Tulburări de neurodezvoltare

curs 3
 TULBURĂRILE DE NEURODEZVOLTARE
 DSM – 5: reprezintă un grup de afecțiuni cu debut în perioada de dezvoltare (frecvent, înainte de intrarea în
școală); se caracterizează prin deficite de dezvoltare ce produc afectări funcționale în sfera personală,
socială, școlară, profesională; apar în comorbiditate una cu alta - de ex.: autiștii prezintă adesea dizabilități
intelectuale; copiii cu ADHD (deficit de atenție/hiperactivitate, prezintă și un deficit de învățare)
CATEGORIA CLASIFICARE/CARACTERISTICI
Dizabilitățile Tulburare de dezvoltare intelectuală / dizabilitate intelectuală; întârziere de
intelectuale dezvoltare globală (copiilor sub 5 ani, când nivelul de severitate nu poate fi
evaluat corespunzător; necesită reevaluare în timp); dizabilitate intelectuală
nespecifică (copiilor sub 5 ani atunci când evaluarea gradului de D.I.este
dificilă/imposibilă din cauza deficitelor senzoriale/fizice asociate)
Tulburări de Tulburare de limbaj; de pronunție; de ritm și fluență a vorbirii; de comunicare
comunicare socială (pragmatică); de cominicare nespecificată

Tulburare din Asociată cu o afecțiune genetică/medicală cunoscută/factor de mediu; asociată

spectrul autismului cu o altă tulburare de neurodezvoltare, mintală sau de comportament

Tulburare cu deficit Altă tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate, specificată

de atenție/hiperactiv. Tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate, nespecificată

Tulburare specifică Tulburare specifică de învățare cu: tulburarea dezvoltării cititului, tulburarea
de învățare dezvoltării scrisului, tulburarea dezvoltării abilităților aritmetice

Tulburări motorii Tulburarea de dezvoltare a coordonării, tulburarea cu mișcări stereotipe;

Tulburările ticurilor
Alte tulburări de Altă tulburare de neurodezvoltare specificată
neurodezvoltare Tulburare de neurodezvoltare nespecificată
 DIZABILITĂȚILE INTELECTUALE
 Tulburare de dezvoltare intelectuală (ICD-11) – cu debut în perioada de dezvoltare, ce include deficite ale
funcționării intelectuale și adaptative în domeniile: conceptual, social, practic. Conform legislatiei actuale
SUA, termenul retardare mentală – înlocuit cu cel de D.I.
 În diagnosticare trebuie să întrunească următoarele trei criterii:
1. A. deficite ale funcțiilor intelectuale: raționamentul, rezolvarea problemelor, planificarea, gândirea abstractă,
judecata, învățarea în mediul școlar și învățarea din experiență – confirmate prin: evaluări clinice, teste de
inteligență standardizate, individualizate.
2. B. deficite ale funcționării adaptative care duc la eșec în atingerea standardelor de dezvoltare și socio-
culturale privind independența personală și responsabilitatea socială
3. C. debutul deficitelor intelectuale și adaptative are loc în perioada de dezvoltare.

Specificatori:
- se specifică nivelul de severitate actuală: ușor, moderat, grav, profund
- Diferite niveluri de severitate sunt definite pe baza funcției adaptative (cea care determină nivelul de
susținere necesar), și nu a scorului IQ.

Elemente asociate care susțin diagnosticul:

- D.I. – este o condiție eterogenă cu multiple cauze
- pot fi prezente dificultăți asociate în ceea ce privește judecata socială, evaluarea riscului, gestionarea
propriului comportament, a emoțiilor sau relațiilor interpersonale sau motivarea în mediul școlar sau la locul
de muncă
- Iipsa abilităților de comunicare – poate predispune la comportamente turbulente, agresive
- credulitatea - element caracteristic manifestat prin: naivitate în situații sociale și tendința de a fi manipulat cu
ușurință de ceilalți
- persoanele cu D.I. care au tulburări mintale comorbite – sunt expuși riscului suicidar (ei prezintă ideație
suicidară, tentative de suicid)
 DIZABILITĂȚILE INTELECTUALE – continuare
 Prevalență:
 - D.I. are o prevalență de aprox. 1% la nivelul populației generale, dar variază cu vârsta
 Pentru D.I. severă – este de aprox. 6 la 1000.
 Debut și evoluție:
 - vârsta și elementele caracteristice la debut depind de etiologia și severitatea disfuncției cerebrale
 - la cei cu D.I. mai severe, atingerea întârziată a pragurilor motorii, de limbaj și sociale poate fi identificată în
primii doi ani de viață, în timp ce gradele mai ușoare de afectare pot trece neobservate până la vârsta
școlară, când devin evidente dificultățile de învățare
 - când D.I. se asociază cu un sindrom genetic, persoana poate avea un aspect fizic caracteristic (ex. în
sindromul Down).
 în formele dobândite, debutul poate fi brusc după boli survenite în perioada de dezvoltare, ca de ex.:
meningita, encefalita, traumatismul cranian. Atunci când D.I. apare prin pierderea abilităților cognitive
dobândite anterior, cum se întâmplă în cazul traumatismului cranio-cerebral sever, se poate stabili atât
diagnosticul de D.I., cât și cel de tulburare neurocognitivă.
 după copilăria timpurie, tulburarea este prezentă în general pe toată durata vieții, deși gradele de severitate
se pot modifica în timp – evoluția poate fi influențată de afecțiuni medicale sau genetice și de afecțiuni
comorbide (tulb. vizuale, sau auditive, epilepsie)
 Intervențiile timpurii și continue pot îmbunătății funcționarea adaptativă în copilărie și viața adultă. În unele
cazuri, intervențiile produc acțiuni marcate ale funcției intelectuale, până la un nivel la care diagnosticul de
D.I. nu mai este oportun. În evaluarea sugarilor și a copiilor mici este important să se întârzie stabilirea
diagnosticului de D.I. până când se asigură intervenția adecvată.
 Factori de risc și prognostic:
 - Factorii etiologici prenatali includ: sindroame genetice (anomalii cromozomiale), anomalii metabolice
ereditare, malformații cerebrale, boli materne (inclusiv patologia placentei) și influențele mediului (alcool,
droguri etc.). Cauzele perinatale – includ evenimente asociate travaliului și nașterii, ce duc la encefalopatie
neonatală. Cauze postnatale: leziune cerebrală traumatică, infecții, afecțiuni convulsive, lipsă severă și
cronică a contactului social etc.
 DIZABILITĂȚILE INTELECTUALE – continuare
Elemente de diagnostic dependente de: A. mediul cultural : D.I. afectează toate rasele și culturile; o
evaluare corectă trebuie să țină cont de: fondul etnic, cultural, lingvistic al persoanei, precum și experiențele ei și
funcționarea adaptativă în comunitate. B. Gen: vulnerabilitatea creierului masculin la leziunile cerebrale;
persoanele de sex masculin au o probabilitatea mai mare decât cele de sex feminin: D.I. forme ușoare – raport
masculin feminin: 1,6: 1; iar în formele severe: 1,2: 1
Marcări de diagnostic Diagnostic diferențial Comorbidități
-Determinarea capacității -Tulburările neurocognitive majore și ușoare : Cele mai frecvente tulburări
intelectuale și a funcționării D.I . este clasificată ca o tulburare de mintale și de neurodezvoltare
adaptative, neurodezv., diferită de tulburările neorocognitive, comorbide includ:
-Identificarea factorilor caracterizate prin pierderea funcției cognitive. -tulburare cu defic. de
etiologici genetici și Tulb.neurocog. majoră poate fi comorbidă cu D.I. atenție/hiperactivitate,
nongenetici, (o pers. cu sindrom Down, care dezvoltă boala -tulb. depresivă și tulb. bipolară,
-Investigarea afecțiunilor Altzaimer). În aceste cazuri pot fi stabilite ambele -tulb. anxioase,
medicale asociate, diagnostice de D.I cu tulburare neurocognitivă. -tulb. din spectrul autismului,
-evaluarea prezenței -Tulburările de comunicare și tulburarea -tulb. cu mișcări stereotipe (cu
tulburărilor comorbide specifică de învățare – aceste tulburări nu se sau fără comportament de auto-
mintale, emoționale, caracterizează prin deficite ale comportamentului vătămare),
comportamentale, intelectual și adaptativ. Ele pot fi prezente -tulb. de control al impulsului,
-componentele evaluării concomitent cu D.I. ambele diagnostice se -tullb. neorocognitivă majoră.
includ și: istoricul medical stabilesc atunci când sunt îndeplinite toate -tulb. depresivă majoră poate
pre- și perinatal, criteriile pentru D.I. și pentru o tulburare de apărea la orice nivel de
antecedente heredo- comunicare/învățare. severitate a D.I.
colaterale pe 3 generații, - Tulburarea din spectrul autismului : D.I. este - pers. cu D.I. (mai ales severă)
examen fizic, evaluare comună în rândul celor cu autism. În tulb. din pot avea semne de agresivitate
genetică, screening spectrul autismului este esențială valoarea și de comportament turbulent,
metabolic și studii adecvată a funcțiilor intelectuale, cu reevaluări în prin agresarea altor persoane,
neuroimagistice perioada de dezvoltare (scorurile IQ – în autism distrugerea obiectelor.
pot fi instabile, mai ales în copilăria timpurie)
 DIZABILITĂȚILE INTELECTUALE – EVALUARE
 EVALUAREA INTELIGENȚEI:
 - I-ul test de inteligență – 1904- Alfred Binet, Th. Simon (screening al copiilor cu dizabilități I. în școlille
franceze)
 - Ediția a V-a a Stanford – Binet Intelligence Scales (2003) – include 5 factori: raționament, cunoștințe,
raționament cantitativ, procesare vizio-spațială, memorie de lucru + domeniile verbal și nonverbal
 - in SUA – pionier al testării I. – David Wechsler – 1939: prima versiune a scalei Wechsler- Bellevue –
pentru adulți; 1949 – pentru copii: Wechsler Intelligence Scales for Children (WISC) – revizuită în 2003 –
WISC – IV – pentru 6-16 ani; 1967 – testele s-au adaptat pt. copii mai mici – Wechsler Preschool and
Primary Scale (WPPSI) – actual: Ed. a III-a 2002 – pentru 2,6 ani – 7,6 ani
 - 1983 – Alan Kaufman – Bateria de evaluare Kaufman pentru copii (Kaufman Assessment Battery for
children - KABC). KABC – II - apare ca răspuns la problemele care au marcat testarea I. in sec. XX, plus
traducerea scorurilor IQ în situații contextuale de învățare. KABC – II - între 3-18 ani, 5 scale: procesare
simultană, procesare secvențială, planificare, învățare, cunoaștere.
 - Scalele Bayley de dezvoltare pentru copii (Bayley Scales of Infant Development - BSID) - 1969 –
originea în teoriile dezvoltării infantile. Ediția a II a (Bayley , 1993) – concepută pentru copiii intre 1 – 42
luni și constă în 3 scale: mentală, motorie, de evaluare a comportamentului.
 Perspective contemporane în evaluarea I.
 - evaluare dinamică, alături de abordările psihometrice (teste psihometrice, individualizate,
standardizate, adaptate cultural)
 - Th. Inteligenței multiple (Howard Gardner, 1993) – necesitatea folosirii tehnicilor multiple de evaluare,
în scopul unei mai bune înțelegeri a abilităților și performanțelor fiecărui copil
 - Th. Triarhică a I. (Richard Sternberg) - I. este maleabilă, scopul educației: psihologii și educatorii să
remedieze deficitele de dezvoltare a unor abilități.
 - Modelul de metacogniție orientat pe proces (Borkowski J.) - explică folosirea strategiilor și procesarea
informației prin legăturile existente între motivație și funcționarea executivă. Conform acestei abordări
(2000), ce se bazează pe un proc. de înv. autoreglată, reușita integrării caracteristicilor cognitive,
motivaționale, personale și situaționale – componentele princip. ale sist. metacognitiv – se află în centrul
I. umane și al adaptării.
WISC – IV - cea mai utilizată măsură a abilităţilor cognitive ale copiilor şi adolescenţilor disponibilă în România
şi etalonată pe un eşantion reprezentativ de copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi16 ani. Proiectul de adaptare în
România a scalei WISC-IV a fost coordonat de către conferenţiar univ. Dr. Anca Dobrean din cadrul
Departamentuui de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, FPSE, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca. Data
publicării în România: 2012. Descrierea eşantionului WISC din România. Normele WISC-IV prezentate în
acest manual sunt extrase dintr-un eşantion reprezentativ pentru populaţia şcolarizată de copii din România cu
vârste cuprinse între 6 ani 0 luni şi 16 ani şi 11 luni. Eşantionul utilizat a fost unul de tip stratificat aleator bi-
stadial. Copiii au fost testaţi doar dacă vorbeau sau înţelegeau limba română. Dovezi ale validităţii WISC-IV în
limba română se regăsesc în capitolul 5 al Manualului tehnic şi de interpretare. Au fost analizate pe un eşantion
românesc de 1101 copii dovezi ale validităţii de construct (derivate pe baza analizei factoriale exploratorii şi
confirmatorii), validităţii de criteriu (cu testul Matrici Progresive Raven, respectiv cu performanţa unui grup de
copii cu deficienţă mentală), respectiv sunt prezentate alte studii corelaţionale.
Administrare: Creion-hârtie; Structură: 10 subteste obligatorii şi cinci subteste suplimentare;Timp de
administrare: 60-90 minute; Scoruri: Coeficient de inteligenţă total, patru indici cognitivi şi scoruri standard pe
subscale. Norme pe eşantion reprezentativ de copii din România: Etalon pe vârste, scoruri pe indici
cognitivi, coeficient de inteligenţă total între 60 şi 140. WISC-IV oferă o măsură a funcţionării intelectuale
generale (CIT), respectiv permite analiza a patru indici cognitivi: Indicele Înţelegerii verbale (IIV), Indicele
Raţionamentului perceptiv (IRP), Indicele Memoriei de lucru (IML) şi Indicele Vitezei de procesare (IVP).
TULBURAREA DIN SPECTRUL AUTISMULUI
 CARACTERISTICI

Varsta Dezvoltare Comportament

0-6 luni Motorie: absenta atitudinii de Bebelus prea calm sau prea agitat.
anticipare,anomalii ale motricitatii si Tulburari ale somnului si ale
tonusului (hipotonie,atitudini comportamentului alimentar.
neobisnuite).
Perspectiva: indifereta fata de lumea
sonora,anomalii ale privirii.
Sociala: deficit al contactului
vizual,anomalii ale primlor vocalize.
6-12 luni Motorie: confirmarea particularitatilor Utilizarea neobisnuita a obiectelor,
motorii,hipo- sau hipertonie,anomalii ale bizarerii; jocul degetelor si al mainilor in
gesturilor,ale atitudinilor. fata ochilor ,balansare,hipo-sau
Sociala: activitati solitare,absenta hiperactivitate.
interesului pentru persoane;nu se lasa
usor consolat;emisii vocale absente sau
insuficiente,mimica absenta sau
insuficienta.
1-2 ani Motorie: jocuri sarace ,retragere: Sterotipii. Dificultate de exprimare a
fascinatie pentru emotiilor si de intelegere a emotiilor
miscari,lumini,sunete(muzica);dificultate celorlalti.
generala de evocare a reprezentarilor
mentale.
Sociala: absenta dezvoltarii
limbajului,indiferenta.
 CARACTERISTICI
Varsta Dezvoltare
2-4 ani Comunicarea: retard sau absenta
dezvoltarii limbajului;comprehensiune
redusa a limbajului ;absenta gesturilor
adecvate;tendinta de repetare a ceea
ce i se spune;maniera neobisnuita de a
vorbi (voce atona,aritmetica, cântata).
Sociala: solitudine,retragere;nu cauta
consolare cand este bolnav,ranit sau
obosit;evita privirea celuilalt;constient
de prezenta celuilalt;nu utilizeaza jocul
simbolic,nu da dovada de imaginatie de
activitati;reactie neconventionala fata de
emotia celuilalt.
4 ani si peste Comunicare:limbaj expresiv
limitat,folosirea rara sau inexistenta a
gesturilor adecvate;folosirea improprie a
pronumelor ,enunturilor,a repetitiilor,a
remarcilor celorlalti;dificultate legata de
limbajul abstract.
Sociala: tratarea celorlati ca
obiect;putin constient de existenta sau
de sentimentele altora;nu se joaca cu
altii;reactii emotionale slabe sau
absente sau reactii
neobisnuite;reactioneaza negativ la
dorinta fizica de afectiune ;nu intelege
conventiile sociale.
Comportament
Manipularea bizara a obiectelor (aliniere
sau rotire);miscari neobisnuite ale
corpului (batai rapide din palma,loviri
ala capului);atasament fata de obiectele
neobisnuite;acte rutiere
nemotivate,dificultatea achizitiei
deprinderilor de igiena.
Preocuparea pentru un subiect unic de
interes sau pentru mai multe subiecte
restranse;nevoia excesiva de repetitie
si de constanta;atasamente fata de
obiecte;fascinatia pentru obiecte care
se invart ;nevoia de rutina ;placere
pentru sarcinile care implica folosirea
mecanica a memoriei (repetarea
datelor,a listelor; limbaj deseori in afara
contextului).
 TULBURAREA DIN SPECTRUL AUTISMULUI
CRITERIUL DE DIAGNOSTIC
A. Carențe persistente în
comunicarea și interacțiunea socială
care survin și se manifestă în
numeroase contexte, la momentul
actual ori în antecedente
! Este important să se specifice
nivelul de severitate actuală:
severitatea e determinată de gradul
de afectare a comunicării sociale și
de modelele restrictive, repetitive
de comportament
B. Modele restrictive, repetitive de
comportament, de interese sau
activități , care se manifestă prin cel
puțin două dintre caracteristici , la
momentul actual ori în antecedente
! Este important să se specifice
nivelul de severitate actuală:
severitatea e determinată de gradul
de afectare a comunicării sociale și
de modelele restrictive, repetitive
de comportament
CARACTERISTICI ALE CRITERIULUI DE DIAGNOSTIC
-carențe în reciprocitatea socio-emoțională: de la abordarea socială
anormală – la eșec în susținerea unui dialog; nivel redus de împărtășire a
intereselor, emoțiilor, afectelor – până la eșecul de-a iniția/răspunde
interacțiunilor sociale.
-carențe în comportamentele de comunicare nonverbale, care variază de
la: comunicarea verbală și nonvb. slab integrată – la anomalii ale
contactului vizual; carențe de înțelegere/folosire a gesturilor – până la o
totală absență a expresiei faciale și a comunicării nonvb.
-carențe în dezvoltarea, menținerea și înțelegerea relațiilor, ce variază de
la: dificultăți de ajustarea a comportamentului potrivit în anumite contexte
sociale – la dificultăți de a împărtăși locul imaginativ sau de a-și face
prieteni – până la absența interesului față de colegi.
- activități motorii, utilizarea obiectelor și vorbirea – toate cu caracter
stereotip și repetitiv (stereotipii motorii simple: fluturarea mâinilor,
pocnirea degetelor, alinierea jucăriilor; ecolalia: imitarea imediată/tardivă
a cuvintelor auzite; vorbirea despre sine folosind cuvântul “tu”).
-insistența pentru uniformitate, rutină, ritualizarea modelelor de
comportament verbal și nonvb. (dificultăți de adaptare, modele de
gândire rigide, ritualuri de salut, nevoia de a folosi același traseu, de a
consuma aceleași alimente în fiecare zi etc.)
-interese foarte restrictive și fixate care au o intensitate anormală
(atașament f. puternic/ preocupare excesivă pentru obiecte neobișnuite)
- Hiper - /hiporeactivitate la stimulii senzoriali sau interes neobișnuit față
de elementele senzoriale ale mediului înconjurător (indiferență aparentă
față de durere/temperatură, reacție adversă față de anumite
sunete/texturi, mirosirea/atingerea excesivă a obiectelor etc.)
 TULBURAREA DIN SPECTRUL AUTISMULUI - continuare
CRITERIUL DE DIAGNOSTIC CARACTERISTICI ALE CRITERIULUI DE DIAGNOSTIC
C. Simptomele trebuie să fie prezente în
perioada timpurie de dezvoltare (dar pot
deveni complet manifeste doar atunci când
solicitările sociale depășesc capacitățile
limitate , iar mai târziu pot fi mascate prin
strategii învățate).
D. Simptomele provoacă afectare
clinică semnificativă în domeniile
social, profesional sau în alte domenii
importante de funcționare în momentul
actual.
E. Aceste perturbări nu pot fi explicate -D.I. și tulb. din spectrul autismului sunt adesea comorbide. Pentru a
mai bine prin prezența dizabilității stabili ambele diagnostice – e necesar ca nivelul de comunicare
intelectuale (tulburarea de D.I.) sau prin socială să fie inferior celui așteptat pentru nivelul general de
întârzierea dezvoltării globale. D.I. si tul. dezvoltare.
din spectrul autismului sunt adesea Copiii cu diagnosticul stabilit conform DSM – IV de tulb. autistă, tulb.
comorbide. Asperger, sau tulb. pervazivă de dezvoltare nespecificată în altă
! A se sfecifica dacă: parte, trebuie să primească diagnosticul de tulburare din spectrul
- cu sau fără afectare intelectuală autismului. Persoanele care au carențe marcate de comunicare
asociată socială, dar ale căror simptome nu întrunesc criteriile pentru
- cu sau fără afectare de limbaj tulburarea din spectrul autismului, ar trebui evaluate pentru
asociată tulburarea de comunicare socială (pragmatică) = caracterizată
- cu catatonie (perturbare psihomotorie printr-o dificultate primară privind aspectul pragmatic al limbajului,
severă, ce se poate manifesta de la adică folosirea socială a limbajului și comunicării.
stupor = lipsa activit. motorii -
la agitație extremă.)
 TULBURAREA DIN SPECTRUL AUTISMULUI – Elemente de diagnostic
 Elementele esențiale ale tulburării din spectrul autismului sunt:
 - Criteriul A - afectarea persistentă a comunicării sociale reciproce și a interacțiunii sociale
 - Criteriul B – modelele restrictive și repetitive de comportament, interese sau activități
 Aceste simptome sunt prezente din copilăria timpurie și limitează/afectează funcționarea de fiecare zi
(Criteriile C, D)
 Elementele centrale ale diagnosticului = evidente în perioada de dezvoltare, dar intervenția, compensarea,
susținerea curentă pot masca dificultățile, în anumite contexte.
 Manifestările tulburării variază în funcție de: gravitatea afecțiunii, nivelul de dezvoltare și de vârsta
cronologică. (De aici, termenul de spectru)
 Tulburarea din spectrul autismului include tulburările cunoscute anterior sub numele de: autism infantil,
autism al copillăriei, autism Kanner (Leo), autism cu funcționalitate ridicată, autism atipic, tulburare
dezintegrativă a copilăriei și tulburarea Asperger.
 Tulburarea Asperger - poartă numele doctorului austriac Hans Asperger, este una dintre cele mai comune
forme de autism, alături de Kanner. Majoritatea copiilor care suferă de această tulburare prezintă un IQ
normal sau chiar peste medie, manifestând interes în diverse domenii în care se perfecţionează. Din acest
motiv, Asperger se mai numeşte şi sindromul geniului.
 Spre deoserbire de Kanner, tulburarea Asperger prezintă o formă de manifestare mult mai uşoară,
dispunând de o paletă mai îngustă de simptomatici. Copiii afectaţi nu au dificultăţi (majore) în dezvoltarea
limbajului şi nici la nivelul percepţiei, memoriei sau gândirii. Ceea ce este caracteristic acestei forme de
autism este dezadaptarea socială. Mai exact, persoanele afectate au dificultăţi în decodificarea emoţiilor
celor cu care se află în relaţie.
 Cu toate acestea, datorită coeficientului ridicat de inteligenţă, ei fac progrese remarcabile în recuperare,
reuşind să ducă o viaţă cât se poate de normală. Prin abilitatea de a acumula rapid informaţii, ei pot învăţa
răspunsuri la anumiţi stimuli cât şi decodarea emoţiilor umane. Există foarte multe genii de-a lungul istoriei
care au suferit de sindromul Asperger precum Mozart, Einstein. Deşi sunt neânţeleşi şi manifestă dificultăţi
de interacţiune, copiii care suferă de sindromul Asperger excelează, în special, în domenii precum
matematica, istoria, muzica sau astronomia. Acestea nu sunt limitate, astfel încât un copil ar putea dezvolta
pasiuni atât pentru tehnologie, biologie sau zoologie, cât şi pentru alte domenii. Cu toate că pasiunile
acestora pot varia, din momentul în care devin atraşi de un anumit domeniu, investesc toate resursele
intelectuale în el, făcându-l centrul universului lor.
 TULBURAREA DIN SPECTRUL AUTISMULUI – continuare
 Debut și evoluție:
 Simptomele sunt recunoscute la vârsta de 12-14 luni, dar se poate și mai devreme de 12 luni, dacă
întârzierile de dezvoltare sunt severe sau după 24 de luni, dacă sunt mai subtile.
 Primele simptome ale tulburării din spectrul autismului includ: dezvoltarea întârziată a limbajului, adesea
însoțită de lipsa interesului social / interacțiuni sociale neobișnuite (apucă de mână alte persoane, fără ca să
le privească); modele de joacă ciudate (poartă asupra sa jucării, dar cu care nu se joacă); modele
neobișnuite de comunicare (cunoaște alfabetul, dar nu răspunde când este chemat pe nume). Poate fi
suspectată surditatea, dar acest diagnostic este exclus.
 In timpul celui de-al doilea an de viață: devin mai evidente comportamentele ciudate și repetitive și absența
jocului tipic (mănâncă aceleași alimente, urmăresc același clip de mai multe ori etc.)
 Tulburarea din spectrul autismului nu este o afecțiune degenerativă, iar învățarea și compensarea continuă
pe toată durata vieții. Adeseori simptomele au intensitate maximă în copilărie (timpurie), cu progrese
evolutive înregistrate în anii mai mari ai copilăriei – ex. creșterea interesului pentru interacțiunea socială.
 Manifestările perturbărilor sociale, de comunicare și ale comportamentelor restrictive/repetitive care definesc
autismul sunt clare în perioada de dezv. Mai târziu în evoluția vieții, intervenția și compensarea, pot masca
aceste dificultăți cel puțin în unele contexte. Totuși, simptomele rămân suficiente pentru a cauza deficit în
sfera socială, profesională etc.

 Diagnostic diferențial
 Sindromul Rett (malformație genetică întâlnită la fete, și doar în cazuri excepționale la băieți, ce afectează
dezvoltarea normală a creierului)- întreruperea interacțiunilor sociale poate fi observată în timpul fazei
regresive a sindromului Rett (în mod tipic, în intervalul de vârstă 1-4 ani). Un procent substanțial din fetele
tinere afectate pot avea un tablou clinic ce întrunește criteriile de diagnostic pt. tulb. din spectrul autismului.
După această perioadă, majoritatea celor cu S. Rett își ameliorează abilitățile de comunicare, iar elementele
de autism nu mai sunt o sursă de îngrijorare. În concluzie, tulb. din spectrul autismului ar trebui luată în
considerare numai atunci când sunt întrunite toate criteriile de diagnostic.
 TULBURAREA DIN SPECTRUL AUTISMULUI – continuare
Mutismul selectiv ( tulburare, descrisă încă din 1880 cu numele de Mutism Electiv în 1930, în care, copiii /cei afectați
"aleg" (se hotărăsc) să nu mai vorbească. Este forma lor majoră de opoziție și protest. Acești copii refuză să vorbească
în anumite situatii, deși au achiziț ionat limbajul. Ei par a "selecționa" situațiile sociale în care vor să vorbească. De
aceea autorii americani preferă, începând cu DSM IIIR, termenul de "selectiv".) – în M.S. dezvoltarea timpurie nu este
perturbată. Chiar și atunci când copilul nu vorbește, reciprocitatea socială nu este afectată, și nici nu sunt prezente
modele restrictive/repetitive de comportament.
Tulburările de limbaj și tulburarea de comunicare socială (pragmatică) – în unele forme de tulburare de limbaj pot fi
prezente probleme de comunicare și unele dificultăți sociale secundare. Totuși tulb. specifică de limbaj nu este asociată
cu comunicare nonverbală anormală și nici cu prezența modelelor restrictive/repetitive de comportament, interese și
activități.
Dizabilitatea intelectuală (tulburarea de dezvoltare intelectuală) fără tulburarea din spectrul autismului – greu de
diferențiat la copiii foarte mici. Este oportună stabilirea diagnosticului de tulburare din spectrul autismului la o persoană
cu D.I. atunci când comunicarea socială și capacitatea de interacțiune sunt perturbate comparativ cu niv. de dezvoltare
atins de abilitățile nonverbale ale persoanei (ex. abilități motorii fine, rezolvarea problemelor nonverbale).
Tulburarea cu mișcări stereotipe – atunci când stereotipiile provoacă auto-vătămare și devin principalul obiectiv al
tratamentului, pot fi adecvate ambele diagnostice.
Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate – sunt comune anomaliile privind hiperactivitatea și atenția (f. concentrată
sau ușor de distras). Un diagnostic de ADHD trebuie luat în considerare atunci când dificultățile de atenție / hiperactiv. le
depășesc în intensitate pe cele observate la cei cu o vârstă mentală comparabilă.
Schizofrenia – cu debut în copilărie apare de obicei după o perioadă normală (aproape) de dezvoltare. Caracterizată
printr-o disfuncție socială, apariția unor interese și convingeri atipice se poate confunda cu deficitele sociale din
tulburarea din spectrul autismului. Halucinațiile și ideile delirante, elemente definitorii schizofreniei, nu caracterizează
tulburarea din spectrul autismului.
Comorbidități – se asociază frecvent cu:
- afectarea intelectuală + tulburarea structurată de limbaj (incapacitatea de a înțelege și de a construi propoziții corecte
dpdv. gramatical)
- aprox. 70% pot avea o tulburare mintală comorbidă, iar 40% pot avea 2/mai multe tulb. mintale comorbide
-cu ADHD, când sunt întrunite criteriile de dg. pentru fiecare dintre cele 2 tulburări, ambele diagnostice trebuie să fie
stabilite
- cu tulb. de dezvoltare a coordonării, cu tulb. anxioase, depresive, dificultățile specifice de învățare (scriere, citire,
aritmetică)
- asocierea cu afecțiune medicală/genetică sau de mediu/dobândită, ce includ: epilepsia, tulb. de somn, constipația,
tulb. de aport alimentar de tip evitant/restrictiv.
 TULBURAREA CU DEFICIT DE ATENȚIE/HIPERACTIVITATE
CRITERIUL DE DIAGNOSTIC
A. Un model persistent de lipsă
de atenție și/sau de
hiperactivitate-impulsivitate care
afectează
funcționarea/dezvoltarea,
caracterizat prin:
1. Lipsă de atenție - șase/ mai
multe din simptomele următoare
au persistat timp de cel puțin 6
luni la o intensitate
necorespunzătoare nivelului de
dezvoltare și care afectează
negativ activitățile sociale și
școlare/profesionale
* pentru adolescenții cu vârste
mai mari (cel puțin 17 ani) și
pentru adulți sunt necesare
minimum 5 simptome.
CARACTERISTICILE CRITERIUL DE DIAGNOSTIC
1.Simptome – deseori subiectul manifestă:
a. eșuează în efortul de concentare asupra detaliilor sau face greșeli din
neglijență la școală/serviciu/în timpul altor activit. (omite/ratează detalii)
b. dificultăți în menținerea atenției când efectuează sarcini sau în timpul
jocului
c. pare să nu asculte atunci când i se vorbește direct
d. nu urmează întocmai instrucțiunile pe care le primește și nu finalizează
temele la clasă/sarcinile casnice/la locul de muncă
e. are dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților
f. evită, își exprimă neplăcerea sau nu e dispus să se angajeze în sarcini
care presupun efort minimal susținut
g. pierde obiectele necesare îndeplinirii sarcinilor/activităților
h. distras de stimuli externi (adolescenți/adulți – ex. gânduri fără legătură cu
subiectul)
i. uită frecvent aspecte legate de activitățile zilnice
 TULBUARREA CU DEFICIT DE ATENȚIE/HIPERACTIVITATE
CRITERIUL DE DIAGNOSTIC
A.2. Hiperactivitate și
impulsivitate
șase/ mai multe din simptomele
următoare au persistat timp de
cel puțin 6 luni la o intensitate
necorespunzătoare nivelului de
dezvoltare cu un impact
negativ asupra activităților
sociale și școlare/profesionale
* pentru adolescenții cu vârste
mai mari (cel puțin 17 ani) și
pentru adulți sunt necesare
minimum 5 simptome.
CARACTERISTICILE CRITERIUL DE DIAGNOSTIC
2.Simptome – deseori subiectul manifestă:
a. se joacă nervos cu mâinile/picioarele / lipsă de astâmpăr când stă pe
scaun
b. se ridică de pe scaun și pleacă, în situații în care ar trebui să rămână
așezat
c. aleargă în jur sau se cațără pe obiecte, în situații în care acest lucru este
inadecvat
d. incapabil să se joace/să se angajeze în activități distractive în liniște
e. este frecvent pe punct de plecare, acționând ca și cum ar fi condus “de
un motor”
f. vorbește în exces
g. răspunde brusc înainte ca întrebarea să fie formulată până la capăt
h. are dificultăți în a-și aștepta rândul
i. întrerupe/intervine în activitatea altora
 TULBUARREA CU DEFICIT DE ATENȚIE/HIPERACTIVITATE
CRITERIUL DE DIAGNOSTIC CARACTERISTICILE CRITERIUL
DE DIAGNOSTIC

B. Câteva simptome de lipsă de atenție / hiperactivitate-impulsivitate au fost

prezente înaintea vârstei de 12 ani.
C. Câteva simptome de lipsă de atenție / hiperactivitate-impulsivitate sunt
prezente în două sau mai multe situații (acasă/la școală/serviciu;cu
prietenii/rudele; în alte activități)
D. Există dovezi clare că simptomele interferează cu funcționarea socială, școlară
sau profesională sau îi diminuează calitatea.
E. Simptomele nu apar exclusiv în timpul schizofreniei sau altei tulburări psihotice
și nu pot fi explicate mai bine printr-o altă tulburare mintală (ex. tulb. afectivă,
anxioasă, disociativă, de personalitate, intoxicația cu substanțe/sevrajul)

!!! A se specifica tipul:

Tablou clinic combinat: dacă criteriul A1,cât și A2 au fost întrunite în ultimele 6 luni
Tablou clinic cu predominanța lipsei de atenție: dacă este întrunit criteriul A1, dar nu este întrunit criteriul A2 în
ultimele 6 luni
Tablou clinic cu predominanța hiperactivității/impulsivității: dacă este întrunit criteriul A2, dar nu este întrunit
criteriul A1 în ultimele 6 luni
!!! A se specifica nivelul de severitate actuală:
Ușoară: puține simptome sunt prezente (dacă) în exces față de cele necesare pentru stabilirea diagnosticului, iar
manifestările provoacă doar disfuncții minore în sfera socială/profesională
Moderată: sunt prezente simptome/disfuncții între “ușoare” și “severe”
Severă: multiple simptome sunt prezente (sau câteva deosebit de severe) în exces față de cele necesare pentru
stabilirea diagnosticului, sau simptomele provoacă disfuncție semnificativă în sfera socială/profesională
 TULBUARREA CU DEFICIT DE ATENȚIE/HIPERACTIVITATE
 Prevalență: ADHD apare la aprox. 5% din copii și 2,5% din adulți.
 Debut și evoluție:
 Cel mai adesea, este identificată în anii de școală elementară – lipsa atenției este evidentă și deranjantă
 Tulburarea e relativ stabilă pâna la începutul adolescenței, dar la unele persoane are o evoluție agravantă,
cu evoluția comportamentelor antisociale.
 Simptomele hiperactivității motorii devin mai puțin evidente în adolescență și la vârstă adultă – persistă
neliniștea, lipsa atenției, dificultățile de planificare, impulsivitatea
 La preșcolari – principala manifestare este hiperactivitatea
 Lipsa atenției – evidentă în anii de școală elementară
 În adolescență – semnele de hiperactivitate se limitează la agitație / sentiment interior de neliniște
 La adulți – impulsivitatea poate rămâne problematică, chiar și atunci când hiperactivitatea s-a diminuat.
 Elemente de diagnostic dependente de gen:
 ADHD – mai frecventă la pers. de sex masculin, decât la cei de sex feminin în populația generală: 2:1 la
copii și 1,6:1 la adulți
 Tabloul clinic în care predomină lipsa de atenție – mai frecvent la femei decât la bărbați.
 Consecințele funcționale ale ADHD:
 ADHD – se asociază cu performanță și achiziții școlare scăzute - și cu respingere socială
 La adulți - se asociază cu performanțe mai slabe privind performanța profesională, prezența la locul de
muncă, cu un procent mai mare de conflicte interpersonale
 Copiii cu ADHD – au o probabilitate superioară față de cei care nu au ADHD – în a dezvolta tulburare de
comportament în adolescență, și tulb. de P. antisocială. Mai târziu au risc mai mare pentru tulburări ale
consumului de substanțe și de detenție.
 Comorbidități: cu tulburarea de opoziție și comportament sfidător (la 50% dintre copiii cu tablou clinic
combinat); cu tulb. de conduită; cu tulb. specifică de învățare; cu tulb. de personalitate antisocială (la adulți);
cu tulb. obsesiv-compulsivă, cu tulburările ticurilor și tulburarea din spectrul autismului.