Proiect prezentat de :

Guțu Cristina cl VI ,,N

Biografie
Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni a fost al treilea din cei cinci fii ai lui Lodovico di Buonarroti
Simoni și ai Francescăi di Neri di Miniato del Sera. După întoarcerea la Florența, de unde provenea familia
lor, Michelangelo este lăsat în grija unei doici. Aceasta fiind fiică și soție de pietrar, i-a insuflat micului
Michelangelo dragostea pentru marmură. Această pasiune timpurie îl determină să părăsească școala, deși
părinții lui ar fi dorit ca el să studieze gramatica și să se consacre studiilor umaniste. Datorită prietenului său,
pictorul Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura și, în 1488 este dat la ucenicie în cel mai vestit
atelier de pictură din Florența aparținând lui Domenico Ghirlandaio. În acea perioadă, acesta, împreună cu
fratele său David, executa frescele din biserica Santa Maria Novella. Totuși, dorința de a lucra în marmură
nu-l părăsește; are paisprezece ani când începe să studieze sculptura pe lângă Bertoldo di Giovanni, un elev
al lui Donatello, pe baza statuilor antice aflate în grădina luiLorenzo de Medici, supranumit Il Magnifico,
conducătorul politic al Florenței. În palatul acestui bogat mecena, protector al artelor, are posibilitatea de a
cunoaște pe artiștii care veneau la curte, devenită un centru important de cultură umanistă. Printre aceștia sa
afla și poetul Angelo Poliziano, cu care Michelangelo poartă discuții despre Homer, Virgiliu,
despre Dante și Petrarca.
 Michelangelo va locui la familia Medicilor între anii 1489-1492. În această perioadă realizează Lupta
centaurilor și Madona della Scala. După moartea lui Lorenzo Magnificul, părăsește palatul și se întoarce la
casa părintească. Florența traversează în acea vreme o perioadă tulbure, în care timp Michelangelo pleacă
pentru un an la Veneția, după ce s-a oprit pentru un timp în Bologna, unde are ocazia să admire operele
lui Jacopo della Quercia și realizeaza trei sculpturi pentru catedrala San Petronio. Se întoarce la Florența în
1495, o dată cu restabilirea păcii, și Michelangelo realizeaza sculptura „Il bambino”. În anul 1496, se duce
pentru prima dată la Roma, unde primește câteva comenzi de sculptură din partea cardinalului Riario și a
bancherului Jacopo Galli printre care si Bachus beat. Sculptează pentru bazilica Sfântul Petru celebra Pietà,
a cărei frumusețe îi va face pe contemporanii artistului să-i recunoască geniul. În anul 1501, revenind
la Florența, realizează statuia lui David, precum și alte opere de sculptură și pictură, printre care Tondo
Doni și Tondo Pitti, care trezesc admirația concetățenilor săi.
 În anul 1505 papa Iuliu al II-lea l-a chemat la Roma, dându-i comanda realizării unui monumental mausoleu,
în care arhitectura să se îmbine, după maniera clasică, cu sculptura. Stă opt luni la Carrara pentru a alege
cele mai bune blocuri de marmoră. La acest proiect va lucra, cu întreruperi, timp de patru decenii,
desăvârșindu-l abia în anul 1545. Tot papa Iuliu al II-lea l-a însărcinat în 1508 cu pictura bolteiCapelei
Sixtine din Palatul Vatican, proiect gigantic la care Michelangelo va lucra timp de patru ani.
 În anul 1534 papa Clement al VII-lea l-a adus din nou la Roma, unde Michelangelo va rămâne până la
sfârșitul vieții. Papa îl însărcinează cu pictarea peretelui altarului din Capela Sixtină cu tema Judecății de
Apoi. Când, la 31 octombrie 1541, papa Paul al II-lea, urmașul papei Clement, a dezvelit pictura, toți cei
prezenți au rămas uimiți în fața tabloului apocaliptic cu peste trei sute de personaje, dominat de figura
lui Isus-Judecătorul Suprem. Nu au lipsit nici vocile de dezaprobare a celor care au fost revoltați de
goliciunea personajelor, considerând opera ca pe o blasfemie. În anul 1549 a fost numit de papă „arhitect-șef
și constructor al bazilicii Sfântul Petru”, pentru a continua construirea catedralei, începută de Bramante.
Până la sfârșitul vieții se ocupă mai mult de arhitectură: termină construcția palatuluiFarnese, execută
planurile pentru sistematizarea pieții Capitoliului și pentru cupola Bazilicii Sfântul Petru. Ultimele sale
sculpturi tratează din nou tema Pietà (pentru Domul din Florența și altele). Michelangelo Buonarroti moare
la Roma la 18 februarie 1564, la vârsta de 89 de ani. Conform dorinței artistului, corpul său va fi dus
laFlorența, unde va fi depus într-o criptă a bisericii Santa Croce.
Sculpturi
 Sculptura a reprezentat totdeauna marea pasiune a lui Michelangelo. În anul 1504, grație grupurilor
statuare Pietà și David, dobândise deja renumele de sculptor atât la Roma cât și la Florența
 Pietà (1499), realizată de Michelangelo la vârsta de 24 de ani, se îndepărtează cu mult de modul tradițional
de prezentare a Fecioarei Maria, care apare foarte tânără, cu trăsături imaculate. Suferința ei înobilează
dragostea și frumusețea, cufundată în durere, stă cu capul ușor aplecat, ținând tragic în brațe trupul inert al
fiului, care pare să curgă ca o undă de pe genunchii ei. Sculptura s-a dovedit a fi o capodoperă a genului și
contemporanii au recunoscut imediat geniul artistului.
 Statuia lui David (1501-1504) a fost realizată din însărcinarea consiliului municipal al Florenței. Cioplit
într-un bloc de marmoră având o înălțime de patru metri, personifică forța și siguranța. A fost nevoie de trei
zile pentru a transporta statuia în piața Signoria din centrul Florenței. Alte opere sculpturale ale lui
Michelangelo sunt Moise(în biserica San Pietro in Vincoli, Roma), Sclav înlănțuit și Sclav murind (prevăzuți
pentru mausoleul papei Iuliu al II-lea, în prezent în Muzeul Luvru di Paris), grupul
statuar Ziua și Noaptea, Amurgul și Aurora la mormântul lui Giuliano de Medici, Il Pensioroso (Gânditorul)
reprezentându-l pe Lorenzo Magnificul, grupul de sclavi (așa zișii Giganți), sculpturi neterminate aflate în
Muzeul Academiei din Florența.
Pictura
 Până a-și câștiga renumele de pictor remarcabil, Michelangelo dobândise deja gloria sa ca sculptor. Una dintre
primele sale lucrări de pictură și chiar unul dintre puținele tablouri ale artistului - Michelangelo făcând mai ales
pictură murală în tehnica affresco - este La Sacra Famiglia (Sfânta Familie), cunoscută și sub numele de Madonna
Doni sau Tondo Doni (Tondo în limba italiană derivă din rotondo, însemnând rotund). Un tondo este pictat în cerc, pe
lemn fixat într-o ramă sculptată. În tabloul lui Michelangelo, membrii Sfintei Familii sunt tratați în manieră
sculpturală și se diferențiază în mod clar de celelalte personaje care populează fundalul, unde siluetele sunt realizate
mai puțin plastic și culorile sunt estompate. Artistul conferă tabloului trăsături specifice artei antice, revoluționând
iconografia respectivei scene religioase tradiționale. Raportarea la antichitate este caracteristică Renașterii, fascinată
de vechea cultură greco-romană.
Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea boltei Capelei Sixtine, o suprafață de aproape 500 de metri
pătrați, depunând un efort istovitor. Renunță la ajutoarele pe care le adusese de la Florența și în cea mai mare parte
lucrează singur. Frescele Capelei Sixtine au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512. Partea
centrală, pe axa bolții, cuprinde nouă scene biblice: Dumnezeu desparte lumina de întuneric, Crearea aștrilor,
Dumnezeu desparte apele de pământ, Crearea lui Adam, Crearea Evei, Păcatul originar și Izgonirea din rai, Jertfa
adusă de Noe lui Dumnezeu, Potopul și Beția lui Noe. De ambele părți ale acestor picturi sunt înfățișate sibile și
prooroci. Michelangelo folosește culori strălucitoare care, după renovarea Capelei Sixtine în anul 1990, și-au
recăpătat în întregime prospețimea. Decorarea pereților altarului din Capela Sixtină - o suprafață măsurând 17 metri
în lungime și 13 metri în lățime - reprezintă Judecata de Apoi. Michelangelo realizează primele schițe în anul1534 și
se apucă de pictat în vara anului 1536, pentru a termina fresca în toamna anului 1541. Actul final al istoriei omenirii
este înfățișat ca o înspăimântătoare tragedie cosmică, umanitatea apare disperată și îndurerată, cutremurată de
perspectiva condamnării veșnice. Vreme de mulți ani, această operă va fi umbrită de prejudecățile puritane ale
epocei. În anul 1564, papa Pius al IV-lea a poruncit să se picteze o draperie menită să acopere goliciunile
personajelor. Creația lui Michelangelo a rămas neînțeleasă vreme de două secole și adesea a fost acuzată ca fiind
„perversă” sau că „încalcă conveniențele".
Arhitectura
 În anul 1535 lui Michelangelo i se acordă titlul de „arhitect, sculptor și pictor de frunte al palatului papal”. Printre
operele arhitecturale ale lui Michelangelo se numără: Capela familiei de Medici și Biblioteca Laurentină
din Florența, Palatul Farnese, cupola Catedralei Sfântul Petru din Roma, după modelul cupolei Domului
din Florența realizată de arhitectul Filippo Brunelleschi și biserica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri din Roma,
ridicată pe locul uneia dintre sălile aparținând Băilor lui Diocletian.Michelangelo a făcut primii pași ca arhitect la
Florența. Aici, pe lângă alte sarcini despre care s-a vorbt deja, artistul a avut o comandă importantă de la Papa
Clement al VII-lea Medici, respectiv proiectarea Bibliotecii lui Lorenzo, tot în complexul San Lorenzo. S-a ocupat de
acest proiect începând cu anul 1524, dar lucrările au rămas neterminate.
 Întors definitiv la Roma în 1534, Bounarroti începe și aici să se ocupe intens de arhitectură. Pe lângă continuarea
restructurării palatului familiei Papei Farnese, artistul, tot din ordinul lui Paul al III-lea, începe din anul 1538 să
sistematizeze piața edificiului Campidoglio. Era vorba despre o adevărată intervenție urbanistică, respectiv
planificarea - prima la Roma - unui spațiu public pe baza unui proiect detaliat. Zona care interesa se defășura pe
colinele Capitoliului. În secolul al XV-lea, zona era degradată, cu un acces dificil. Michelangelo s-a gândit să o
transforme prin crearea unui spațiu care să permită vizualizarea monumentelor arhitectonice existente și să elimine
obstacolele care împiedicau accesul facil la zonele de pe coline.
 Însă cea mai importantă sarcină a lui Michelangelo la Roma a fost continuarea lucrărilor de restructurare a Catedralei
Sfântului Petru (n.t.: instituție înființată pentru a supraveghea construcția catedralei. Și în zilele noastre, Fabrica
angajează arhitecți și constructori care studiază cu atenție catedrala și pot remedia orice degradare a edificiului), o
funcție de mare responsabilitate, deținută înaintea lui de către Bramante, de Rafael și de Antonio da Sangallo,
Michelangelo reia ideea planului central propus de Bramante și o reface într-o formă mai clară și mai simplă. Ca o
încoronare a edificiului, proiectează o cupolă maiestuoasă, inspirată de cea a lui Brunelleschi, realizată pentru Domul
din FLorența, însă de dimensiuni mult mai impozante.
Operele Maestrului
 Mulțumesc
pentru atenție!!!