Sunteți pe pagina 1din 11

EVALUAREA PSIHOLOGICĂ ÎN CADRUL EXPERTIZEI

MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE

Expertiza medico-legală psihiatrică se dispune din oficiu sau


la cerere, ea având un caracter obligatoriu în următoarele
situaţii:
 omorul deosebit de grav
 în cazul îndoielii asupra stării de sănătate psihică a celui
examinat
 în constatări ce n-au stabilit cauza unei morţi
 pentru minorii între 14 şi 16 ani
 pentru stabilirea „tulburării datorată naşterii” în
pruncucidere.
Structura şi conţinutul raportului de expertiză (partea
introductivă, descriptivă şi finală) sunt prevăzute în
art. 122-123 C.P. Întrebările din ordonanţă sau
încheiere se referă la:
 existenţa sau non-existenţa unei boli psihice;
 caracterul temporar sau permanent al tulburărilor
psihice;
 trăsăturile şi specificul comportamentului patologic;
 prezenţa sau absenţa discernământului;
 dacă persoana examinată prezintă potenţial de
periculozitate socială şi care sunt măsurile ce se
impun;
 dacă este sau nu o legătură cauzală între boala
psihică şi fapta comisă.
Raportat la aprecierea discernământului sunt
avute în vedere următoarele aspecte:
 discernământul nu se exprimă în procente;
 discernământul abolit reprezintă criteriul medical de
apreciere a absenţei responsabilităţii;
 celelalte etichetări ale discernământului (diminuat, mult
diminuat) reprezintă criterii medicale de apreciere a
existenţei responsabilităţii penale nuanţate psihopatologic,
având rolul de a oferi argumente ştiinţifice în vederea
gradării pedepsei.

De asemenea, în cadrul expertizei se va justifica hotărârea de


obligativitate la tratament medical ambulatoriu până la
însănătoşire sau de internare într-un spital cu profil.
Internarea poate fi luată şi ca măsură provizorie în cursul
urmăririi penale sau a judecăţii.
 Ordonanţa 1/2000 precizează că expertiza medico-
legală psihiatrică se realizează de către o comisie
formată dintr-un medic legist şi doi medici psihiatri,
numai în centrele unde există servicii medico-legale
şi secţii spitaliceşti de psihiatrie, iar în expertizarea
minorilor se recomandă şi participarea unui
pedopsihiatru. Expertiza se realizează prin
observaţie clinică, internare dacă este cazul,
explorări complementare dacă sunt necesare (în
această categorie se înscrie şi examinarea
psihologică, fără a fi stipulată ca obligatorie), prin
consultarea datelor din dosarul cauzei privind
antecedentele medicale, penale, datele de anchetă
socială, precum şi a împrejurărilor în care a fost
comisă fapta.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică
este structurat în trei părţi:

a. în introducere este trecut organul care a dispus


expertiza, numele expertului, data dispunerii
expertizei şi a întocmirii ei, obiectul expertizei,
întrebările şi răspunsurile, materialul de
examinat şi explicaţiile părţilor
b. în partea expozitivă (descriptivă) sunt descrise
operaţiunile efectuate şi analiza obiecţiilor
c. în partea finală (concluzii) se răspunde la
întrebări.
Examinarea psihologică în cadrul expertizei medico-
legale psihiatrice are în vedere două aspecte.
Primul este legat de utilizarea unor probe
psihologice adaptate în funcţie de cazuistica
investigată. Cel de al doilea aspect vizează
relaţia stabilită între examinator şi examinat.
În relaţia cu examinatorul, subiectul poate manifesta
atitudini variate:
 absenţa sau prezenţa remuşcărilor;
 acceptarea sau neacceptarea responsabilităţii
actului delincvenţial;
 recunoaşterea faptei comise cu o atitudine de
indiferenţă;
 diferite atitudini faţă de pedeapsă şi faţă de culpă.
 Spre deosebire de alte situaţii, examinarea în cadrul
expertizei medico-legale psihiatrice se desfăşoară
sub semnul unei constrângeri, subiectul examinat se
află într-o situaţie de a cărei soluţionare depinde
aplicarea sau nu a unei pedepse. Cel examinat se
percepe ca fiind sub semnul vinovăţiei, chiar dacă
uneori doar prezumtivă (în cazul în care nu a fost
pronunţată pedeapsa), iar psihologul este perceput
nu doar în calitate de specialist (uneori fiind investit
cu valenţe pozitive), ci şi în calitate de membru
aparţinător al grupului celor care vor contribui la
administrarea pedepsei. Pe de altă parte, examenul
psihologic poate să ajute la elucidarea unor aspecte
care pot fi în favoarea subiectului dintr-o anumită
perspectivă.
Instrumente folosite în examinarea psihologică din
cadrul expertizei vizează:
1.stabilirea nivelului inteligenţei, precum şi a dihotomiei în
ceea ce priveşte raportul normal-deficient. Testele din
această categorie pot fi verbale (unele scale din WISC şi
WAIS) sau non-verbale (scale din WISC şi WAIS, cuburile
Kohs, Matricile Raven, TONI etc.).
2.testele de inteligenţă socială (Testul lui Hunt).
3. instrumentele utilizate pentru determinarea randamentului:
testul Toulouse-Pieron, Praga, testul Labirint etc., vizând
diferite calităţi ale atenţiei sau instrumente folosite pentru
investigarea memoriei: testul de memorie Rey. Acestea
sunt folosite în contextul expertizei medico-legale
psihiatrice, în vederea stabilirii nivelului de discernământ,
raportat la anumite deteriorări cognitive, amnezii, tulburări
psihice, traumatisme etc.
4. categoria testelor folosite pentru investigarea personalităţii
referindu-ne, pe de o parte, la inventarele şi chestionarele
de personalitate (NEO PI-R, CPI, FPI, EPI, 16PF ) şi, pe de
altă parte, la testele proiective (Rorschach, Szondi,
Holtzman, TAT, Rosenzweig, Testul Arborelui etc).
5. instrumente folosite pentru investigarea dimensiunii
moralităţii şi amintim în acest sens „scalele de maturizare
socială”, cele mai cunoscute fiind cele elaborate de M.Q.
Grant şi J. Grant (1957), B.T. Palmer (1969), L. Kohlberg
(1968), precum şi scalele de atitudini.
6. tabelele de predicţie, elaborate de Sheldon şi E. Glueck
(prognozarea comportamentului delincvent), Scala
dezvoltată de Kwaraceus privind înclinarea spre
delincvenţă şi Lista de control; Scala de socializare a lui
Gough; Inventarul lui Jessnes; Scala lui Mulligan, Scala lui
Rutter etc.
.
 Protocolul psihologic elaborat în urma examinării, în cadrul expertizei
medico-legale psihiatrice nu are un specific anume, diferit faţă de
alte domenii. Se adaptează ca structură şi instrumente utilizate în
funcţie de fiecare caz în parte. Pe lângă examinarea propriu zisă,
psihologul trebuie să realizeze o anamneză, de multe ori datele pe
care le obţine completându-le pe cele obţinute de către ceilalţi
specialişti. Întrucât examinarea psihologică este inclusă în raportul
de expertiză nu este necesar să se descrie fapta, dar este indicat să
se ofere o explicaţie a acesteia din punct de vedere psihologic, să se
stabilească legături între faptă şi anumite aspecte de personalitate
ale celui investigat. Abordarea cazului trebuie să fie cât mai
laborioasă cu putinţă, în acest sens fiind indicată testarea în mai
multe şedinţe a subiectului investigat, utilizarea unor probe care să
acopere diferite laturi ale personalităţii, precum şi probe de factură
cognitivă, investigarea unor aspecte legate de copilăria subiectului,
mediul din care acesta provine, fiind utilă întrevederea şi cu alţi
membrii ai familiei.