Sunteți pe pagina 1din 14

 A fost dezvoltat în anii ‘80 în SUA şi Marea

Britanie.
 Aşa cum este definit de către autorii săi William
Miller şi Stephen Rollnick este o metodă directivă
de comunicare, centrată pe client, care are ca
scop creşterea motivaţiei intrinseci pentru
schimbare prin explorarea şi rezolvarea
ambivalenţei.
 Este „centrat pe client” – la fel ca în practica lui
Carl Rogers – şi se desfăşoară într-o atmosferă
empatică şi valorizantă, facilitând schimbarea
comportamentului şi stilului de viaţă al clientului.
 Este vorba despre un stil de intervenţie, despre o
modalitate particulară de interacţiune cu clientul,
orientată spre un obiectiv determinat, de
exemplu, diminuarea sau renunţarea la
comportamentul de risc.
Interviul motivational are la bază principii care
subliniază responsabilitatea clientului pentru
propria alegere. Ambivalenţa este naturală din
toate perspectivele schimbării. În acest sens, prin
explorarea şi descoperirea valorilor şi percepţiilor
proprii clientului, relaţia are scopul de a creşte
motivaţia acestuia pentru schimbare. Clientul este
cel care va formula argumentele în favoarea
schimbării. Preocupările acestuia au prioritate faţă
de cele ale consilierului.
Interviul motivational este util în special în situaţiile
în care clienţilor le este dificil să recunoască
severitatea unei probleme. Stabilirea unei relaţii de
colaborare permite gestionarea unui nivel iniţial
scăzut de motivaţie, dificil de abordat prin
metodele uzuale.
„Wheel of change”
 Modelul descrie o serie de stadii prin care
trec persoanele în cadrul încercării de a
schimba o situație, o problemă sau un
comportament.
 „Wheel of change” este un model circular,
ceea ce înseamnă că persoana poate
parcurge stadiile de câteva ori înainte de a
realiza o schimbare stabilă. Motivația pentru
schimbare în cadrul acestei abordări trebuie
înțeleasă cu referire la stadiul în care se află
persoana ca pregătire pentru schimbare.
Roata schimbării
Stadiile schimbării sunt:
1. Stadiul precontemplativ - persoana nu ia în considerare
schimbarea. Sarcinile consilierului în acest stadiu sunt:
 oferă informații beneficiarului/clientului despre
comportamentul problematic;
 oferă feed-back;
 scopul intervenției este de a-l ajuta pe client să devină
conștient de problemă și de posibilitatea schimbării.

2. Stadiul contemplativ - persoana este ambivalentă în ceea


ce privește schimbarea. Sarcinile consilierului în acest
stadiu sunt:
 Îl ajută pe client să păstreze balanța înclinată în favoarea
argumentelor pro-schimbare, utilizând interviul motivațional;
 Îl ajută pe client să internalizeze argumentele necesare
schimbării (gestionarea ambivalenței).
3. Stadiul determinării - persoana ia hotărârea
schimbării, este motivată în acest sens. Sarcinile
consilierului în acest stadiu sunt:
 să-l ajute pe client să găsească o strategie de
schimbare, care să fie acceptabilă, adecvată,
eficientă.

4. Stadiul acțiunii - persoana se angajează în


diferite acțiuni pentru schimbare.
 oferă suport (prin deprinderile și tehnicile
suportive specifice consilierii) clientului, pentru
ca acesta să facă pași în sensul schimbării.
5. Stadiul menținerii - persoana menține sau nu
acțiunea pentru schimbare. Sarcinile consilierului în
acest stadiu sunt:
 ajută clientul să identifice și să folosească strategii
pentru prevenirea recăderii.

6. Stadiul (re)căderii - persoana renunță la schimbare,


care sau, după caz, recade în comportamentul
problematic. Sarcinile consilierului în acest stadiu
sunt:
 ajută clientul să repete stadiul contemplării,
determinării și acțiunii;
 oferă suport în vederea depășirii, evitării
sentimentului dezamăgirii, a stării de demoralizare
apărute în urma căderii sau a recăderii.
Interviul motivațional este un instrument prin care
consilierul ajută clientul:

 să-și recunoască/conștientizeze problemele;


 să-și gestioneze ambivalența;
 să-și dezvolte și/sau să-și sporească motivația
instrinsecă pentru schimbare;
 să-și dezvolte stima de sine și eficacitatea de
sine.
Principiile interviului motivațional:

 exprimarea empatiei;
 reducerea discrepanței (discrepanța între
cogniție și comportament, între expectanțe și
realizări;
 evitarea conflictualizării;
 lupta cu rezistența;
 promovarea unei atitudini optimiste a
clientului, de încredere în propriile capacități.
Abordări motivaționale eficiente (strategii și tehnici):

 oferirea de informații;
 îndepărtarea barierelor;
 asigurarea condițiilor pentru a face
alegeri/oferirea de alternative;
 creșterea dezirabilității (pierde mai mult decât
câștigă; argumente în favoarea alegerii pozitive);
 utilizarea empatiei;
 oferirea de feed-back;
 clarificarea obiectivelor;
 ajutorul activ.
Bariere în dezvoltarea motivației pentru schimbare:

 capcana întrebare - răspuns (limitarea la acest tip de


abordare);
 capcana confruntare-negare (în cazul în care consilierul
adresează clientului o întrebare dintr-un stadiu superior
celui în care acesta se află);
 capcana expertului (consilierul oferă soluții);
 capcana stigmatizării (includerea clientului în anumite
categorii);
 capcana focalizării (centrarea pe aspecte irelevante
pentru client);
 capcana învinuirii (culpabilizarea clientului).
Exerciţiu:

 Descrieţi o situaţie din practica dvs. pentru


care credeţi ca aţi putea utiliza interviul
motivaţional.
 Indentificaţi stadiul în care se află persoana
respectivă.
 Derulaţi interviul motivaţional aferent stadiului
respectiv.
Exerciţiu:

 Identificaţi şi argumentaţi stadiul


motivaţional în care se află persoana
descrisă mai jos (puteţi identifica mai
multe stadii în funcţie de diferitele etape
evolutive descrise).

 Precizaţi sarcinile consilierului în


vederea dezvoltării sau, după caz, a
menţinerii motivaţiei pentru schimbare.
Prezentare de caz:
 A.T. are vârsta de 30 de ani, provine dintr-o familie dezorganizată. Mama a
părăsit familia pe când A.T. avea 11 ani, tatăl fiind cel care l-a crescut pe el
şi pe ceilalţi doi fraţi ai săi. Fiind cel mai mare şi-a ajutat mult tatăl la muncă,
s-a ocupat de fraţii mai mici, dar şi-a neglijat şcoala. A abandonat şcoala
după clasa a VIII-a, neavând nicio calificare profesională. Afirmă „obişnuiam
să iau totul aşa cum era, nu îmi părea rău dacă ceva nu se îndeplinea. Îmi
plăcea să muncesc şi să stau în natură…”
 A început să consume alcool. Soţia l-a părăsit şi afirmă: „m-au încercat
sentimente de furie, disperare, revoltă. Dacă până în acel moment mă
simţeam un singuratic, după divorţ am simţit că sunt un nimeni, că de fapt
nu mai exist. M-am trezit singur, fără familie. În prima fază mă gândeam la
răzbunare. Aşa este, cauţi să te dezvinovăţeşti, să dai vina pe alţii. Am
început să mă droghez…”
 După câţiva ani, A.T. spune că a început să se liniştească, să se
resemneze. „Am început să îmi pun întrebări. Cum am ajuns eu aici? Cine
sunt eu de fapt? Unde am greşit? Dacă vrei să răspunzi la asemenea
întrebări trebuie să fii sincer cu tine. Să-ţi asumi responsabilitatea pentru tot
ceea ce ai făcut.”
 A.T. ajunge la concluzia că trebuie să facă ceva în viaţă, trebuie să îsi
găsească un sens, însă nu ştie cum şi ce ar putea face.