Sunteți pe pagina 1din 12

Religia geto-dacilor

Religia geto-dacilor se caracterizează prin următoarele:

• credința in Zalmoxis
• aniconism (include si interdicția scrisului religios)
• rolul important al muzicii
• resurecția ciclica a zeului suprem
• ritualuri privind "imortalizarea"
• inițierea
• Religia a fost unul dintre elementele esențiale ale culturii
getice. Potrivit istoricilor care au cercetat atent acest
aspect, religia a impresionat prin superioritatea
principiilor sale, fapt recunoscut chiar de cel căruia i s-a
spus părintele istoriei, grecul Herodot.
• Geții credeau anume că ei nu dispar după moarte, ci îşi continuă viața, în cer,
alături de zeul suprem, de Zamolxis. Aşa ne apune Herodot. El adaogă însă o
întreagă poveste pe care o auzise de la grecii de pe țărmurile Mării Negre,
care nu admiteau, se vede, ca vreun alt popor, afară de ei, ar putea ajunge la
o concepție religioasa superioara”, potrivit istoricului Constantin C.
Giurescu.
• Zamolxis era numele cel mai răspândit pe
care Dacii sau Geții îl dădeau zeului lor.
Alte triburi îl numeau Gebeleizis. Dacii
spuneau că acest zeu era cerul senin,
luminos şi tot ce-i tulbură frumusețea şi
armonia, adică fenomene precum
furtuna, norii, grindina, trebuie
combătute.
• “De aceea, Dacii trag cu săgețile în
văzduh, spre nori ca să-i gonească şi să
ajute în felul acesta pe zeul suprem.
Locurile de închinăciune sunt sus, pe
munți, cat mai aproape de cer. Iar
locuința marelui preot e tot sus, într-o
pesteră de pe muntele Cogheonul. Să fie
actualul munte Gugu (2292 m.) situat
între Oslea, Godeanu, Tarcu şi
Retezatu?”, se întreabă istoricul Giurescu.
Preoții trăiau ca nişte asceți
• Ei nu se căsătoreau, nu mâncau carne şi niciun fel de vietate, ci numai lapte,
brânză şi miere. Duceau o viață de asceți, poporul îi înconjura de un mare
respect şi îi numea prea cuvioşi şi călători prin nori. În fruntea preoților era
marele preot. El cunoştea semnele cerului şi făcea preziceri.
• Acesta îşi avea locuința pe muntele Cogheonul iar aici venea de fiecare
dată, în împrejurări grele pentru popor, regele dac pentru a-i cere sfatul. Iar
poruncile sale îți găseau de fiecare dată ascultare. Este şi cazul lui Deceneu,
contemporan cu Burebista şi colaborator principal al regelui dac.
• Dacii mai aveau un obicei caracteristic. La fiecare cinci ani trimeteau un sol
la Zamolxis căruia să-i povestească durerile şi nevoile lor. “Trimiterea se
făcea în felul următor: se trăgea la sorți unul dintre
• Dacii,se înşirau toate câte are să-i transmită zeului şi apoi era azvârlit în sus
spre a cădea în trei lănci fixate cu vârfurile în sus. Dacă solul murea străpuns,
ei credeau atunci că Zamolxis le e favorabil şi că a primit cererile lor. Dacă nu
murea însă, atunci ei dădeau vina pe sol, spunand că e om rău şi trimeteau
pe altul în locul lui”, mai susține istoricul Giurescu.
• Zalmoxis (ori Salmoxis, Zamolxis, Zamolxe, Samolxis), a fost, conform
lucrării Getica a lui Iordanes un om[1], iar în concordanță cu lucrarea Istoriile a
lui Herodot un presupus zeu al tracilor[2], fiind considerat de mulți autori
români ca zeul suprem din panteonul geto-dacic. Unii consideră chiar că a
facilitat convertirea geto-dacilor, priviți ca strămoșii neamului român,
la creștinism; această teorie este mai ales vehiculată de mediul creștin-
ortodox român, fiindcă ar arăta predispoziția românilor pentru
creștinism.[3] Această idee se află în opoziție cu opinia mai multor
cercetători mai recenți cu metode mai științifice care afirmă că religia geților
ar fi fost politeistă, precum erau și religiile celorlalte popoare indo-europene
și că geții nu reprezintă excepția istorică.[4]
• În teza de doctorat dedicată lui Zalmoxis, Dan Dana consideră că restul
istoricilor care îl menționează, copiază defapt conținutul
lucrării Istorii de Herodot.[5]
• Deceneu a fost un filosof, astronom, sfătuitor al lui Burebista (82 î.e.n. - 44
î.e.n.), rege dac între 44 î.e.n. - 27 î.e.n. Înaintea lui, în cadrul oficiului de mare
preot, înțelept și sfătuitor, fusese Zeuta, iar, după el, Zamolxis[1].
• Deceneu ar fi fost un înțelept al neamului dacilor, care trăia retras, ca un sihastru,
într-un ținut ascuns, unii cred că pe muntele sfânt al dacilor – numit Kogaionon.
Fusese sacerdot al zeului Zalmoxis, iar în momentul venirii la conducerea dacilor a
regelui Burebista era Mare preot. Sfetnic și colaborator apropiat a lui Burebista, cel
mai important personaj după rege în statul dac, Deceneu l-a ajutat considerabil pe
monarh în opera de unificare și organizare a triburilor geto-dace.
• Deceneu a devenit rege al geților în anul 44 î.e.n, după moartea lui Burebista. A
reformat pontificatul zamolxian. A stabilit locuința preoților lui Zamolxe pe
muntele Cogeon (Kogaionon). A împărțit pe geți în ordinul Piloforilor
sau Pileaților și ordinul Capeluttilor sau Comaților. A cultivat în rândul geților
astronomia și agricultura. A construit altare noi și edificii sacre. E posibil să fi urmat
canoanele arhitectonice din Egipt (unde trăise), precum și din Orient.
•Multumesc pentru atentie!

S-ar putea să vă placă și