazurile severe,
cu frecvenţi promegaloblaşti în diviziune;
– precursori granulocitari cu caracter megaloblastic,
predominând mielocitele şi metamielocitele gigante;
– seria megacariocitară prezintă alterări discrete în
fazele iniţiale ale AM, megacariocitele fiind uşor
reduse numeric şi cu nucleu polilobat („în exlozie”)
ANEMIILE HEMOLITICE (AH)
 AH sunt boli determinate de distrugerea
(liza) exagerată a eritrocitelor în
organism

 intravascular - respectiv cu deversarea

conţinutului lor în plasmă sau
 extravascular – splina, ficat etc

 ce depăşeşte capacitatea maximă de

compensare a măduvei.
 Pot fi:

 EREDITARE

 DOBANDITE
 DIAGNOSTICUL
Anemiei hemolitice
 Parcurge mai multe etape:
 1. Suspiciunea clinică (anamneză, paloare
gălbuie, febră, splenomegalie, tulburări de
creştere)
 2. Confirmarea anemiei ( scăderea valorilor
Hb, Ht, numărului de eritrocite)
 3. Evidenţierea caracterului regenerativ şi a
unor eventuale modificări morfologice ale E.
(Reticulocitoză peste 100000/mmc,
hiperplazie eritroidă medulară cu bogăţie de
eritroblaşti, frotiu periferic)
 4. Confirmarea hemolizei (bilirubina
neconjugată crescută, urobilinogenurie,
hemoglobinurie, creşterea rezistenţei
globulare osmotice, creşterea sechestrării
splenice a eritrocitelor marcate cu Cr,
scăderea haptoglobinei serice)
 5. Cercetarea naturii imunologice (test
Coombs) + investigaţii „ţintite”
(electroforezaHb, testul de siclizare la
sucroză etc)
 Anemia hemolitica imuna
Sânge periferic:

 anemie normocromă,
 Frotiu periferic uneori cu sferocitoză,
 reticulocitoză crescută,
 uşoară leucocitoză,
 trombocite normale;
Microsferocite in anemia hemolitica imuna

http://www.terapiamedicala.ro/anemia-hemolitica-cu-anticorpi-la-cald-imagini
 Anemia hemolitica imuna
Măduvă osoasă hematogena:

 hipercelularitate cu
 reducerea raportului granulo-eritrocitar
(normal 4/1) la 1-2/1;
 macro-megaloblastoză
 Testul Coombs
 este esenţial pentru diagnostic.
 Acesta se efectuează atât cu ser antiglobulinic total (global), cât şi
cu seruri specifice anti IgG, M, C împotriva diverselor componente
ale E, la 37 grade şi, dacă este negativ, la 25 grade, 20 grade până
la 4 grade C.

 T Coombs direct evidenţiază Ac fixaţi de pe suprafaţa E; E spălate

se pun în contact cu serul anti Ig (global, G, M, C'). Dacă se produce
aglutinarea, testul este pozitiv.

 T Coombs indirect evidenţiază Ac din ser şi se efectuează astfel: E

grup OI normale se incubează cu ser de bolnav, apoi se pun în
contact cu seruri imune. Apariţia aglutinării semnifică test indirect
pozitiv.
Wintrobe’s Clinical Hematology, 11th Edition
 Teste biochimice care
evidentiaza hemoliza
 creşterea bilirubinei totale si indirecte
 cresterea urobilinogenului urinar
 LDH crescut

In hemolizele intravasculare mai apar:

 hemoglobinemie (aspectul roziu al serului)
 hemoglobinurie
 hemosiderinurie
 haptoglobina scazuta
LEUCEMIA LIMFATICA
CRONICA
 LEUCEMIA LIMFATICĂ
CRONICĂ
 Boala clonala
 limfoproliferare cronică,
 apărută prin proliferarea malignă şi
acumularea
 unei clone de limfocite mici, aparent
mature, incompetente imunologic;
 în 95% din cazuri proliferează limfocite B
(LyB), proliferarea LyT fiind întâlnită în
5% din cazuri.
 Hemoleucograma
Examenul sângelui periferic:

 hiperleucocitoza (20000-300000/mmc),
 hiperlimfocitoză absolută (peste
5000/mmc; 60-98%) şi
 frecvente umbre celulare Gumprecht
(fragilitate limfocitară crescută)
 pot fi prezente anemia (îndeosebi cu
caracter hemolitic) şi trombocitopenia
 LLC

limfocite

Periferie normala
Umbra celulara Gumprecht,
prin distrugerea pe lama a
limfocitelor neoplazice
 Examenul măduvei osoase

 hipercelulară, cu procent al limfocitelor

proliferante peste 40%
 infiltrarea poate fi (histologic): interstiţială,
nodulară, mixtă (nodulară+infiltrarea
interstiţială) sau difuză.
 Imunofenotipare (1)
 Determina precis celula proliferanta dupa markerii
acesteia. Este obligatorie in diagnosticul modern al
LLC.
 Celulele leucemice trebuie sa prezinte urmatorii
markeri de linie B: CD19, CD20 (slab), CD43,
CD79b (slab), si, prin definitie, trebuie sa fie
CD5+.
 In plus, celulele prezinta restrictie a lanturilor
usoare clonale, expresie scazuta a sIgM si sIgD, si
sunt CD23+ si CD10-
 Imunofenotipare (2)
 Un caz tipic de LLC ar trebui sa prezinte Ig
de suprafata (scazut), CD5+, CD23+,
CD79b sau CD22 (slab), si FMC7-.
 CD38, ZAP-70 si mutatia lanturilor grele
sunt markeri de prognostic negativ

 Se efectueaza pe
flowcitometru.
Tehnica se numeste
citometrie in flux
 Modificări imunologice

 hipogammaglobulinemie cu deficit selectiv al unor

subclase de Ig (IgG-3 şi IgG-4), ca rezultat al
producerii unor citokine anormale de către LyT
alterate
 scăderea raportului T helper/supresor
 Scaderea functiei imune a limfocitelor
 modificări autoimune: anemia hemolitică
autoimună (AHAI) cu prezenta autoanticorpi
antieritrocitari (test Coombs pozitiv),
trombocitopenia imuna (anticorpi antitrombocitari
prezenti), diverşi alti autoanticorpi, crioglobuline.
 Teste inflamatorii: VSH crescut, proteina C
reactivă crescuta.
 Teste renale: acid uric, uree, creatinina
crescute (inconstant).
 Bilirubina totală crescută moderat pe seama
celei indirecte (în LLC cu anemie hemolitica
autoimuna)
 Electroforeza: scăderea gammaglobulinelor
 Teste de coagulare modificate (mai ales în
LLC stadiul C)
 LDH si beta2microglobulina crescute
identifica pacientii cu risc crescut
 Diagnostic pozitiv
 Limfocitoza > 5000 limfocite / mm3
 Imunofenotip de LLC
 Aspirat medular cu > 30% infiltrat
limfocitar (nu este obligatoriu pentru
diagnostic)
LEUCEMIA CU CELULE
PAROASE
LEUCEMIA CU CELULE PĂROASE
 Leucemia cu celule păroase (hairy cell
leukemia, HCL) este o boală
limfoproliferativă rară,
 caracterizată prin splenomegalie,
pancitopenie şi prezenţa în sânge, MO şi
alte organe de celule mononucleare cu
prelungiri citoplasmatice.
 Este o boala primară a celulei stem
pluripotente.
 Hemoleucograma
Sângele periferic:

Pancitopenie - rezultatul sechestrării splenice

şi a insuficienţei medulare;

 anemie normocitară-normocromă,
 leucopenie prin neutropenie, monocitopenie
şi limfocitoză relativă;
 trombocitopenie moderată
 examenul în contrast de fază
evidenţiază celule „hairy” din concentratul
leucocitar

 Microscopia electronica
Celule Hairy –
microscopie optica

Pathpedia
 Celula Hairy –
microscopie electronica

Wintrobe’s Clinical Hematology, 11th Edition

 Examenul maduvei osoase

 Studiul MO prin biopsie osteo-medulară:

proliferare difuză de celule mononucleare,
densificarea reţelei de reticulină cu
constituirea mielofibrozei.
 Imunofenotipare
 SIg (IgM+/-, IgG, IgD, or IgA) si antigene
de linie B (CD19, CD20, and CD22);
 Tipic, celulele sunt pozitive pentru CD25,
receptorul IL-2 , CD11c (leu-M5)
LEUCEMII ACUTE
 LEUCEMIILE ACUTE
 Leucemiile acute sunt boli neoplazice ale
celulelor stem nediferenţiate sau parţial
diferenţiate,
 caracterizate prin oprirea diferenţierii şi
maturaţiei acestor celule,
 asociată sau nu cu trecerea lor în sângele
periferic.
 Hemoleucograma
Examenul sângelui periferic
 număr crescut de leucocite (frecvent peste
40000/mmc); uneori poate apare număr normal
de leucocite sau chiar leucopenie; în prezenţa
pancitopeniei diagnosticul va fi precizat pe baza
mielogramei
 anemie secundară progresivă, în urma infiltrării
cu celule tumorale
 trombocitopenie progresivă severă
 formula leucocitară: deviere la stanga pana la
blast, confirmă prezenţa de celule blastice
atipice; lipsa celulelor de vârstă intermediară,
“hiatusul leucemic”, este aproape întotdeauna
prezent
 Examenul măduvei osoase

 Este indispensabil pentru diagnostic, mai

ales în formele aleucemice,
 măduva fiind bogată dar compusă
îndeosebi din blaşti leucemici (cel puţin
30%), cu aspecte morfologice specifice.
 Prezenta de corpi Auer in blastii leucemici
Leucemie limfoblastica acuta

BLASTI

Leucemie mieloblastica
acuta
Corp Auer in lecemie acuta mieloblastica

Wintrobe’s Clinical Hematology, 11th Edition

 Hemoleucograma si aspectul maduvei
hematogene stabilesc diagnosticul de
leucemie acuta,

 Dar

 Este foarte important de precizat tipul

celulei proliferante si subtipul leucemiei
(prin imunofenotip, ex citochimic)
 Imunofenotipare
 Leucemia acuta mieloblastica: CD33,
CD13, CD117, CD4+CD2-, HLA-DR, cMPO-

 Leucemia acuta limfoblastica: (precursor

linie B) CD19, CD10, CD79a, TdT, cCD22*,
HLA-DR, cCD79a- sau (precursor linie T)
CD1, CD2, CD3, CD4, CD5, CD7 CD8, TdT,
cCD3*
 Examen citochimic
 Pentru a diferentia mielobastii de
limfoblasti

 Mieloperoxidaza
 Negru Sudan B
 Esteraza nespecifica (α-naphthyl acetat
sau butyrate esteraza)
A. MPO; B. Negru de Sudan; C. α-Naphthyl butyrate; D. Acid Periodic Schiff

Wintrobe’s Clinical Hematology, 11th Edition

 Examen citogenetic
 Prin cariotipare, identifica diferite grupe de risc:

 t(8;21)
t(15;17)
inv(16) ;
 +8, +21, +22
del(7q), del(9q)
anomalie 11q23
 –5, –7
del(5q)
anormal 3q
 Examen molecular
 Identifica MUTATIILE bcr/abl; PML/RARA
SINDROM
MIELOPROLIFERATIV CRONIC
 SINDROMUL
MIELOPROLIFERATIV CRONIC
 SMC reprezintă un grup de afecţiuni
 caracterizate prin proliferarea patologică a unor
clone neoplazice
 derivate dintr-o celulă stem pluripotentă,
 tulburare care poate să intereseze simultan sau
succesiv diverse serii celulare;
 rezultă o proliferare a ţesutului mieloid din
teritoriile intra şi extramedulare (metaplazie
mieloidă cu hematopoieză extramedulară în
splină, ficat).
În SMPC sunt incluse următoarele afecţiuni:

 leucemia mieloida cronica (LMC)

 policitemia vera (PV)
 trombocitemia esentiala (TE)
 mielofibroza primara (MP)
LEUCEMIA MIELOIDA
CRONICA
 Leucemia mieloida cronica
 reprezintă o proliferare mieloidă
monoclonală
 caracterizată printr-o creştere autonomă
foarte pronunţată a producţiei de
granulocite (adesea peste 100000/mm3)
 prin splenomegalie tumorală nedureroasă
 Hemoleucograma
Examenul sângelui periferic:
 hiperleucocitoză (peste 100000/mmc)
 formula deviată la stânga până la mieloblast
sub 5% (precursori prezenti in periferie)
 predomină mielocite şi metamielocite, eozinofile,
 bazofilie
 Hb normală sau uşor scăzută
 trombocite moderat crescute
 fosfataza alcalină leucocitară FAL scăzută sau 0
Frotiu sanguin periferic in LMC –
progenitori granulocitari in toate fazele de maturatie
 Examenul maduvei osoase

 hipercelulară cu raport G/E mult crescut,

în care mieloblaştii şi promielocitele nu
depăşesc 10%
 prezenţa cromozomului Ph.1 în peste
90% din cazuri în toate seriile
hematopoietice; în caz de absenţă a
acestui marker diagnosticul trebuie să fie
completat cu examen de genetică
moleculară
 Examen citogenetic

 Prezenta Cromozomului Philadelphia

[t(9;22)9q34;q11)]
 Metoda FISH
 Metoda FISH presupune hibridizarea
probelor de ADN marcate fluorescent in
interfaza sau metafaza celulelor ce adera
la o lama de microscopie
 Poate detecta alterari submicroscopice sau
criptice moleculare care au scapat metodei
de citogenetica clasica
Wintrobe’s Clinical Hematology, 11th Edition
 Examen molecular
 Se efectueaza prin RT-PCR (Detectia
produsilor de transcriptie ARNm hibrizi BCR-
ABL1)
 Determina prezenta genei de fuziune
bcr/abl
 Care produce o proteina p210
 Pe langa diagnosticul de LMC, un alt rol al
testelor moleculare este monitorizarea
raspunsului terapeutic la inhibitori de
tirozinkinaza (acestia sunt un tip de
medicamente care actioneaza tintit la
nivelul molecular al bolii, blocand calea
patogenica la nivel molecular)
 alte examene:
 acid uric, uree, creatinină- crescute
moderat
 LDH crescut
 histaminemie crescută asociată cu diferite
manifestări; frecvent apare hiperaciditatea
gastrică cu semne directe de ulcer, teste
de coagulare modificate
POLICITEMIA VERA
 POLICITEMIA VERA
 PV apare în urma proliferării predominante
şi necontrolate (independentă de nivelul
eritropoietinei) a eritrocitelor,
 având drept urmare creşterea masei
eritrocitare totale, poliglobulie,
hipervâscozitate şi hipervolemie,
 cu repercusiuni hemodinamice importante.
 Hemoleucograma
 creşterea masei eritrocitare totale (creste Hb,
Ht)
 creşterea volumului sanguin (până la 8-10
litri) cu valori ale Ht de peste 50%
 Leucocitoză moderată în jur de 30 000/mmc,
cu bazofilie şi trombocitoză până la 1 milion
 Examenul maduvei ooase
 MO hipercelulară cu
 absenţa hemosiderinei medulare datorită
necesarului de fier pentru producerea unei
mase eritrocitare crescute
 Examen citogenetic
 Nu este obligatoriu pt diagnostic

 trisomie 8, trisomie 9, si
 deletii Y, 5q, 6q, 7q, 11q, 13q, si 20q
 VSH foarte scăzut, până la 1 mm/oră
 FAL crescută
 Hiperuricemie (peste 8 mg%)
 Nivel seric crescut al vit B12 (peste 900 pg/ml)
ca urmare a creşterii transcobalaminei 1
 Dozarea eritropoietinei din ser şi urină arată
valori scăzute în PV (şi crescute în poliglobuliile
secundare)
 Vâscozitate sanguină crescută
 Saturaţia cu oxigen a sângelui arterial
normală (peste 92%)
 Examen molecular
 Poate detecta prezenta Jak2
TROMBOCITEMIA ESENTIALA
 TROMBOCITEMIA ESENTIALA

 TH este o boală mieloproliferativă în care

măduva are tendinţa de a produce şi
elibera un număr anormal de trombocite;
 este o boală clonală, stimulul acţionând pe
CSP cu orientare spre seria
megacariocitară:
 Pe plan clinic predomină sindromul
hemoragic.
 Hemoleucograma
 trombocitoză importantă peste 1
milion /mmc
 anemie moderată
 leucocitoză moderată în fazele iniţiale

PLAJE DE TROMBOCITE IN TE
 Examenul maduvei osoase
 măduva hipercelulară cu prezenţă de
megacariocite hiperploide
 Teste de coagulare modificate în sensul
hipocoagulabilitatii datorită trombocitelor
nefuncţionale

 Hiperuricemie
MIELOFIBROZA PRIMARA
 METAPLAZIA MIELOIDĂ CU
MIELOSCLEROZĂ sau
MIELOFIBROZA PRIMARA
 MMM este o boală mieloproliferativă cronică,
 caracterizată prin coexistenţa a două procese:
– proliferare clonală crescută a celulelor hematopoetice
provenite din CSP şi
– proliferarea elementelor stromale (fibroblaşti,
osteoblaşti) neparţinând clonei maligne, sub acţiunea
unor factori stimulatori eliberaţi de megacariocitele
anormale,
 cu constituirea fibrozei medulare.
 Hemoleucograma
 arată anemie de grade variate, mai severă în stadii
avansate
 număr de leucocite crescut prin granulocitoză absolută,
dar niciodată peste 50 000/mmc; deviere la stanga a
formulei leucocitare; în fazele avansate limfocitele pot fi
chiar scăzute
 trombocitele pot fi crescute iniţial, pentru ca în fazele
terminale să evolueze cu trombopenie
 frotiul de sânge periferic este caracteristic prin prezenţa
hematopoiezei extramedulare, poikilocitoză marcată
(hematii „în lacrimă” sau „în picătură”;
eritroblaşti, forme tinere din seria granulocitară;
macrotrombocite, fragmente de megacariocite)
DACRIOCITE IN MIELOFIBROZA PRIMARA
 Aspectul maduvei osoase
 puncţie medulară „albă” sau cu aspirat
medular foarte redus; de aceea este
obligatorie BOM;
 aceasta arată creşterea ţesutului fibros,
benzi scleroase între care sunt prezente
insule de hematopieză activă
 Frotiul medular trebuie colorat si pentru
fibrele de reticulina, care sunt crescute
COLORATIE PENTRU FIBRELE DE COLAGEN, MADUVA HEMATOGENA
 Examen molecular
 Detectia mutatiei JAK2V617F

 Detectia acesteia este importanta

deoarece exista medicamente care
actioneaza tintit impotriva ei
 Hiperuricemie
 FAL crescută
 Flowcitometrie
 Imunofenotipare
 Procedura folosita pentru diagnosticul
tipurilor specifice de leucemie si limfoame,
care consta in identificarea celulelor, pe
baza tipurilor de antigen sau a markerilor
de la suprafata celulelor.
 Se poate efectua din urmatoarele
tipuri de probe
 Probele biologice (sange periferic, aspirat
medular, lichid de lavaj bronho-alveolar,
lichid pleural, aspirat cu ac fin din
ganglioni limfatici, fragmente de
tesut/tumori) sau suspesiile celulare din
culturi
 Stabileste diagnosticul in diferitele
patologii hematologice
 LLC: Ig de suprafata (scazut), CD5+, CD23+,
CD79b sau CD22 (slab), si FMC7-.
 HCL: Tipic, celulele sunt pozitive pentru CD25,
receptorul IL-2 , CD11c (leu-M5)
 Leucemia acuta mieloblastica: CD33, CD13,
CD117, CD4+CD2-, HLA-DR, cMPO-
 Leucemia acuta limfoblastica: (precursor linie B)
CD19, CD10, CD79a, TdT, cCD22*, HLA-DR,
cCD79a- sau (precursor linie T) CD1, CD2, CD3,
CD4, CD5, CD7 CD8, TdT, cCD3*
 HEMOSTAZA
FIZIOLOGIA SI BIOCHIMIA
HEMOSTAZEI
 Coagularea sângelui este procesul care menţine
integritatea structurală şi funcţională a
sistemului circulator.
 Sistemul hemostatic cuprinde proteine
plasmatice, trombocite şi celule endoteliale ce
iniţiază reacţii complexe ce duc la formarea unei
reţele tridimensionale de polimeri de fibrină.
 La realizarea hemostazei contribuie 2
sisteme enzimatice: sistemul coagulant şi cel
fibrinolitic cu acţiune antagonistă, aflate în
echilibru dinamic.
 SISTEMUL COAGULANT

 Teoretic şi fiziopatologic hemostaza decurge în 2 faze consecutive:

 -primară;
 -secundară.
 Hemostaza primară contribuie la formarea dopului plachetar. Survine
în decurs de secunde de la momentul agresiunii şi stopează pierderea de
sânge din vasele mici (capilare, arteriole, venule).
 Hemostaza secundară conduce la consolidarea dopului primar prin
formarea cheagului de fibrină, prevenind recurenţa sângerării în zilele
consecutive lezării vasculare.
 Sângerările prin tulburările hemostazei primare au tabloul clinic
dominat de leziuni cutaneo-mucoase (purpură, peteşii, echimoze etc), iar
cauza cea mai frecventă este afectarea cantitativă şi calitativă a
trombocitelor, mai rar cea vasculară.
 In cazul afectării hemostazei secundare, tabloul clinic cuprinde
hemoragii profunde (hematoame, sufuziuni, hemartroze) prin deficite ale
cascadei coagulării.
 Principalele deosebiri ale defectelor în
hemostaza primară şi secundară pot fi
sistematizate astfel:
 Hemostaza primară Hemostaza
(defect vascular, secundară
trombocitar) (defect al proteinelor
plasmatice)
Debutul sângerării imediat întârziat (ore, zile)
după traumatism

Sediul sângerării superficial: piele, profund: muşchi,

mucoase articulaţii,
(tract respirator, retroperitoneu
digestiv, urinar)
Semne fizice purpură, peteşii, hematoame,
echimoze hemartroze
Răspuns la terapie imediat: măsuri locale necesită terapie
eficiente sistemică susţinută
Rolul fVIIa in noul model al cascadei
coagularii
In faza de initiere FVIIa se leaga de
FT si activeaza FX care la randul sau
converteste mici cantitati de
protrombina in trombina, care
determina polimerizarea
fibrinogenului in fibrina

Hoffman si Monroe
1. Faza de initiere
Lezarea peretelui
vascular pune in contact
sangele cu celulele
subendoteliale

Factorul tisular expus

se leaga de FVIIa formand
complexul FT-FVIIa

Complexul FT-FVIIa
activeaza FIX and FX

FXa se leaga de FVa la

suprafata celulei purtatoare
de factor tisular
2. Faza de amplificare
Complexul FXa/FVa
converteste mici cantitati
de protrombina in
trombina

Trombina generata
activeaza FVIII, FV, FXI
si trombocitele local.
FXIa converteste FIX
in FIXa

Trombocitele activate
leaga FVa, FVIIIa
si FIXa
3. Faza de propagare
Complexul FVIIIa/FIXa
activeaza FX de la
suprafata plachetelor activa

FXa in asociere cu FVa

converteste cantitati mari d
protrombina in trombina
generand “explozia de
trombina ”

“explozia de
trombina ”
determina formarea
unui cheag de fibrina solid
 Care este planul de investigatii de
laborator intr-un sindrom de sangerare?
 Hemoleucograma cu numar trombocite (de
verificat si pe lama) artefacte in preparatele
insuficient anticoagulate sau in satelitism
trombocitar
 Timp de sangerare (VN 3-8 min) pt trombopatii
 Studiul functiei trombocitare (cu
colagen/epinefrina si colagen/ADP) – in
laboratoare specializate (apar modificate in
trombopatii)
 Timp de protrombina (Quick)- calea
extrinseca si comuna (factori VII, X, V,
protrombina)
 INR (international normalised ratio)-calea
extrinseca si comuna
 aPTT (timp de tromboplastina partial
activata) calea intrinseca si comuna (factori
XII,XI,IX,VIII, X, V, protrombina)
 Timp de trombina (TT) – masoara conversia
fibrinogenului la fibrina, alungit in
hipofibrinogenemii sau fibrinogen cu functie
anormala
 Teste speciale
 Masurarea factorilor de coagulare

 Factorul VIII, IX, in diagnosticul

hemofiliilor A si B
 Fibrinogenemie
 Produsi de degradare a fibrinei – PDF si
testul D dimeri
 Alfa 2 antiplasmina
 Fibrinoliza
 =Distrugerea excesiva a fibrinogenului

 Ce teste se folosesc?
 Timpul de liza a cheagului euglobulinic
TLCE – VN 60-300min
 Determinarea alfa 2 antiplasminei (un
inhibitor natural al plasminei)
 Timpul de retractie a cheagului