Sunteți pe pagina 1din 35

Definirea sănătăţii- criterii de referință

Definirea sănătăţii este un demers în care se


utilizează două, sau mai multe, criterii de
referinţă.
Cele mai frecvent utilizate criterii pentru definirea
sănătăţii sunt:
 bunăstarea funcţională;
 capacitatea organismului de a se adapta la
condiţiile variate de viaţă şi muncă;
 condiţia umană care îl face pe individ creativ
Sănătatea - Definiția OMS

 Sănătatea este definită, în constituţia OMS, ca


“….bunăstare completă fizică, mentală şi
socială, care nu constă numai în absenţa bolii
sau infirmităţii”.
Definiția OMS- caracteristici

Caracteristicile acestei definiţii sunt:


 este acceptată ca o “aspiraţie”;
 implică responsabilitatea societăţii în realizarea ei;
 subliniază caracterul pozitiv şi multiaxial al sănătăţii.
 Definiţia înscrisă, încă din 1948, în Constituţia OMS
orientează medicina către păstrarea stării de sănătate şi
creează premisele de transformare a activităţii medicale
preventive dintr-o acţiune teoretică declarativă într-una
aplicată pe scară largă cu mijloace eficiente.
Sănătatea- Definiții clasice

 Dintre definiţiile clasice o menţionăm pe cea a


lui Ferber care considera sănătatea “o stare în
procesul de adaptare care trebuie să garanteze
funcţionarea organismului uman şi participarea
lui la procesul de socializare”
OBS!

 Trebuie diferenţiate noţiunile de sănătate a


individului şi sănătate a populaţiei.
Sănătatea individului

 La nivel individual, sănătatea este rezultanta


interacţiunii dintre zestrea biologică, genetică a
individului şi condiţiile mediului său de viaţă şi de
activitate, natural şi social. Conform definiţiei OMS,
sănătatea este înţeleasă ca o capacitate
morfofuncţională care asigură omului posibilitatea de a
acţiona optim din punct de vedere fizic, somatic
(biologic) şi mental (psihic), de a-şi exprima plenar
ansamblul posibilităţilor sale potenţiale în raport cu
cerinţele contextului social. În consecinţă starea de
sănătate este expresia adaptării adecvate a persoanei
la condiţiile mediului, încât între structurile psiho-
fiziologice, resursele organismului şi circumstanţele
ambientale să se poată stabili un echilibru armonios.
Conceptul sănătăţii pozitive

 Conceptul sănătăţii pozitive a fost dezvoltat ulterior de


Bowling. Nemulţumit că majoritatea instrumentelor de
evaluare măsoară deviaţiile de la starea de sănătate,
starea de sănătate/boală sau absenţa bolii, acesta a
afirmat că sănătatea individului este bună atunci când,
din punct de vedere:
 fizic- persoana se simte bine, munceşte, se hrăneşte şi
se odihneşte bine, îşi desfăşoară corespunzător
activităţile în familie şi în comunitate;
 mental- persoana nu are nici deprimări, sau nenorociri şi
nici fericiri subiective;
 social- persoana are o stare materială confortabilă, se
integrează normal în viaţa familială şi comunitară, în
activitatea profesională şi socială.
Parametrii sociali ai stării de sănătate/boală

 Parametrii sociali ai stării de sănătate permit


înţelegerea condiţionării stărilor de
sănătate/boală în funcţie de variabilele sociale şi
culturale care se manifestă în sistemul social
global; parametrii sociali ai stării de sănătate au
în vedere bunăstarea socială, materială şi
spirituală a membrilor colectivităţilor umane şi se
referă la capacitatea lor optimă de a-şi îndeplini
rolurile sociale
Relaţia dintre parametrii stării de
sănătate şi echilibrul bio-psiho-social
Sănătatea populației

 La nivel comunitar, sănătatea reprezintă o expresie


sintetică dintre populaţia umană (cu caracteristicile ei
genetice, demografice, psihologice şi culturale), pe de o
parte şi elementele mediului ambiant (natural şi social),
pe de altă parte.
 Prin urmare sănătatea populaţiei este un fenomen
complex, de masă, biologico-social, care se studiază, de
aceea, numai prin metode statistice şi se exprimă printr-o
serie de indicatori statistici, ea reprezintă un indicator
major al nivelului de trai al comunităţii respective.
Conceptul holistic asupra sănătăţii

 Conceptul holistic asupra sănătăţii consideră


omul o fiinţă complexă, multideterminată, cu largi
valenţe şi implicaţii de natură biologică,
psihologică, culturală, axiologică.
 „Ştiinţa despre om nu poate fi decât multi- şi
inter-disciplinară“
EWLES

Plecând de la conceptul holistic asupra sănătăţii Ewles şi


col. au redefinit conceptul de sănătate individuală
descriindu-i următoarele dimensiuni:
 biologică (funcţionalitatea optimă a organismului);
 psihologică (sănătatea mentală optimă);
 emoţională;
 socială (integrare familială şi socială optimă);
 spirituală;
 ecologică (integrare optimă a individului în mediul
ambiant).
Definirea conceptului de boală

 Boala- este o stare obiectivă care poate fi


verificată prin acceptarea unei dovezi în
societatea noastră, dovada este determinată prin
medicina ştiinţifică.
 În raport cu sănătatea, boala se manifestă ca o
formă particulară de existenţă a omului,
caracterizată printr-un proces care tulbură
echilibrul părţilor în organism şi al organismului
în raport cu mediul şi care duce, fie la limitarea
sau dispariţia libertăţii şi a capacităţii de muncă,
fie la decesul celui care s-a îmbolnăvit.
Suferința

 Suferinţa este- experienţa subiectivă de pierdere


a sănătăţii.
 Aceasta este privită în termeni de simptome.
Suferinţa şi boala nu sunt acelaşi lucru, deși este
semnalat un grad mare de coexistenţă. Se poate
diagnostica o boală fără existenţa unei suferinţe
sau fără raportarea unor simptome
Starea de boală

 Starea de boală- este un termen generic folosit


pentru a ne referi la experienţa de boală şi
suferinţă în acelaşi timp.
 Starea de boală reprezintă o inadaptare globală
a persoanei, faţă de ea însăşi şi de mediu, încât
răspunsurile faţă de situaţiile ambientale vor
apărea depăşite
Leriche

După Leriche , boala poate fi definită în trei


moduri diferite:
 - o anumită stare a corpului;
 - o anumită interpretare a medicului;
 - şi starea de conştiinţă a bolnavului.
OBS!

 Este unanim apreciat însă faptul că nici una din


definiţiile date până în prezent a sănătăţii nu este
complet satisfăcătoare din punct de vedere
axiologic şi gnoseologic.
Determinanţii sănătăţii

 Dezvoltarea semnificativă a Sănătăţii Publice


constatată în cea de a doua parte a secolului
XX a fost însoţită de o extindere fără precedent
a studiului determinanţilor sănătăţii şi de o
sinteză a acestor cercetări la nivel mondial şi
european.
Factorii care influenţează starea de
sănătate a populaţiei

 Întrucât starea de sănătate este condiţionată


simultan de cauze interne şi externe în raport cu
organismul uman, factorii care influenţează
sănătatea sunt numeroşi şi cu acţiune complexă
endogenă şi exogenă.
Determinaţii stării de sănătate- influență

 Determinaţii stării de sănătate îşi exercită


influenţele cu intensităţi diferite şi au o
variabilitate importantă în raport cu nivelul de
dezvoltare economico-socială şi culturală, nivelul
atins de ştiinţă şi tehnică, condiţiile aferente de
medicină, gradul accesibilitate a populaţiei la
sistemul de sănătate, mediul rezidenţial (rural şi
urban), zonele geografice, vârsta şi sexul etc.
Determinaţii stării de sănătate- acțiune

 Acţiunea factorilor sănătăţii este simultană,


interrelaţională şi globală, fiind foarte greu să se
măsoare şi să se ierarhizeze acţiunea fiecăruia
dintre ei.
 Totuşi din punct de vedere teoretic, se poate
elabora o schemă generală, a factorilor care
acţionează asupra stării de sănătate a populaţiei,
aceasta cuprinzând, în principal, factori de ordin
biologic, factori demografici, factori sanitari,
factori de mediu fizic şi factori de mediu social
Lalonde

 Lalonde afirma că sănătatea şi boala depind de


factori (cunoscuţi sub denumirea generică de
determinanţi) endogeni (biologici) şi exogeni, de
mediu (mezologici), care la rândul lor se împart
în factori naturali şi sociali (fig.)
Lalonde

În modelul propus, Lalonde identifică patru mari


categorii de determinanţi cu impact semnificativ
asupra sănătăţii:
 biologia umană;
 stilul de viaţă;
 mediul ambiant;
 organizarea serviciilor de sănătate.
Factorii care condiţionează starea de
sănătate a populaţiei

Mediu

Social
Cultural

Spiritual OM P
Mediu Psihologic Mediu

Biologic

Mediu
Factorii endogeni

 Factorii biologici, ca principali factori endogeni, îşi


exercită influenţa prin variabilitatea reactivităţii
organismului la provocările mediului (posibilitatea
organismului uman de a se adapta la condiţiile în
continuă schimbare ale mediului), precum şi prin
ereditate (care poate să fie normală sau patologică).
 Factorii de ordin biologic care au o mare influenţă asupra
unor indicatori esenţiali ai stării de sănătate (ex.:
mortalitatea, morbiditatea) sunt: ereditatea, sexul, vârsta,
îmbătrânirea, constelaţia neuroendocrină ş.a.
Factorii demografici

 Factorii de ordin demografic au un impact puternic


asupra stării de sănătate a populaţiei şi a dinamicii
acesteia, atât prin starea demografică (numărul şi
densitatea, gradul de dispersie şi structura populaţiei)
cât şi prin mobilitatea spaţială sau migratorie şi
mobilitatea socială a acesteia. Determinând unele
caracteristici şi imprimând anumite tendinţe în starea de
sănătate, factorii demografici acţionează asupra
întregului sistem de ocrotire a sănătăţii, cu
componentele sale- medicală şi socială
Factorii exogeni

Nu trebuie uitat însă că individul şi populaţia au interrelaţii


permanente cu numeroşi factori ai mediului ambiant
(exogeni) a căror influenţă asupra sănătăţii este
semnificativă:
 factori fizici- pulberi, radiaţii, temperatură ş.a.;
 factori chimici- calitatea alimentelor, poluanți, toxice ş.a.;
 factori biologici- bacterii, virusuri, fungi ş.a.;
 factori socio-culturali, educaţionali, comportamentali-
sărăcia, stilul de viaţă, atitudini, obiceiuri, nivelul
educaţiei, izolarea socială ş.a;
 factori geoclimatici- relief, climă ş.a.;
 activitatea serviciilor de sănătate- preventive, curative şi
recuperatorii.
Acțiunea factorilor de mediu

 Acţiunea fiecărui factor de mediu asupra organismului


uman nu este izolată ci într-o interdependenţă
permanentă. Factorii din mediul fizic sunt într-o strânsă
intercondiţionare cu factorii social-economici, culturali şi
sanitari, ceea ce face acţiunea nocivă a unor factori
naturali să nu fie progresiv negativă asupra stării de
sănătate. Oamenii pot transforma în mod pozitiv mediul
natural, acesta apărând ca un mediu fizic organizat şi
constituind un element al bunăstării economice, sociale,
culturale şi de sănătate.
 Acţiunea factorilor de mediu natural asupra organismului
uman şi a populaţiei poate fi pozitivă (sanogenă),
negativă (patogenă) şi mai rar indiferentă.
Factorii sociali

 Totodată trebuie ţinut seama şi de influenţa factorilor socio-


economici. Indivizii nu trăiesc izolaţi, ci ei îşi desfăşoară viaţa şi
activitatea în societate, în comunităţile umane, de aceea trebuie
acordată o atenţie deosebită influenţei exercitate de factorii sociali
asupra organismului uman şi a stării de sănătate a populaţiei.
Trebuie relevat conţinutul complex al noţiunii de factor social care
indică interrelaţiile organismului uman cu mediul social de viaţă şi
activitate. Dintre factorii sociali cu influenţă deosebită asupra
sănătăţii individului şi populaţiei menţionăm: mediul social (urban-
rural), nivelul de trai, profesia-ocupaţia, factorii demografici (sexul,
vârsta), nivelul de instrucţie şcolară, condiţii de muncă şi de viaţă. O
altă categorie de factori sociali cu deosebit impact asupra stării de
sănătate este reprezentată de relaţiile interumane stabilite în
procesul de muncă, în familie sau în societate.
Factorii care ţin de sistemul de sănătate

 Factorii care ţin de sistemul de sănătate, înţeleşi


ca şi grad de dezvoltare şi eficientizare a
serviciilor de sănătate, exercită un rol important
asupra caracteristicilor stării de sănătate .
Nivelul de trai şi calitatea vieţii

 Nivelul de trai şi calitatea vieţii influenţează semnificativ


starea de sănătate a populaţiei. Expresie a volumului de
bunuri şi servicii care stau la dispoziţia indivizilor şi
familiilor, în vederea satisfacerii trebuinţelor de viaţă ale
acestora, nivelul de trai condiţionează starea de sănătate
a populaţiei şi este dependent, la rândul său, de gradul
de dezvoltare economică a ţării, de măsura participării la
procesul de muncă a persoanelor apte, de mărimea
veniturilor create în societate şi de gradul de
accesibilitate al persoanelor şi familiilor la aceste venituri.
Dever

 Dever a introdus conceptul “holistic” în


analiza sănătăţii populaţiei revizuind şi
sistemul de indicatori utilizat.
Modelul Dever al determinanţilor stării de
sănătate

Maturizare şi Sisteme interne Moştenire genetică


îmbătrânire complexe

Social Biologia preventive


umană

Psihic Mediul Starea de Servicii de curative


sănătate sănătate

Fizic de recuperare
Comportamente

Riscuri profesionale Obiceiuri Riscuri în


alimentare şi de timpul liber
consum
Natura factorilor de risc

 Factorii de risc care rezultă din civilizaţia


contemporană sunt numeroşi şi sunt de natură
diferită; aceştia se referă, în special, la condiţiile
de mediu necorespunzătoare, poluare, noxe
profesionale, stres, contactul cu bolnavii cu boli
transmisibile, alimentaţie dezechilibrată, nivel
cultural-sanitar scăzut al individului şi familiei etc
Riscul de îmbolnăvire

 Riscul de îmbolnăvire– reprezintă totalitatea


condiţiilor sau circumstanţelor (de ordin medical
sau de altă natură) care ar putea prezenta un
pericol pentru sănătate şi ar situa individul, sau
grupul uman asupra căruia acţionează, într-o
poziţie de inferioritate faţă de alţi indivizi sau
alte colectivităţi cu caracteristici identice–
constituie unul dintre elementele de bază care
trebuie luate în considerare la definirea stării de
sănătate.