Sunteți pe pagina 1din 10

UMF TÂRGU MUREŞ

DISCIPLINA FARMACOLOGIE

ANTIBIOTICE
ANTIBIOTICE SI
SI
CHIMIOTERAPICE
CHIMIOTERAPICE
Prof. dr. MARIOARA MONEA
Important
 prescrierea rationala a ATB;
 “cand prescrie ATB medicul zilei de azi
trebuie sa se gandeasca la viitorul
medicinei de maine”;
 “sanatatea nu are pret, dar are buget”
MEDICAŢIA ANTIINFECŢIOASĂ

1. ANTIBIOTICE ŞI CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE


– 1.1. ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE
 1.1.1. PENICILINELE
 1.1.2. CEFALOSPORINELE
 1.1.3 CARBAPENEMII , MONOBACTAMII, TRIBACTAMII
– 1.2. MACROLIDE , LINCOSAMIDE ŞI ANTIBIOTICE DE REZERVĂ CU SPECTRU
ASEMĂNĂTOR
 1.2.1. ERITROMICINA ŞI ALTE MACROLIDE
 1.2.2. LINCOSAMIDE
 1.2.3. ANTIBIOTIC ANTISTAFILOCOCIC DE REZERVĂ
– 1.3. AMINOGLICOZIDE
– 1.4. ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG
 1.4.1. TETRACILCLINELE
 1.4.2. CLORAMFENICOLUL
– 1.5. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE
– 1.6. MEDICAŢIA ANTITUBERCULOASĂ
 1.6.1. Antibiotice antituberculoase
 1.6.2. CHIMIOTERAPICE ANTITUBERCULOASE
– 1.7. SULFAMIDELE ANTIBACTERIENE
– 1.8. CHINOLONELE ANTIBACTERIENE,ANTISEPTICELE URINARE ŞI INTESTINALE
 1.8.1. CHINOLONELE
 1.8.2. .ALTE ANTISEPTICE ŞI CHIMIOTERAPICE URINARE
2. ANTIMICOTICELE (ANTIFUNGICELE)
3. MEDICAŢIA ANTIVIRALĂ
4. ANTIPROTOZOARICELE
– 4.1 ANTIMALARICELE
– 4.2. MEDICAŢIA ANTITRICHOMONAZICĂ, ANTIAMIBIANĂ, ANTILAMBLIAZICĂ
5. ANTIHELMINTICE
6. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
AMINOGLICOZIDE (AGZ)
GENERATIA I
 STREPTOMICINA – activa pe BK
 KANAMICINA
 NEOMICINA
 SPECTINOMICINA – activa in gonoree
 PAROMOMICINA - activă ca antimicrobian

GENERATIA II
 GENTAMICINA
 TOBRAMICINA

GENERATIA III
 AMIKACINA
 NETILMICINA
 sunt bazice, avînd un intens caracter polar şi hidrosolubile
 nu se absorb din tubul digestiv
 pot fi însă folosite în infecţii intestinale
 Pentru efecte sistemice se administrează parenteral, i.m
sau i.v. În organism, difuzează numai în lichidul
extracelular, nu intră în celule, nici la nivelul l.c.r. sau
S.N.C.

 Aminoglicozidele acţionează bactericid, prin


dereglarea sintezei proteice bacteriene, legându-se de
subunităţile ribozomale bacteriene 30S.
 Rezistenţa la aminoglicozide este unidirecţională
 exemplu : germenii rezistenţi la streptomicină nu
sunt rezistenţi la kanamicină, gentamicină.

 În cazul apariţiei rezistenţei la gentamicină se


folosesc tobramicina sau amikacina
(fiind antibiotic de rezervă pentru toate aminoglicozidele
Spectrul de acţiune
 coci:
– streptococi (hemolitic şi viridans),
– enterococi,
– stafilococi,
– Neisseria(gonoreae, meningitidis);
 bacili Gram negativi:
– E.coli,
– Klebsiella,
– Proteus,
– Enterobacter,
– Haemophylus influenzae,
– Pseudomonas aeruginosa,
– Brucella,
– Pasteurella,
– Mycobacterium tuberculosis,
– Salmonella,
– Shigella
EFECTE ADVERSE
– Neurotoxicitatea se manifestă prin lezarea perechii VIII de

nervi cranieni şi apariţia de leziuni cohleare şi vestibulare;

– Ototoxicitatea este ireversibilă, ducând la surditate.

Leziunile vestibulare se manifestă prin greţuri, ataxie,


nistagmus; pot fi însă compensate.

– Fenomenele nefrotoxice se datoresc acumulării

aminoglicozidelor în corticala renală

– Un alt efect advers pseudocurarizant cu blocarea transmisiei

neuro-musculare
 Streptomicina
– se foloseşte actualmente mai mult ca antituberculos în asociere cu
tuberculostatice.
 Kanamicina
– este mai toxică decât streptomicina , se administrează mai rar pe cale
sistemică.
– Este indicată în caz de rezistenţă la streptomicină, în infecţii grave cu
germeni gram negativi. In infecţii stafilococice se asociază cu oxacilina.
 Gentamicina
– este antibioticul aminoglicozidic cel mai utilizat datorită activităţii
antimicrobiene intense şi toxicităţii ceva mai reduse decât a kanamicinei.
– Acţionează pe Klebsiella, Haemophillus, Enterobacter.
– Este indicată în infecţii grave cu germeni rezistenţi la alte antibiotice - meningite,
endocardita, infecţii respiratorii, urinare, hepatobiliare, arsuri întinse infectate.
– Rezistenţa la gentamicină este încrucişată unidirecţional. Oto- şi nefrotoxicitatea
sunt prezente, fiind favorizate de concentraţii mari, tratamente prelungite.
 Tobramicina
– activă pe tulpinile de Pseudomonas şi ceva mai puţin nefrotoxică

 Amikacina
– este mai activă pe piocianic decât tobramicina
– toxicitate asemănătoare sau chiar mai mare decât a tobramicinei
– se foloseşte ca antibiotic de rezervă în caz de rezistenţă la gentamicină şi
tobramicină

 Neomicina (Negamicin)
– nu este utilizată sistemic datorită potenţialului său toxic foarte ridicat
– se administrează oral în enterocolite, înaintea intervenţiilor chirurgicale pe
colon pentru sterilizare, insuficienţă hepatică pentru reducerea florei
intestinale, scăzând formarea de amine biogene previne autoitoxicaţia

 Paromomicina
– în infecţii cu Entamoeba hystolitica
– are toxicitate sistemică mare

S-ar putea să vă placă și