Sunteți pe pagina 1din 24

Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova

Facultatea de Medicină Dentară


Program de studii Medicină Dentară

MANAGEMENTUL STOMATOLOGIC AL
PACIENTELOR CU OSTEOPOROZĂ AFLATE ÎN
TERAPIE CU BIFOSFONAŢI

Coordonator științific: Studenți:


PROF. UNIV. DR. MONICA SCRIECIU Ionuț Ilie
Kyriaki Kalogeropoulou
Raluca Langă
Flavius Neciu
Kale Todorovic

Craiova
2019
Introducere

Cazurile din ce în ce mai frecvente, în ceea ce


priveşte patologia şi afectarea osului alveolar
consecutivă terapiei stomatologice sincronă cu
administrarea bifosfonaţilor, obligă medicul stomatolog
să stăpânească cu o cât mai mare acurateţe
managementul şi tratamentul stomatologic al pacienţilor
aflaţi în această categorie de risc.

Odată cu creşterea speranţei de viaţă, patologia


osteoporotică a devenit extrem de frecventă. Riscul crescut de
fractură a determinat un interes deosebit asupra acestei
patologii. Bifosfonaţii reprezintă terapia de primă intenţie
pentru osteoporoza post-menopauză. Osteonecroza de
mandibulă este un efect advers foarte grav, indus de
administrarea perfuzabilă a aminobifosfonaţilor pe termen
îndelungat, care se soldează cu pierderea osoasă ireversibilă
prin producerea osului necrotic expus.
Motivaţia şi obiectivele temei alese

Creşterea continuă a frecvenţei utilizării bifosfonaţilor în


terapia osteoporozei datorită maximei eficienţe terapeutice;
Stabilirea şi cunoaşterea cât mai bună a măsurilor profilactice
necesar a fi instituite la pacientele din această categorie de risc;
Necesitatea stabilirii unor protocoale terapeutice cât mai clare
şi eficiente în cazul managementului stomatologic al
pacientelor cu osteoporoză aflate în terapie cu bifosfonaţi;

Stabilirea unor alternative terapeutice imperios necesare în cazul


acestor pacienţi;
Evidenţierea şi actualizarea permanentă a importanţei colaborării
şi consultului interdisciplinar;
Studiul pe tema propusă îşi găseşte o puternică motivaţie rezultată din incidenţa din ce în ce
mai crescută a osteonecrozei maxilare post-terapeutice (osteonecroză indusă de bifosfonaţi
(OMIB) conform terminologiei de actualitate-„Journal of bone oncology”);
Necesitatea instruirii corecte şi clare privind managementul stomatologic al acestor pacienţi,
a actualilor şi viitorilor clinicieni stomatologi;

De asemenea, un obiectiv important este reprezentat şi


de instruirea şi atragerea atenţiei clinicianului spre
adoptarea măsurilor intervenţionale în situaţia instalării
acestei complicaţii, în detrimentul instituirii tuturor
măsurilor profilactice;
Revizuirea, dezbaterea şi confruntarea continuă a
literaturii de specialitate.
Ce reprezintă osteonecroza maxilară și care sunt stadiile clinice
ale acesteia?

Osteonecroza reprezintă o condiție


patologică ce se manifestă anatomopatologic prin
pierderea aportului sanguin de la nivelul țesutului
osos, având ca și consecință necroza lui.

Stadiile clinice ale OMIB sunt:


a) Stadiul 0: tablou clinic atenuat, histopatologic se poate
observa necroză osoasă sau un stadiu prenecrotic tisular.
b) Stadiul 1: definit prin os expus/necrotic, prin lipsa
simptomelor și a infecției.
c) Stadiul 2: definit prin os expus/necrotic, prezența durerii
și semne clinice de infecție.
d) Stadiul 3: definit prin os expus/necrotic, prezența durerii
și semne clinice de infecție, la care se poate supraadăuga
unul sau ambele semne- fractura osului patologic, fistula
extraorală.
Medicaţia osteoporozei

Osteoporoza este o Principalii reprezentanţi sunt:


afecţiune caracterizată printr-o
 Alendronatul;
distrucţie anormală a matricei osoase,
are multiple cauze, cea mai frecventă  Etinodratul;
fiind scăderea marcată a secreţiei de  Risedronatul;
estrogen la femeile în post menopauză.  Zoledronatul.


Managementul stomatologic profilactic al cazurilor de osteonecroză
maxilară indusă de bifosfonați la pacientele cu osteoporoză

Cele mai importante măsuri profilactice necesar a fi instituite


sunt:
Igiena buco-dentară;
Reducerea preterapeutică a încărcăturii bacteriene intraorale;
Aprecierea corectă a leziunilor periapicale, a gradului de
îmbolnăvire parodontală și/sau a leziunilor osoase maxilare
preexistente;
Instruirea și educarea pacienților;
Instituirea unor tratamente stomatologice corecte;
Identificarea pacienților cu risc de a dezvolta OMIB;
Întreruperea pe termen lung a terapiei cu bifosfonați înainte de
tratamentul stomatologic;
Adaptarea corectă a lucrărilor protetice dentare astfel încât
acestea să nu joace rolul unor spine iritative locale;
Controlul prioritar al infecțiilor.
Cazuri clinice
Cazul nr. 1
Pacientă de origine chineză, în vârstă de 60 de ani se prezintă cu situs postextracțional nevindecat, în
urma extracției caninului superior 1.3, după o durată de patru luni. De asemenea, pacienta afirmă că
prezintă epistaxis recurent de la nivelul fosei nazale drepte. Examinarea ORL a pacientei a fost
neconcludentă. Aceasta a fost diagnosticată cu osteoporoză în urma cu patru ani, administrându-i-se
per os alendronat (Fosamax).
Pacienta a întrerupt tratamentul cu Fosamax; a trecut printr-o etapă chirurgicală de debridare și
explorare, sub anestezie locală. Țesuturile îndepărtate au fost supuse examenului histopatologic,
rezultatele relevând sechestre tisulare caracteristice OMIB, având în vedere istoricul medical al
pacientei. Pacienta a fost dispensarizată și reexaminată, regiunea vindecându-se în cele din urmă după
o perioadă de un an.
Cazul nr. 2
Pacientă de origine japoneză, în vârstă de 77 de ani s-a prezentat la spital acuzând dureri
spontane, tumefacție gingivală și mobilitate dentară la nivelul hemiarcadei maxilare stângi. Aceasta a urmat
un tratament pentru osteoporoză, cu alendronat timp de șapte ani.
Pacienta nu prezenta alți factori de risc aparenți pentru osteonecroza maxilară, medicul
stomatolog întrerupând tratamentul cu alendronat cu trei luni înainte de extracția molarului 2.7 din cauza
prezenței unui abces parodontal sever la nivelul cadranului doi (2.7). Tratamentul medicamentos a constat
numai în administrarea vitaminei D. În intervalul de timp în care s-a întrerupt administrarea alendronatului,
s-au administrat antibiotice pentru a se preveni răspândirea infecției. Cu toate acestea, simptomele s-au
înrăutățit la o lună de la întreruperea tratamentului. Radiografiile orale au desvăluit difuziunea infecției
dentare la nivelul dinților 2.4 și 2.5, indicând apariția osteomielitei la nivelul maxilei stângi.
După o perioadă de trei luni de la sistarea terapiei cu alendronat, medicul stomatolog a realizat
extracția dinților 2.4, 2.5 și 2.7. În urma acestor extracții dentare, a apărut osteonecroza maxilară la nivelul
cadranului doi.
Date statistice
În cele ce urmează, vom prezenta câteva date statistice realizate în urma studiului unui lot de 2400
de pacienți, date concretizate în următoarele grafice:

Procentajul OMIB în funcție de gen (1600 pac.)


Procentajul OMIB în funcție de localizare (1580 pac.)
Procentajul OMIB în funcție de stadiul clinic (572 pac.)
Administrarea bifosfonaților (1694 pac.)
Mecanisme de declanșare a OMIB (1570 pac.)
Indicațiile de tratament ale bifosfonaților (1780 pac.)
Managementul cazurilor de osteonecroză maxilară indusă
de bifosfonați în funcție de stadializare
Obiectivele tratamentului
osteonecrozei maxilare induse de bifosfonați
sunt:
 Eliminarea durerii și disconfortului;
 Controlul infecției țesuturilor moi și dure;
 Reducerea progresiei și apariției necrozei
osoase.
Managementul cazurilor de necroză
osoasă diferă în funcție de stadiul în care se
află.
Concluzii
⁂ Pentru a putea realiza un management terapeutic corect este imperios necesar să se înțeleagă
interdependența dintre agenții farmacodinamici activi și modificările induse la nivel osos.
⁂ Pentru o conduită terapeutică cât mai adecvată este necesară existența constantă a
comunicării și colaborării interdisciplinare.
⁂ Cunoașterea efectelor complicației induse de administrarea BPs la pacientele osteoporotice
asupra calității vieții acestora.
⁂ Incidența OMIB este mai mare la femei decât la bărbați.
⁂ Cea mai frecventă cauză a apariției OMIB este reprezentată de extracția dentară.
⁂ Cea mai frecventă localizare a osteonecrozei este la nivelul mandibulei.
⁂ Osteoporoza se află pe locul trei în topul indicațiilor de administrare a bifosfonaților, după
cancerul de sân.
Bibliografie
• Dr. Oana Andreia Coman. Farmacologie pentru moaşe şi
asistenţi medicali–Note de curs. Ediţia a 2-a. Editura
Medicală, Bucureşti, 2015.
• Ellen Luz Pereira Caires, Mailze Campos Bezerra, Ana Flavia
Torquato de Araujo Junqueira, Catarina Brasil d’Alva.
Treatment of postmenopausal osteoporosis: A literature-based
algorithm for use in the public health care system. 15
February 2017.
• O. Filleul, E. Crompot, S. Saussez. Bisphosphonate-induced
osteonecrosis of the jaw: a review of 2,400 patient cases. 28
May 2010
• Akira Taguchi, Masataka Shiraki, Archie Morrison, Aliya
Khan. Antiresorptive agent-related osteonecrosis of the jaw in
osteoporosis patients from Asian countries. 21 March 2017
• Juen Bin Lai, Choy Yoke Poon. Department of Oral and
Maxillofacial Surgery, National Dental Centre Singapore. A
rational approach to dental management of patients on
bisphosphonates. Singapore Dental Journal, 2011, Vol. 32.
• Hiromitsu Kishimoto, Kazuma Noguchi, Kazuki Takaoka.
Hyogo College of Medicine. Novel insight into the
management of bisphosphonate-related osteonecrosis of the
jaw. 10 September 2018.
• Iryna Kuchuk, Sasha Mazzarello, Kevin Butterfield, Anthony
Appleton, Christina Addison, Mark Clemons. Oral care and the
use of bone-targeted agents in patients with metastatic cancers:
A practical guide for dental surgeons and oncologists. 1 January
2013.
• https://www.cancer.gov/publications/dictionaries/cancer-
terms/def/osteonecrosis
• https://courses.washington.edu/bonephys/opjawON.html
• https://en.wikipedia.org/wiki/Zoledronic_acid
• https://www.cancer.gov/publications/dictionaries/cancer-
terms/def/osteonecrosis
• https://www.medichub.ro
• https://www.anm.ro
Vă mulţumim pentru atenţia
acordată!!! HO HO HO...