Curs I

Asistenta medicala primara

Dr. Oros Carmen

 STRATEGIA SANATATII PENTRU TOTI
PANA IN ANUL 2000
Istoric
 1977 - Adunarea generala OMS a stabilit ca in perioada urmatoare scopul
principal pina in anul 2000 este ca toti oamenii lumii sa aiba o stare de
sanatate care sa le permita sa beneficieze de o viata productiva din punct
de vedere social si economic.
 1978 - Consfatuirea de la Alma-Ata. S-au formulat un numar de ipoteze
pentru sanatate.
 1981 - Adunarea generala OMS. Strategia Sanatatii pentru toti pentru
fiecare din cele 6 regiuni (Romania este inclusa in regiunea Europa).
Socializarea starii de sanatate (Canada): comunitatea te obliga sa platesti
pentru asigurari de sanatate.
 1984 - Fiecare regiune si-a stabilit un numar de obiective: 38 de obiective
pentru Europa.
 1991 - Lisabona, s-au revizuit obiectivele.
 In anul 1975, Directorul general al OMS, Dr.Halfdan Mahler, care,
cu un an inainte subliniase ca starea de sanatate a populatiei
influenteaza dezvoltarea economica si este influentata la randul
ei de catre aceasta, este in sine un element de conditionare a
dezvoltarii, a lansat conceptul Sanatatea pentru toti pana in anul
2000, propunand:
O actiune urgenta pentru a realiza in cei 25 ani ai unei generatii,
ceea ce nu s-a realizat deloc pana acum.
 In acelasi an, dupa publicarea cartii Solutii alternative in
satisfacerea nevoilor de sanatate de baza (Djukonovic si Mach,
1975), s-a adoptat prima rezolutie referitoare la ingrijirile primare
de sanatate, ele reprezentand o strategie pentru atingerea
obiectivului sanatatii pentru toti pana in anul 2000.
 Diferitele activitati desfasurate in aceasta directie au
culminat cu organizarea unei intalniri internationale
de catre UNICEF si OMS la Alma-Ata, in 12 sept. 1978, la
care au participat reprezentanti a 134 guverne si 67
organizatii internationale.
 Documentul fundamental al conferintei a fost
Declaratia de la Alma-Ata.
DECLARATIA DE LA ALMA-ATA

 Conferinta internationala asupra ingrijirilor primare de

sanatate, tinuta la Alma-Ata la 12sept.1978, exprima
necesitatea unei actiuni urgente din partea tuturor
guvernelor, a tuturor lucratorilor din domeniul sanitar
si al dezvoltarii si a comunitatii mondiale pentru
promovarea sanatatii tuturor popoarelor lumii; face
urmatoarea declaratie:
 I
 Conferinta afirma ca sanatatea, care este o stare de completa
bunastare fizica, mentala si sociala si nu numai absentabolii sau
infirmitatii, este un drept fundamental al omului si ca atingerea
celui mai inalt nivel posibil al sanatatii este unul dintre cele mai
importante obiective sociale pe plan mondial, a carui realizare
necesita actiunea mai multor sectoare economice si sociale in
afara sectorului sanitar.
II
 Inegalitatile flagrante existente in starea de sanatate a
populatiei din tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare precum
si din cadrul aceleiasi tari sunt inacceptabile din punct de
vedere politic, social si economic, si deci reprezinta o grija
comuna pentru toate tarile.
 III
 Dezvoltarea economica si sociala bazata pe noua ordine
economica internationala, are o importanta esentiala in
atingerea pe deplin a sanatatii pentru toti si in reducerea
prapastiei fata de starea de sanatate din tarile dezvoltate.
Promovarea si protejarea sanatatii populatiei este esentiala
pentru dezvoltare economica si sociala sustinuta si contribuie la
o mai buna calitate a vietii si a pacii mondiale.

IV
 Oamenii au dreptul si datoria sa participe atat individual cat si
colectiv la planificarea si implementarea ingrijirilor de sanatate.
 V
 Guvernul poarta responsabilitatea sanatatii poporului, care
poate fi implinita numai prin pastrarea unei stari de sanatate
adecvata si prin masuri sociale. Un obiectiv social principal al
guvernelor, organizatiilor internationale si al intregii comunitati
mondiale in viitoarele decenii ar fi atingerea de catre toti
oamenii lumii, pina in anul 2000, a unui nivel al sanatatii care sa
le permita sa duca o viata productiva din punct de vedere social
si economic.
 Ingrijirile primare de sanatate reprezinta cheia atingerii acestui
obiectiv, ca parte a dezvoltarii, in spiritul dreptatii sociale.
 VI
 Ingrijirile primare de sanatate sunt ingrijiri sanitare esentiale bazate pe
metode si tehnologii practice, pertinente din punct de vedere stiintific
si acceptabile din punct de vedere social, facute sa fie accesibile in mod
universal indivizilor si familiilor din comunitate, prin totala lor
participare si, la un cost pe care comunitatea si tara poate sa isi
permita sa il mentina in fiecare stadiu al dezvoltarii lor in spiritul
increderii in sine si al autodeterminarii.
 Formeaza o parte integranta sistemului de sanatate al tarii, pentru care
reprezinta atat functia centrala cat si problema principala, dar si a
dezvoltarii globale sociale si economice a comunitatii.
 Reprezinta primul nivel al contactului dintre indivizi, familie si
comunitate cu sistemul de sanatate national, incercand sa apropie pe
cat mai mult posibil, activitatea din domeniul sanatatii de mediul de
viata si de munca al oamenilor, constituind primul element al unui
proces continuu de ingrijire a sanatatii.
 VII
Ingrijirile de sanatate primare:

1. Reflecta si rezulta din conditiile economice si din caracteristicile socio-

culturale si politice ale tarii si comunitatilorsale si se bazeaza pe aplicarea
rezultatelor relevante ale serviciilor de cercetare sociala, biomedicala si
sanitara si pe experienta din domeniul sanatatii publice;
2. cuprind principalele probleme legate de sanatate in cadrul comunitatii,
furnizind servicii de promovare, preventive, curative si de recuperare
corespunzatoare;
3. Include cel putin: educatia privind problemele de sanatate
predominante si metodele de prevenire si control a lor; promovarea unei
alimentatii corecte; asigurarea cu apa potabila printr-o cantitate adecvata
si o sanitatie de baza; ingrijirile acordate mamei si copilului, inclusiv
planning familial; imunizarea impotriva bolilor infectioase majore;
prevenirea si controlul bolilor endemice cu caracter zonal; tratamentul
adecvat pentru bolile curente si vatamari; asigurarea cu medicamente
esentiale;
4. Implica, in afara sectorului sanitar, toate sectoarele legate de
acesta si aspecte ale dezvoltarii nationale si comunitare, in special
agricultura, zootehnia, industria, educatia, constructiile de locuit,
lucrarile publice, comunitatile si alte sectoare si cer un efort
coordonat din partea tuturor acestor sectoare;
5. Cer si promoveaza din partea indivizilor si a comunitatii, o
autodeterminare si participare la planificarea, organizarea,
conducerea si controlul ingrijirilor de sanatate primare, utilizand la
maximum resursele locale nationale, precum si alte resurse
disponibile;
- in acest scop dezvolta printr-o educatie corespunzatoare
capacitatea de participare a comunitatilor;
6. Ar trebui sa fie sustinute de sisteme de referinta integrate,
functionale, ducand la o imbunatatire progresiva a unor ingrijiri de
sanatate cat mai cuprinzatoare, dand prioritate celor ce au cea
mai mare nevoie;
7. Se bazeaza la nivel local si de referinta pe lucratorii
sanitari, inclusiv medici, infirmiere, moase, personal
auxiliar, dar este nevoie si de practicieni traditionali,
pregatiti in mod adecvat din punct de vedere tehnic si
social pentru a lucra in echipa si pentru a raspunde
nevoilor de sanatate exprimate de catre comunitate.
 VIII
 Toate guvernele ar trebui sa formuleze politici nationale,
strategii si planuri de actiune pentru a organiza si sustine
ingrijirile de sanatate primare ca parte a unui sistem national de
sanatate cuprinzator si in coordonare cu alte sectoare. In acest
scop, este necesar sa se manifeste dorinta politica de mobilizare
a resurselor tarii si de folosire rationala a resurselor externe
disponibile.
IX
 Toate tarile ar trebui sa coopereze in spiritul parteneriatului cu
scopul de a asigura ingrijirile de sanatate primare pentru toti
oamenii, deoarece obtinerea starii de sanatate de catre oamenii
dintr-o tara priveste in mod direct si este benefica pentru orice
tara. In acest context, raportul OMS / UNICEF asupra ingrijirilor
primare de sanatate constituie o baza sociala pentru
functionarea si dezvoltarea in continuare a ingrijirilor primare de
sanatate in lume.
 X
 Pana in anul 2000 se poate obtine un nivel acceptabil al
sanatatii pentru toti oamenii printr-o utilizare mai completa
si mai buna a resurselor mondiale, din care o parte
considerabila este cheltuita acum cu armamentul si
conflicte militare.
 O politica reala de independenta, pace, destindere si
dezarmare ar trebui sa elibereze resursele suplimentare,
care ar putea fi destinate unor scopuri pasnice si in special
accelerarii dezvoltarii sociale si economice, din care
ingrijirile primare de sanatate reprezinta o parte esentiala,
trebuind sa li se repartizeze un volum corespunzator.
 REZULTATUL INTALNIRII DE LA ALMA ATA

 Rezultatul acestei intalniri l-a constituit, de asemenea, formularea a 22

recomandari care se bazau pe definirea ingrijirilor primare de sanatate
din declaratia conferintei.
 Sursele care au condus la definirea ingrijirilor primare de sanatate au
fost:
-modificarea teoriilor asupra dezvoltarii, care au condus la realizarea unor
legaturi intre sanatate si alte sectoare, subliniind necesitatea echitatii
accesului si furnizarii serviciilor de sanatate;
-problemele ridicate de cresterea numarului populatiei, care au sustinut
necesitatea dezvoltarii serviciilor destinate mamei si copilului;
-noua abordare tehnologica a bolilor si a serviciilor medicale care nu ia
suficient in considerare aspectele sociale, economice si politice ale vietii;
-succesele inregistrate in domeniul sanitar in unele tari, in special China, ca
urmare a implicarii comunitatii in actiunile medicale.
 Din aceste surse a evoluat definitia ingrijirilor primare de
sanatate, concept politic mult mai cuprinzator decat descrierile
anterioare ale ingrijirilor primare de sanatate, sustinand
serviciile de prim contact in cadrul a 5 principii de baza:
1. Distributia echitabila: tarile ar trebui sa gaseasca cai de a
permite tuturor accesul la servicii.
2. Implicarea comunitatii: implicarea indivizilor in promovarea
propriei lor ingrijiri este esentiala pentru viitoarea bunastare a
comunitatii.
3. Concentrarea asupra activitatii de prevenire: dobandirea unor
cunostinte prin educatie pentru sanatate si / sau mobilizarea
comunitatii pentru imunizare si rolul comunitatii in luarea
deciziilor legate de alocarea resurselor spre prioritatile sanitare.
Deoarece prevenirea este vitala pentru rezolvarea problemelor
comunitatii pe termen lung dar nu este intotdeauna raspunsul la
probleme individuale, serviciile preventive trebuie sa existe
impreuna cu cele curative.
4. Tehnologie corespunzatoare: ea trebuie sa fie acceptata,
eficienta din punct de vedere al costului, ieftina si disponibila pe
plan local.
5. Abordarea multisectoriala: starea de sanatate este influentata
atat pozitiv cat si negativ de o serie de factori cum sunt: conditiile
de locuit, transportul, productia de alimente, irigatiile si rezerva
de apa.
Toate acestea tin de diferite sectoare guvernamentale, dar
toate pot afecta bunastarea globala a comunitatii.
 In cadrul acestor principii, componentele de baza ale
ingrijirilor primare de sanatate sunt:
1. Educatia referitoare la problemele de sanatate, prevenirea si
controlul lor.
2. Promovarea unei alimentatii corecte.
3. Asigurarea cu apa potabila in cantitate adecvata si o sanitatie
de baza.
4. Ingrijirea mamei si a copilului, inclusiv planning familial.
5. Imunizarea impotriva bolilor infectioase majore.
6. Prevenirea si controlul bolilor endemice, cu caracter zonal.
7. Tratamentul adecvat al bolilor curente si vatamarilor.
8. Asigurarea cu medicamente esentiale.
 Furnizarea acestor servicii de catre lucratorii auxiliari din
domeniul sanitar, cu nivel de pregatire diferit si integrarea
practicienilor traditionali in serviciile de sanatate reprezinta o
problema de baza a ingrijirilor primare de sanatate.
 STRATEGIA SANATATE PENTRU TOTI
PANA IN ANUL 2000 PENTRU
REGIUNEA EUROPEI
 Strategia europeana pentru realizarea sanatatii pentru toti a fost
aprobata de reprezentantii statelor membre ale regiunii cu ocazia
celei de-a 13-a sesiuni a Comitetului Regional ce a avut loc la Fez
in 1980.
 2 elemente de baza au definit cadrul acestei strategii:
1. Nivelul sanatatii populatiei europene mai scazut decat ar fi
trebuit, tinand cont de resursele financiare destinate serviciului
sanitar si de dezvoltare a unor noi medicamente si tehnologii
medicale din ultimii 30 ani.
2. Existenta de inechitati in domeniul sanitar, in ciuda unui nivel
general inalt de dezvoltare in regiune, precum si a nivelului
stiintific, economic si educational al celor mai multe tari.
 Strategia regionala a delimitat 4 mari domenii de activitate:
modul de viata si sanatatea;
factorii de risc ce afecteaza sanatatea si mediul;
reorientarea sistemului de ingrijiri sanitare;
factorii de sustinere politici, manageriali, tehnologici, umani si de
cercetare, necesari realizarii schimbarilor in primele 3 domenii.

 Obiectivele regionale sunt destinate sa ajute statele membre sa-si

stabileasca in cadrul politicii nationale propriile obiective care sa
reflecte nevoi specifice, prioritati si valori.
 In acest spirit, obiectivele strategiei europene urmaresc:
- sa propuna imbunatatiri in starea de sanatate a oamenilor, pentru a
realiza snatatea pentru toti pina in anul 2000;
- sa indice momentul in care este nevoie de actiune, extinderea efortului
colectiv corect si directiile spre care trebuie orientat;
- sa furnizeze un instrument pentru tari si pentru regiune pentru a
controla progresul spre obiectiv si pentru revizuirea cursului actiunii
acolo unde este necesar.
 Obiectivele stabilesc un minim de progres pe care tarile
europene trebuie sa-l faca in domeniul ameliorarii sanatatii
si a problemelor legate de sanatate pina in anul 2000.
 Pentru a face posibile controlul si evaluarea progresului
inregistrat de catre fiecare stat membru si de intreaga
regiune, s-a stabilit un set de indicatori care vor fi folositi
de fiecare tara la raportarea din 2 in 2 ani, catre OMS a
progreselor facute.
 S-a elaborat si un plan de actiune, cuprinzand etapele
majore prin care trebuie sa treaca statele membre si OMS
pentru a realiza aceste schimbari.
 Principiile strategiei europene ale sanatatii pentru toti.
1. Sanatatea pentru toti implica echitate.
Aceasta inseamna ca trebuie reduse pe cat posibil
inechitatile ce apar in domeniul sanatatii intre tari si in cadrul
aceleiasi tari.
2. Telul este de a da oamenilor un sens pozitiv al sanatatii astfel
incat ei sa-si poata folosi la maximum capacitatile lor fizice,
mentale si emotionale.
Accentul principal ar trebui sa se puna pe promovarea
sanatatii si pe prevenirea bolilor.
3. Sanatatea pentru toti va fi realizata de catre oameni.
O comunitate bine informata, bine motivata si care
participa in mod activ, reprezinta un element cheie in atingerea
obiectivului comun.
4. Sanatatea pentru toti necesita o actiune coordonata din
partea tuturor sectoarelor implicate.
Autoritatile sanitare pot rezolva numai o parte din
probleme, cooperarea multisectoriala reprezinta singurul mod de
asigurare a premizelor pentru starea de sanatate, prin
promovarea unor politici sanitare si reducerea riscurilor ce apar
in mediile fizic, economic si social.
5. Sistemul de sanatate trebuie sa-si concentreze atentia asupra
ingrijirilor primare de sanatate acoperind nevoile de sanatate de
baza ale fiecarei comunitati, furnizand servicii la locul de munca si
de viata al oamenilor, accesibile pentru toti si bazate pe o deplina
participare a comunitatii.
6. Problemele legate de sanatate depasesc frontierele nationale.
Poluarea si comertul cu produse daunatoare sanatatii
reprezinta exemple de probleme a caror solutionare necesita o
cooperare internationala.
 OBIECTIVELE STRATEGIEI EUROPENE
SANATATE PENTRU TOTI PANA IN
ANUL 2000
I. Starea de sanatate

1. Pana in anul 2000, diferentele actuale in starea de sanatate care

exista intre tari, intre grupurile din cadrul aceleiasi tari, vor trebui
sa fie reduse cu cel putin 25% prin imbunatatirea nivelului starii de
sanatate a natiunilor si grupurilor dezavantajate.
2. Pana in anul 2000, oamenii ar trebui sa aiba conditii minime
pentru a-si dezvolta si folosi propriul potential sanitar cu scopul
de a duce o viata satisfacatoare si implinita din punct de vedere
social si economic.
3. Pana in anul 2000, persoanele cu handicap ar trebui sa aiba
conditii fizice, sociale si economice care sa le permita sa duca cel
putin o viata implinita din punct de vedere social si economic si
creativa din punct de vedere mental.
4. Pana in anul 2000, numarul mediu de ani pe care oamenii il
traiesc fara sa contacteze o boala majora sau un handicap sa
creasca cu cel putin 10%.
5. Pana in anul 2000, ar trebui sa nu mai existe pojar, poliomielita,
tetanos neonatal, rubeola congenitala, difterie, sifilis congenital
sau malarie in regiune.
6. Pana in anul 2000, speranta de viata la nastere in regiune
trebuie sa fie de cel putin 75 ani.
7. Pana in anul 2000, mortalitatea infantila in regiune ar trebui sa
fie mai putin de 20 pentru 1000 nascuti vii.
8. Pana in anul 2000, mortalitatea materna in regiune ar trebui sa
fie mai mica de 15 la 100000 nascuti vii.
9. Pana in anul 2000, mortalitatea in regiune, datorata unor boli
ale sistemului circulator, la persoane sub 65 ani, ar trebui sa se
reduca cu cel putin 15%.
10. Pana in anul 2000, mortalitatea in regiune, datorata
cancerului, la persoane sub 65 ani, ar trebui sa fie redusa cu cel
putin 15%.
11. Pana in anul 2000, decesele datorate accidentelor in regiune ar
trebui reduse cu cel putin 25% printr-un efort intens de reducere a
accidentelor prin traficul rutier si a accidentelor de munca si din
gospodarie.
12. Pana in anul 2000, tendinta actuala de crestere a numarului de
sinucideri si a tentativelor de suicid trebuie eliminata.
 II.Stilul de viata

13. Pana in anul 1990, politicile nationale din cadrul tarilor membre
trebuie sa asigure mecanismele legislativ, administrativ si
economic sa furnizeze un suport intersectorial larg si resurse
pentru promovarea unui mod de viata sanatos si sa asigure
participarea oamenilor la toate nivelele la care se elaboreaza
asemenea politici.
14. Pana in anul 1990, toate statele membre ar trebui sa aiba
programe speciale care sa intareasca rolul major jucat de familie si
alte grupuri sociale in dezvoltarea si sustinerea unui mod de viata
sanatos.
15. Pana in anul 1990, programele educationale din toate statele
membre ar trebui sa intareasca cunoasterea, motivatia si
indemanarea oamenilor in obtinerea starii de sanatate.
16. Pana in anul 1990, in toate statele membre ar trebui sa se
inregistreze o crestere semnificativa a comportamentului sanitar
pozitiv, asa cum este o nutritie echilibrata, lipsa fumatului,
activitatea fizica corespunzatoare si evitarea stresului.
17. Pana in anul 1995, in toate statele membre ar trebui sa fie
reduceri semnificative ale comportamentului daunator sanatatii,
asa cum este:
- abuzul de alcool si produse farmaceutice;
- folosirea medicamentelor ilicite;
- substantelor chimice periculoase;
- comportamentului social violent.
 III. Mediul

18. Pana in anul 1990, statele membre ar trebui sa aiba politici

multisectoriale:
- care sa protejeze in mod efectiv mediul uman de factorii
imprevizibili ce actioneaza asupra sanatatii;
- care sa asigure constientizarea comunitatii si implicarea acesteia
si sa sustina in mod efectiv eforturile internationale de reducere
a factorilor imprevizibili ce afecteaza mai mult de o singura tara.
19. Pana in anul 1990, toate statele membre ar trebui sa aiba
echipament adecvat pentru controlarea, evaluarea factorilor de
mediu imprevizibili care reprezinta o amenintare la adresa sanatatii
umane, incluzand:
- substantele potential toxice din punct de vedere chimic;
- radiatiile;
- bunurile de consum daunatoare;
- agentii biologici.
20. Pana in anul 1990, toti oamenii din regiune ar trebui sa aiba
rezerva adecvata de apa potabila si pana in 1995 poluarea raurilor,
lacurilor si marilor ar trebui sa nu mai prezinte o amenintare la
adresa sanatatii umane.
21. Pana in anul 1995, toti oamenii din regiune ar trebui sa fie
aparati in mod efectiv impotriva factorilor de risc ce provin din
poluarea atmosferica.
22. Pana in anul 1990, toate statele membre ar trebui sa reduca in
mod semnificativ factorii de risc ce provin din contaminarea
hranei si sa aiba implementate masuri in scopul protejarii
consumatorilor de aditivele daunatoare.
23. Pana in anul 1995, toate statele membre ar trebui sa fi eliminat
toti factorii de risc majori cunoscuti ce pot fi asociati cu
reziduurile nocive ce pot dauna societatii.
24. Pana in anul 2000, toti oamenii din regiune ar trebui sa aiba
posibilitatea sa locuiasca in case si asezari care sa constituie un
mediu de viata sanatos si lipsit de factori de risc.
25. Pana in anul 1995, toti oamenii din regiune ar trebui sa fie
protejati in mod efectiv impotriva accidentelor de munca.
26. Pana in anul 1990, toate statele membre, printr-o
reprezentare comunitara efectiva, ar trebui sa-si dezvolte
sisteme de ingrijiri medicale bazate pe ingrijiri primare si
sustinute de catre ingrijirile secundare si tertiare, asa cum s-a
subliniat la Conferinta de la Alma-Ata.
27. Pana in anul 1990, in toate statele membre infrastructurile
sistemelor de prestare a serviciilor ar trebui organizate astfel
incat sa fie distribuite potrivit nevoilor, iar serviciile sa asigure:
- o accesibilitate fizica si economica;
- o accesibilitate culturala pentru populatie.
28. Pana in anul 1990, sistemul de ingrijiri primare din toate statele
membre ar trebui sa furnizeze o gama larga de servicii:
- de promovare a sanatatii;
- curative;
- de recuperare;
- de sustinere;
=> pentru a acoperi nevoile sanitare de baza ale populatiei;
=> pentru a acorda o atentie speciala indivizilor si grupurilor supusi
unor factori de risc, vulnerabile si subservite.
29. Pana in anul 1990, in toate statele membre, sistemele de
ingrijiri de sanatate ar trebui sa fie bazate pe cooperare si pe lucrul
in echipa intre:
- personalul sanitar;
- indivizi;
- familie;
- grupurile comunitare.
30. Pana in anul 1990, toate statele membre ar trebui sa aiba
mecanisme prin care serviciile furnizate de catre sectoarele
legate de sanatate sa fie coordonate la nivel comunitar in cadrul
sistemului de ingrijiri primare.
31. Pana in anul 1990, toate statele membre ar trebui sa
construiasca mecanisme efective in scopul asigurarii calitatii
ingrijirilor acordate pacientilor in cadrul sistemelor de sanatate.
 IV. Cercetare

32. Inainte de 1990, toate statele membre ar trebui sa formuleze

o strategie de cercetare in scopul stimularii investitiilor care
imbunatatesc aplicarea si dezvoltarea cunostintelor necesare
pentru sustinerea strategiilor nationale Sanatatea pentru toti.

V. Sustinerea dezvoltarii sanatatii

33. Inainte de 1990, toate statele membre ar trebui sa asigure ca

politicile si strategiile lor sanitare sa fie coordonate cu principiile
strategiei Sanatatea pentru toti si ca legislatiile, regulamentele
nationale sa faca implementarea lor efectiva in sectoarele
societatii.
34. Inainte de 1990, toate statele membre ar trebui sa aiba
procesul managerial pentru dezvoltarea sanatatii orientat spre
atingerea Sanatatii pentru toti, implicand in mod activ
comunitatile si toate sectoarele relevante pentru sanatate si in
concordanta cu acestea sa asigure alocarea preferentiala a
resurselor catre prioritatile dezvoltarii sanatatii.
35. Inainte de 1990, toate statele membre ar trebui sa aiba sisteme
informationale in domeniul sanitar capabile sa sustina strategiile
lor nationale pentru Sanatatea pentru toti.
36. Inainte de 1990, in toate statele membre, planificarea,
pregatirea si formarea personalului sanitar ar trebui sa fie in
concordanta cu politica Sanatatii pentru toti - cu o atentie speciala
acordata ingrijirilor primare
37. Pana in anul 1990, in toate statele membre procesul de
pregatire ar trebui sa furnizeze personal pentru sectoarele
legate de sanatate care sa aiba informatii adecvate asupra
Sanatatii pentru toti si asupra aplicarii sale practice in propriile
lor sectoare.
38. Inainte de 1990, toate statele membre ar trebui sa
stabileasca un mecanism formal
 pentru evaluarea sistematica a folosirii corespunzatoare:
- a tehnologiilor medicale;
- a efectivitatii;
- a eficientei;
- a sigurantei;
- a acceptabilitatii .
 pentru reflectarea politicilor sanitare nationale si restrictiilor
economice.