COCI gram (+)

• • Staphylococcus sp.- Fam. Micrococcaceae

– S. aureus (coagulaza +)
– Stafilococi coagulaza (-)
• S. epidermidis
• S. saprophyticus
• • Streptococcus – Fam. Streptococcaceae
– ß-hemolitici
• S.pyogenes (grup A)
• S.agalactiae (grup B)
• grup C si G
– α /non-hemolitici
• S.pneumoniae (pneumococ)
• S.milleri
• S.mutans
• S.mitis, sanguis...
• • Enterococcus – Fam. Streptococcaceae
– E.faecalis
– E.faecium
– ….
• COCI gram (-) • Fam. Neisseriaceae
– N.meningitidis
– N.gonorrhoeae
– Moraxella catarrhalis
BACILI gram (+)
• Bacili gram (+) sporulati, aerobi –g. Bacillus
– B.anthracis
– B.cereus
• Bacili gram (+) sporulati, anaerobi – g. Clostridium
– C.tetani
– C.botulinum
– C.perfringens
– C.difficile
• Bacili gram (+) nesporulati – g. Corynebacterium
– C.diphteriae
– C.jeikeium
– Lactobacillus sp.
– Actinomyces sp.
BACILI gram (-)
• Bacili gram (-) facultativi – Fam. Enterobacteriaceae
– Escherichia coli
– Proteus sp., Providencia sp.
– Klebsiella, Serratia, Enterobacter
– Citrobacter sp.
– Salmonella enteritidis, S. typhimurium...
– S.typhi, S.paratyphi
– Shigella sp., Yersinia sp.
• Bacili gram (-) aerobi
• Pseudomonas aeruginosa
• alte specii de Pseudomonas, Acinetobacter, Burkholderia, Stenotrophomonas
• Bacili gram (-) anaerobi
• Bacteroides sp.
• Fusobacterium sp.
• Alti bacili gram (-)
• Haemophilus influenzae
• Bordetella pertussis
• Pasteurella sp.
• Brucella sp.
• Legionella sp.
VIBRIONIGram (-)
• Vibrio cholerae
SPIRILI Gram (-)
• Helicobacter pylori
• Campylobacter sp.
SPIROCHETE
• Treponema pallidum
• Borrelia burgdorferi
• Leptospira sp.
MYCOBACTERII
• Mycobacterium tuberculosis
• M.leprae
• Mycobacterii atipice
MICOPLASME
• Mycoplasma pneumoniae
• Ureaplasma urealyticum
• Mycoplasma hominis
RICKETTSIA & COXIELLA, CHLAMYDIA
• Chlamydia trachomatis
• Chlamydia psittaci
• Chlamydia sp.
 COCI PIOGENI DE IMPORTANŢĂ MEDICALĂ
Fam. Micrococcaceae

COCI PIOGENI
• Coci Gram-pozitivi piogeni (Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes şi Str.
pneumoniae)
– infecţii supurative
– circa 1/3 din totalul infecţiilor bacteriene umane (amigdalite, pneumonii, toxiinfecţii alimentare, infecţii cutanate,
şocuri toxice severe)
• Coci Gram-negativi piogeni: N. gonorrhoeae şi N. meningitidis
 Fam. Staphylococcaceae
- Taxonomie
• Fam. Staphylococcaceae
• >40 specii, 20 patogene la om
– S. aureus (CP), S.
epidermidis, S.
haemolyticus, S.
saprophyticus (mai rar S
warneri, S hominis, S capitis,
S intermedius (CP), S
schleiferi, S simulans, S
lugdunesis).
• Specii descrise recent
– Staphylococcus argenteus
sp. nov.
– Staphylococcus schweitzeri
sp. nov.
 S. aureus
• S. aureus -patogen oportunist.
• Factori predispozanţi:
– deficienţe de opsonizare (hipogamaglobulinemie)
– leziuni ale pielii (arsuri, eczeme, incizii chirurgicale)
– prezenţa de corpi străini (catetere intravenoase,
dispozitive protetice)
– infecţii virale (gripa)
– boli cronice (boli maligne, boli cardiace, SIDA, diabetul
mellitus, alcoolism)
– abuzul de droguri intravenoase, SIDA.
 Etapele patogenezei
• Colonizarea- adezine
• Internalizarea
– celule epiteliale, fibroblaste, osteoblaste şi celule
endoteliale;
– multiplicare intracelulara;
– Induce expresia de IL (IL-1, IL-6, si IL-8), a moleculelor
de adeziune celulară (ICAM-1 si VCAM-1) şi a
factorului tisular.
• Invazia si diseminarea sistemică
• Toxigeneza
 Aderenţa
• molecule MSCRAMMs (microbial surface components recognizing adhesive matrix
molecules)=receptine asociate suprafeţei celulare, ataşate covalent la
peptidoglicanul peretelui celula
– proteina A
– proteinele de legare a fibronectinei - (FnBPs: FnbpA şi FnbpB), extracellular matrix-binding
protein homologue (Ebh) autolizina majoră stafilococică (Atl) – rol in formarea biofilmului
– factorii clumping ClfA şi ClfB (leaga fribrinogenul)
– proteina de legare a colagenului (de tip I si IV)
– proteina de legare a sialoproteinei osoase (Bpb)
– Biofilm associated protein (Bap)
– Proteinele de suprafață a căror expresie este reglată de prezența fierului (IsdA, IsdB, IsdC,
IsdH) - interacționează cu complexul glicoproteinelor IIb/ IIIa al membranei plachetelor
sangvine - rol în aderența S. aureus la celulele mucoasei nazale.
– Serine-rich adhesin for platelets (SraP) -se leagă de glicoproteinele membranei plachetare și
determină agregarea
– Proteina de legare la heparină (IsaB)- ADN dublu catenar, monocatenar și de ARN
– Extracellular matrix binding protein (Em) - interacționează cu fibrinogenul, fibrina,
vitronectina și cu colagenul, are rol în formarea biofilmului
– Plasmin sensitive surface protein (Pls) - reduce aderența la fibronectină, fibrinogen,
laminină și IgG, reduce invazia în celulele gazdei, se leagă de lipidele celulelor gazdei și este
implicată în aderența la celulele mucoasei nazale
– Proteina G de suprafață a S. aureus (SasG) -rol în formarea biofilmului
– Proteina C de suprafață a S. aureus (SasC) - formarea biofilmului
– Adezina intercelulară polizaharidică (polysaccharide intercellular adhesion – PIA)
 Aderenţa cont.
• receptine secretate /molecule de aderenţă secretate (Secretable
Expanded Repertoire Adhesive Molecules - SERAMs)
– ancorate necovalent la suprafaţa celulei gazdă:
• proteina extracelulară de legare a fibrinogenului (extracellular fibrinogen
binding protein, Efb)
• Eap (extracellular adherence protein)- molecula analoagă cu CMH clasa II
(Map-MHC analogous protein)
– rol în internalizarea S. aureus în celule epiteliale şi fibroblaste
– intervine în modularea răspunsului imun prin inhibiţia recrutării neutrofilelor şi prin
inhibarea răspunsului de hipersensibilitate de tip intârzâiat
– interferă cu funcţia celulelor T, conducând la boli cronice ca artrita sau osteomielita
– potenţial inhibitor al angiogenezei
• Emp (extracellular matrix binding protein)
• Coagulaza- (complex echimolar cu protrombina, stafilotrombina, care
determină coagularea plasmei, localizarea infecţiei şi blocarea traficului
factorilor bactericizi)
• Fimbrii, microcapsula
 Invazia
• invazine:
• stafilokinaza sau fibrinolizina (factor de difuzie);
– complex echimolar cu plasminogenul
– activarea plasminei (serin proteaza)
– legarea defensinelor
• hialuronidaza;
• Staphopaina A (ScpA), staphopaina B (SspB) - cistein-proteaze care hidrolizează
colagenul și fibrinogenul.
• Staphostatina A, B – inhibitori de staphopaine.
• leucocidinele;
• proteaze;
• lipaze, lecitinaze;
• Nucleaze -termonucleaza;
• beta-lactamaze.
• Proteinele asemănătoare serin-proteazelor (SplA-F) cu specificitate de substrat
 Toxinogeneza
• HEMOLIZINELE (alfa, beta- gama, delta)
• alfa-toxina (o hemolizină) acţionează asupra membranei celulelor eucariote, prin efectul degradativ asupra
sfingomielinei şi este toxică pentru mai multe tipuri de celule, inclusiv eritrocite;
– determină hemoliza de tip beta;
– are acţiune citotoxică selectivă asupra celulelor musculare netede din pereţii vaselor sangvine
determinând vasoconstricţie, ceea ce duce la ischemie şi necroza tisulară;
– lizează prin şoc osmotic plachetele şi macrofagele, care prezintă receptori pentru α-toxina;
– edem pulmonar, tulburari respiratorii
– dermonecrotică
– neurotoxică, determinând distrugerea tecii de mielină
– stimuleaza aderenţa neutrofilelor la celulele endoteliale
– Stimuleaza eliberarea de mediatori inflamatori: fosfolipaza A2, prostaglandina I2, factorul de activare a
plachetelor, leucotriena B4 şi oxidul nitric (artrita septica)

• -toxina, o sfingomielinază de tip C, determină hemoliza cald-rece (zona de liză este neclară
după incubare la 37C, dar se clarifică la periferie, după menţinerea 24 ore la frigider);
• gamma–hemolizina – toxina sinergohimenotropica – 99% S. aureus; lizeaza PMNN
• delta-hemolizina (delta–toxina, delta-lizina)
– liza eritrocitelor umane, de oaie, de iepure, precum şi a diferitelor structuri subcelulare: organite legate
de membrană, sferoplaşti, protoplaşti, neutrofilelor, limfocitelor, trombocitelor şi macrofagelor,
dermonecrotică
• leucocidina Panton-Valentine (PVL)- fac lizogenic MRSA/MSSA
• modulina solubilă în fenol (PSM = phenol-soluble modulin) -toxine formatoare de
pori sau cu activitate de detergent
• 90% dintre izolatele dermonecrotice produc leucocidina
(toxină formatoare de pori)- infectii supurative;
• toxine exfoliative: A şi B, epidermolitice
– produc descuamarea epiteliului tegumentar şi sindromul
de ’’piele opărită”, datorită dizolvării matricei
mucopolizaharidice a epidermei (necroliza epidermală
toxică, eritem scarlatiniform şi impetigo (bube dulci)
– Sunt superantigene;
• toxina sindromului de şoc toxic
– superantigen;
• Enterotoxine – 17 (SEA…SEE şi SEG…SEQ)
– superantigene, cu numeroase variante antigenice
– intoxicaţiile alimentare.
 Evitarea RI al gazdei
• particularităţi biochimice ce favorizează supravieţuirea în macrofage:
– pigmentogeneza, producerea catalazei; thioredoxin și thioredoxin reductaza, alchil hidroperoxid
reductaza (AhpC); fosfataza acidă (determină scăderea pH în focarul de infecţie); Proteina Sok, asociată
peretelui
• mecanisme de evitare a răspunsului imun al gazdei:
– proteina A;
– coagulaze libere şi legate (clumping factor).
– Proteina de legare la factorul von Willebrand (FvW) leagă și activează protrombina, leagă fibrinogenul și
factorul von Willebrand, are activitate asemănătoare coagulazei libere și permite stafilococilor capturați
în rețeaua de fibrină să se disemineze în leziuni tromboembolice și să reziste opsonofagocitozei
• factori antifagocitari:
– microcapsula-11 variante (tipuri) serologice ale polizaharidului capsular, 5 și 8 fiind cele mai frecvente, la
aproximativ 75% dintre tulpinile izolate de la om
– proteina A
– Second immunoglobulin-binding protein (Sbi, S. aureus binding protein of IgG)
– Adenozin-sintaza A (AdsA) - scăderea eficientei sistemelor microbicide și a producției de chemokine în
neutrofile.
• Inhibarea actiunii efectorilor imunitari
– Proteina extracelulară de legare a complementului (Ecb)- blochează activarea complementului, implicit
eliberarea C5a şi chimiotaxia PMN
– Chemotaxis Inhibitory Protein of Staphylococci (CHIPS) - 62% S. Aureus –se leagă specific de receptorii
pentru C5a și de peptide formilate ale membranei neutrofilelor, blocând astfel recrutarea neutrofilelor
la locul infecției
– Staphylococcal Complement Inhibitor (SCIN) este cel mai eficient inhibitor al sistemului complement,
blocând toate cele 3 căi: clasică, alternativă și lectinică
– Rezistenta la lizozim prin O-acetilarea peptidoglicanului sub acțiunea O-acetiltransferazei (OatA)
 Factori de Rezistenţa la răspunsul
Tip de infecţie Invazine Enzime extracelulare Rezistenţa la fagocitoză Toxigeneza
colonizare imun
Proteaze
Lipaze
Coagulaza Toxine citotoxice
Foliculite Adezine Stafilokinaza Nucleaze
Leucocidina Coagulaza (hemolizine, leucocidină)
Colagenaza
Elastaze
Coagulaza
Proteaze Leucocidina
Lipaze Hemolizine
Stafilokinaza Coagulaza Toxine citotoxice
Pneumonie Nucleaze Carotenoizi
Hialuronidaza Variaţie antigenică (hemolizine, leucocidină)
Colagenaza Superoxid-dismutaza
Elastaze Catalaza
Crestere la pH scazut
Toxiinfecţii alimentare Enterotoxine A-G
Coagulaza
Leucocidina
Proteaze
Hemolizine
Lipaze Coagulaza
Septicemie (invazia Stafilokinaza Carotenoizi Toxine citotoxice
Nucleaze Variaţie antigenică
sistemului circulator) Hialuronidaza Superoxiddismutaza (hemolizine, leucocidină)
Colagenaza Proteina A
Catalaza
Elastaze
Crestere la pH scazut
Proteina A
Coagulaza
Leucocidina
Proteaze
Hemolizine
Lipaze Coagulaza
Osteomielite Stafilokinaza Carotenoizi Toxine citotoxice
Adezine Nucleaze Variatie antigenica
(invazia osului) Hialuronidaza Superoxiddismutaza (hemolizine, leucocidină)
Colagenaza Proteina A
Catalaza
Elastaze
Crestere la pH scazut
Proteina A
TSS (toxic shock
Toxina ; enterotoxine A-G
syndrome)
Coagulaza
Leucocidina
Proteaze
Hemolizine
Lipaze Coagulaza
Infectii ale leziunilor Carotenoizi Toxine citotoxice
Adezine Stafilokinaza Nucleaze Variatie antigenica
chirurgicale Superoxiddismutaza (hemolizine, leucocidină)
Colagenaza Proteina A
Catalaza
Elastaze
Crestere la pH scazut
Proteina A
Sindromul pielii patate Coagulaza Coagulaza
(analog febrei Adezine Stafilokinaza Leucocidina Variatie antigenica Toxine exfoliative
scarlatinoase) Hemolizine Proteina A
• S. epidermidis
– foliculită, pneumonie,
toxiinfecţii alimentare,
septicemie,
osteomielită, sindromul
de şoc toxic, infecţii ale
plăgilor chirurgicale,
sindromul pielii opărite
asemănător febrei
scarlatinoase, infecții
asociate dispozitivelor
cardiovasculare și
ortopedice.
• S. saprophyticus
– reprezintă a doua cauză
a infecțiilor de tract
urinar la femeia tânără
după E. coli.
 Diagnostic
• Pigmentogeneza- tulpinile patogene- pigment
carotenoid galben-citrin
 Diferențierea genului Staphylococcus
de genul Micrococcus
• - testul producerii de acid din glucoză, în anaerobioză;
• - testul sensibilităţii la lizostafin;
• - testul producerii de acid din glucoză în aerobioză, în
prezenţa eritromicinei (0,4 µg/ mL);
• - testul sensibilităţii la furazolidon (F, 100 µg/ disc), cu
diametrul zonei de inhibiție mai mare de 15 mm pe
mediul agar Mueller Hinton pentru tulpinile de
stafilococ;
• - testul modificat pentru oxidază;
• - testul sensibilităţii la bacitracină (0,04 U/ disc).
 Fam. Streptococcaceae
Specia Antigenul Lancefield Tipul de hemoliză Habitat Caractere de laborator Implicaţiile în patologia
specific de grup* (pe geloză cu 5% sânge de utile în identificare umană
berbec, după 24 de
incubare)**
Streptococcus pyogenes A Beta Piele, faringe Colonii mari (> 0.5 mm), Faringită, impetigo, febră
(L-pirolidonil-2- reumatismală,
naphthilamidă)-pozitiv, glomerulonefrită
sensibilitate la bacitracină

Streptococcus agalactiae B Beta Tractul genital feminin Hidroliza hipuratului, Sepsis neonatal, meningită
(Christie, Atkins, Munch-
Peterson)-pozitive
Streptococcus dysgalactiae C, G Beta (cu implicaţii în Faringe Colonii mari (> 0.5 mm) Faringită şi alte infecţii
subsp. equisimilis patologia umană), alfa, gama piogene similare celor
produse de streptococii de
grup A
Enterococcus faecalis (şi alţi D gama, alfa Creşte în prezenţă de săruri Abcese abdominale, ITU,
enterococi) biliare, hidrolizează endocardite
esculina, creşte în prezenţa
de 6.5% NaCl, -pozitiv
Streptococcus bovis (non- D Gama Creşte în prezenţă de săruri Endocardite, bacterienmii la
Enterococcus) biliare, hidrolizează pacienţii cu cancer de colon
esculina, creşte în prezenţa
de 6.5% NaCl, degradează
amidonul
Grupul Streptococcus F (A, C, G) nontipabili Alfa, beta, gama Faringe, colon, tract genital Colonii mici (< 0.5 mm), Infecţii piogene, inclusiv
anginosus (S anginosus, S feminin cele de group A rezistente la abcese cerebrale
intermedius, S constellatus, bacitracină şi PYR-negative.
grupul S milleri) Profiluri distincte de
fermentare a zaharurilor
Specii de streptococi Nontipabili Alfa, gama Cavitatea orală, faringe, Rezistenţă la optochin, bilă. Cariogeneză (S mutans),
viridans colon, tract genital feminin Profiluri distincte de endocardite, abcese
fermentare a zaharurilor polimicrobiene
Streptococcus pneumoniae - Alfa Faringe Sensibil la optochin şi săruri Pneumonie, meningită,
biliare, reacţie pozitivă de endocardită
umflare a capsulei
Specii de None Gama, alfa Cavitatea orală, faringe, Strict anaerobi Abcese polimicrobiene
Peptostreptococcus colon, tract genital feminin
Streptococcus pyogenes
hemolitic, grup A
 Factori de virulenta- adezine
• Proteina M
– moleculă majoră de suprafaţă
– > 150 de serotipuri
– proiecţii fibrilare pe suprafaţa peretelui celular
– două clase structurale majore de proteine M, clasa I şi II.
– rol în patogeneza febrei reumatice
– întâlnită şi la streptococii de grup C si G
– Rol in invazie
• Substanţa T
– termosensibilă şi acid-labilă, obţinută după tratamentul proteolitic al
streptococilor şi inactivarea proteinei M, permite diferenţierea unor
streptococi prin aglutinare cu seruri specifice;
• Proteina R
• Substanţa P
• Proteine de legare a fibronectinei sfbI
– Rol in invazie
 Toxine şi enzime, > 20 de tipuri
• Streptokinaza (fibrinolizina)
– transformă plasminogenul în plasmină, o enzimă proteolitică ce digeră fibrina şi alte proteine, imonogenă,
utilizată în tratamentul emboliilor purlmonare, coronariene şi trombozelor venoase;
– streptokinaza a fost asociată cu patogeneza glomerulonefritei poststreptococice acute, probabil datorită
capacităţii de a se lega la membrana bazală glomerulară şi de a activa plasminogenul, generând astfel
nefritele.
• Streptodornaza
– depolimerizează ADN
– Amestecuri de streptodornaze şi streptokinase sunt utilizate pentru lichefierea exudatelor şi facilitarea
pătrunderii antibioticelor şi a drenării puroiului şi ţesuturilor necrozate.
– Anticorpii anti DN-ază apar în infecţiile cutanate streptococice (> 100 unităţi).
• Hialuronidaza
– specificitate antigenică pentru fiecare tulpină bacteriană şi induce sinteza anticorpilor specifici;
• Exotoxinele streptococice eritrogene sau pirogene
– superantigene
– au omologie de secvenţă cu enterotoxinele stafilococice A şi C.
• Exotoxina eritrogenă (toxina pirogenă) are 3 variante distincte antigenic: A, B, C. Exotoxina A este
produsă de streptococii de grup A, lizogenizaţi cu un fag; exotoxina este asociată cu febra
scarlatinoasă.
• Difosfopiridin-nucleotidaza lizează leucocitele;
• Hemolizine
 Evitarea efectorilor imunitari ai gazdei
• Capsula din acid hialuronic
– rol antifagocitar
– implicată în aderenţa de epiteliul faringelui, deoarece leagă CD44 de pe celulele epiteliale.
• Proteina M
– Legarea fibrinogenului şi a factorului H de activare a complementului si blochează calea alternativă
de activare a complementului, reducerea fagocitozei streptococilor de către polimorfonucleare.
– inhibă activarea căii alternative şi apoi peptidaza streptococică C5a inactivează chemotaxia şi
componenta C5a.
– Răspunsul gazdei la infecţia streptococică constă în sinteza anticorpilor protectori anti-proteina
M, inhibitori ai aderenţei ai streptococilor de grup A, la celulele epiteliale
• Inhibitorul streptococic al lizei mediate de complement inhibă, in vitro, formarea
complexului de atac al membranei.

• Diseminarea în ţesuturilor gazdei este mediată de o serie de enzime extracelulare:

– Streptokinaze
– Exotoxine
– Proteinaza streptococică sau exotoxina B - cistein-protează extracelulară
• produsă de toţi streptococii de grup A
• efect toxic asupra macrofagelor
– Peptidaza C5a este o enzimă proteolitică (endopeptidază), localizată pe suprafaţa streptococilor de
grup A.
 Complicatii tardive, non-supurative
•
• Glomerulonefrita acută poststreptococică
– la copii şi adolescenţi (raportul cazurilor de îmbolnăvire băieţi/fete este de 2:1)
– la indivizii peste 40 de ani cu condiţii predispozante
– titrul crescut al anticorpilor anti-DN-ază B sau antihialuronidază
– c and urmează piodermitei sau infecţiilor dermice, perioada de latenţă este de 3-6 săptămâni, iar titrul ASLO este în
general scăzut.
– după infecţiile faringiene, perioada de latenţă poate fi de 1-2 săptămâni, iar titrul ASLO poate fi ridicat.
– Atacurile recurente ale glomerulonefritei nu provoacă de obicei sechele, în general leziunile rinichiului, la copii,
neavând caracter permanent.

• Febra reumatică
– sechelă tardivă a faringitei produse de streptococii de grup A
– inflamaţii ale articulaţiilor (artrita), ale inimii (cardite), ale SNC (chorea Sydenham), ale tegumentului (eritema
marginatum şi /sau noduli subcutani).
– Serul pacienţilor cu febră reumatică conţine anticorpi specifici faţă de acest grup de antigene ce prezinta omologie
cu antigene din tes. cardiac (miozina, tropomiozina şi keratina, ADN, N-acetil glucozamina).

• Deficiente neurologice
– tulburări neuropsihice autoimune pedriatice asociate cu infecţii streptococice (PANDAS). Pacienţii cu PANDAS
exprimă markerul D8/17

• Infecţia streptococică induce creşterea titrului de anticorpi serici faţă de numeroase antigene: anti-DN-
ază, anti-hialuronidază, anti-streptokinază, anti-proteină M.
• Cei mai importanţi din punct de vedere practic sunt anticorpii anti-SLO (ASLO).
a. Tulpinile capsulate
formează colonii mucoide
cu tendinţă la confluare,
care prin liza acidului
hialuronic capsular încep
să se turtească.

b. Colonii turtite, cu
suprafaţa mamelonată,
contur neregulat (matt).

c. Tulpinile necapsulate
formează colonii mici,
rotunde, opace (glossy).
 Streptococcus agalactiae
• grup Lancefield B
• beta-hemolitic
• CAMP pozitiv
• component la microbiotei vaginale la 5-
25% dintre femei.
• Infecţia nou-născutului: septicemie
fulminantă sau la meningită

• Streptococii de grup C şi G
• formează pe geloză sânge colonii
asemănătoare cu cele de Str. pyogenes
• rezidenţi ai microbiotei orofaringiene
• faringite, sinuzite, bacteriemii şi
endocardite
 Streptococcus pneumoniae
• Coci Gram pozitivi, în formă de lance, în perechi sau în lanţuri scurte, α-
hemolitici
• microbiota normală (5–40%)
• bronşită, pneumonie, sinuzită, otită, bacteriemie, meningită.
• Capsula polizaharidică face posibilă identificarea cu antiser specific.
• Str. pneumoniae este cea mai frecventă cauză a pneumoniei bacteriene
comunitare si a doua cauză a meningitei bacteriene şi otitei medii la copii,
după H. influenzae.
• Acidul teichoic/lipoteichoic (antigenul Forssman)
– conţine resturi de fosforil-colină, legat de peptidoglican prin acidul N-
acetilmuramic. Resturile de fosforil-colină sunt sensibile la amidaza N-
acetilmuramic-L-alanină/autolizină, care produce liza culturii în faza staţionară
(schimbarea morfologiei culturii cu invaginarea centrului coloniei).
• Inhibitor al autolizinei
– prin fosforil-colină, Str. pneumoniae aderă la receptorii de colină, ubiquitari pe
suprafaţa celulelor animale (receptorul pentru PAF- factorul activator al
plachetelor şi proteina C-reactivă)
• IgA1 Proteaza
• Neuraminidaza si hialuronat-liaza
– implicate în aderenţa pneumococului de celulele epiteliale şi endoteliale.
– CpbA – complement binding protein
• Pneumolizina
– proteină intracelulară
– formarea porilor transmembranari
– stimulează eliberarea citokinelor proinflamatorii (TNFα şi IL-1β) de către monocite
– inhibă mişcarea cililor celulelor epiteliului respirator
– lizează celulele epiteliale ale tractului respirator superior şi alveolare
– inhibă migrarea neutrofilelor şi activitatea lor bactericidă
– inhibă proliferarea clonelor de limfocite şi sinteza Ac
– activează calea clasică a complementului
• Proteina A (PspA)
– inhiba activarea complementului
 •depistarea polizaharidului capsular
prin latexaglutinare în LCR

•: Streptococcus pneumoniae, testul

sensibilităţii la optochin
(etilhidrocupreina) diferenţiază
pneumococul de alţi streptococi
viridans.

• Prezenţa unei zone de inhibiţie

mai mari sau egală cu 14 mm în
jurul discului cu 5 micrograme de
optochin identifică prezumtiv
pneumococul
Testul sensibilitatii la bila
• Vaccin 23-valent (serotipurile 1, 2, 3, 4, 5, 6B,
7F, 8, 9N, 9V, 10A, 11A, 12F, 14, 15B, 17F, 18C,
19A, 19F, 20, 22F, 23F şi 33F)
– A redus cu 80-90% frecvenţa infecţiilor invazive

• Alţi streptococi, componenţi ai microbiotei

normale, determină procese patologice numai
dacă ajung în localizări neobişnuite (valvele
cardiace).
 g. Enterococcus
• coci intestinali Gram
pozitivi, facultativ
anaerobi, cu aspect
ovoid, grupaţi în lanţuri
scurte, perechi sau
celule izolate
• cresc în medii cu 6,5%
NaCl, pH 9,6, între 10-
45o, supravieţuiesc 30
minute la 60o C.
• cuprinde 17 specii

• izolate în clinică: faecalis, faecium (specii în general imobile), caseliflavus, gallinarum (specii
mobile), avium, durans, malodoratus.

• infecţii umane purulente.

• Enterococcus faecalis produce 80-90% din totalul infecţiilor enterococice,

– infecţiile abdominale purulente, apărute consecutiv unor leziuni ale tractului digestiv.
– infecţii ale tractului urinar, ale sângelui, ale endocardului, ale tractului biliar, ale rănilor
provocate de arsuri şi ale mijloacelor de protezare (catetere intravasculare).
– Enterococii pot infecta SNC, plămânii, ţesuturile moi, sinusurile paranazale, urechea medie
şi internă, ochiul şi, mai rar, ţesutul periodontal.

• enterococii aderă la celulele epiteliale ale mucoasei colonului, sunt endocitaţi de celulele
epiteliale sau de leucocitele intraepiteliale, transportate prin limfă la ganglionii limfatici
mezenterici, proliferează şi diseminează pe cale sanguină la distanţă.
 Rol Factor de virulenţă
Substanţă de agregare (AS)
Alte adezine de suprafaţă
Aderenţă şi colonizare Acid lipoteichoic (LTA)
Rezistenţa la mecanismele de apărare ale
gazdei AS
Citolizină
AS-48
Inhibarea altor specii bacteriene Alte bacteriocine
LTA
Anion superoxid extracelular
Gelatinază
Hialuronidază
Leziuni tisulare Citolizină
Feromoni de sex
Inducerea răspunsului inflamator LTA
•
Alti streptococi
g. Peptostreptococcus sp. cresc numai în anaerobioză sau microaerobioză şi uneori produc hemolizine. Sunt
membri ai microbiotei cavităţii orale, a tractului respirator superior, a tractului genital feminin, a colonului. Se
poate izola din infecţiile anaerobe mixte: răni, endometrită post-partum.
• g.Globicatella, cu o singură specie sanguis, este înrudit filogenetic de Aerococcus si se aseamănă cu
enterococii, dar sunt sensibili la vancomicină. Este izolat de la pacienţi cu bacteriemie, infecţii tract urinar,
meningită.
• g. Lactococcus – cu mai multe specii şi subspecii, reuneşte coci apartinand serogrupului Lancefield N,
homofermentativi, asemănător cu enterococii dar nu se devolt[ la 45 grade C. Responsabili de bacteriemii,
infecţii de tract urinar (cistite), endocardită subacută, pneumonii, infecţii cutanate, apendicite, abcese cerebrale.
• g. Leuconostoc – cu mai multe specii, cuprinde cocobacili homofermentativi, asemănători din punct de
vedere al caracterelor de colonie cu streptococii viridans, izolati din infecţii parodontotice, de cateter,
bacteriemii, septicemii la gazde imunodeprimate, meningite cu evoluţie gravă cauzată de rezistenţa intrinsecă la
vancomicină
• g. Streptococcus milleri poate produce infecţii supurative, abcese cerebrale, infecţii ORL, cutanate,
genitale, pleuropulmonare.
• g. Alţi streptococi orali sunt agenţi principali ai endocarditelor infecţioase.
• Streptococii de grup D grupati in specia S. bovis produce adesea infecţii abdominale în cazul neoplaziilor
de colon.
• g. Vagococcus cuprinde lactococi mobili, de grup N izolati in cazuri rare de la pacienţi cu bacteriemii,
peritonite. Se prezintă sub formă de coci în perechi sau tetrade, catalazo –negativi.
• g. Gemella cuprinde 2 specii, se prezintă sub formă de coci în perechi, tetrade, grămezi sau lanţuri scurte,
Gram-variabili, izolaţi din cazuri clinice de bacteriemii la bolnavi cu endocardită, meningite, si din lichidul
sinovial al bolnavilor cu artrite.
• g. Helcoccocus produce infecţii ale plagilor, ulcere cutanate şi mastite, infecţii de chist sebaceu, infecţii
supraadăugate ale rănilor.
• g. Pedioccocus produce supuraţii abdominale, salivă, scaun, urină, bacteriemii, septicemii, abcese abdominale,
abcese hepatice, endocardite, peritonite, infecţii de cateter.
• g. Tetragenococcus cuprinde tulpini care nu au fost izolate la om. Sunt coci grupaţi în perechi sau tetrade cu
acţiune catalazică slabă.
• g. Aerococcus produce bacteriemii la bolnavi cu endocardite, infecţii de tract urinar, lichid sinovial la pacienţii cu
artrită septică, meningite.
• g. Alloiococcus produce otite, bacteriemii.
 Streptococi defectivi
• Genurile Abiotrophia şi
Granulicatella
• auxotrofe pentru vitamina
B6 si cisteină
• produce cromofori;
• sunt PYR (+);
• au aspect pleomorf, Gram
variabili, pseudo-bacilari,
izolaţi sau rar în lanţuri.
• endocardite; sinuzite;
afecţiuni paradontotice;
osteomielite; abcese
cerebrale; meningite;
endoftalmite
 Coci Gram-negativi piogeni
• Familia Neisseriaceae - coci Gram-negativi, strict
aerobi: Neisseria, Kingella, Eikenella, Simonsiella
şi Alysella
Creștere pe mediu Thayer-Martin modificat (cu Glucoza Maltoza Lactoza Zaharoza DN-za
vancomicină, colistin, amfotericină), mediu sau
Martin-Lewis fructoza
N. gonorrhoeae + + - - - -
N. meningitidis + + + - - -
N. lactamica + + + + - -
N. sicca - + + - + -
N. subflava - + + - ± -
N. mucosa - + + - + -
N. flavescens - - - - - -
N. cinerea ± - - - - -
N. polysaccharea ± + + - - -
N. elongata - –/w - - - -
M. catarrhalis - - - - - +
 g. Neisseria
• N. gonorhoeae (gonococ) (agentul
gonococozei, blenoragiei sau gonoreei, cu
complicaţii grave la femei), cu o
prevalenţă mare in populaţie, dar rareori
produce infecţii letale;
• - N. meningitidis (meningococ) (agentul
meningitei cerebrospinale), cu o
prevalenţă scăzută, dar infecţiile netratate
sunt adeseori letale
• Colonii (1-5 mm) sunt transparente sau
opace, convexe, mucoide, nepigmentate şi
nehemolitice.
• Neisseria flavescens, Neisseria subflava, și
Neisseria lactamica produc un pigment
galben.
• Neisseria sicca formează colonii opace,
fine, rugoase.
• M. catarrhalis poate forma colonii opace
nepigmentate sau roz-gri
• Oxidaza-pozitive
 Virulenta
• Pili- adezine
• LPS
• capsula cu
efect
antifagocitar la
N. meningitidis
• proteaze care
clivează IgA
Etapele infectiei
PilE
N. gonorrhoeae
Proteina majoră fimbrială Aderenţă
P.II (Opa) Proteina din membrana externă Invazie

Prevenirea formării de fagolizosomi şi/sau reduc

P.I (Por) Porina din membrana externă
cascada oxidativă

Inducerea unui răspuns inflamator prin eliberarea

TNF
conferă rezistenţă la acţiunea bactericidă a
LOS
serului, poate utiliza acidul N-acetil
neuraminic pentru a-şi sializa propriul LOS
microcapsule

Blochează activitatea bactericidă a anticorpilor anti-

P.III (Rmp) Proteina din membrana externă
P.I şi LOS

Tbp1 and
Receptori de transferină Preluarea Fe
Tbp2
Lbp Receptori de lactoferină Preluarea Fe
 N. meningitidis
• saprobiontă pe mucoasa tractului respirator
superior uman (omul este singura gazdă naturală
pentru aceste microorganisme patogene)
• Meningococii saprobionţi sunt totdeauna
necapsulaţi, dar au apendice piliare
• Cei invazivi sunt capsulaţi şi piliaţi
• 13 serogrupuri (serogrupul B are omologie faţă
de un polizaharid prezent la nivelul creierului)
Serogrupurile A, C, Y şi W 135– intră în
componenţa vaccinului faţă de meningita
 Alte genuri si specii
• Neisseria lactamica
– specie rezidentă a mucoasei nazo-faringiene la 3–40% dintre indivizi, în special copii
– rareori implicată în etiologia proceselor infecțioase

• Moraxella catarrhalis anterior Branhamella / Neisseria catarrhalis

– microbiota normală a tractului respirator superior la 40–50% dintre copiii școlari
– produce bronșite, pneumonii, sinuzite, otite medii și conjunctivite,
– infecții la pacienții imunodeprimați.
– mjoritatea tulpinilor -producătoare de beta-lactamază.
– M catarrhalis se poate diferenția de celelalte neisserii prin absența fermentării zaharurilor și prin
producerea de Dnază.
– poduce butirat-esterază, caracter care stă la baza unui test rapid, fluorimetric de identificare.
•
• Kingella denitrificans (diplococi/icocobacili/bacili Gram-negativi) poate fi izolată pe mediile
folosite pentru cultivarea N. gonorrhoeae, profilul biochimic fiind de asemenea similar, iar
la nivel serologic, pot apărea reacții încrucișate între cele două specii.

• Coloniile de K. denitrificans sunt mai mici, netede. Criteriul de diferențiere este reprezentat
de reacția negativă pentru catalază și reacția pozitivă pentru reducerea nitraților.
 g. Haemophilus
– bacterii Gram negative, pleomorfe Necesită
(în produsele patologice - LCR,
expectoraţii- sunt prezenţi
cocobacili Gram-negativi până la Specii X V Hemoliza
forme alungite)
– cresc pe medii îmbogăţite cu H. influenzae (H + + -
sânge parţial degradat (geloză aegyptius)
chocolat), de unde şi denumirea
actuală, de Haemophylus H. parainfluenzae - + -
influenzae.
• H. influenzae
– infectează mucoasa tractului H. ducreyi + - -
respirator superior la copii şi
adulţi H. haemolyticus + + +
– Infectii invazive (infecţii
meningeale, epiglotite,
pneumonii, artrite, pericardite, H. parahaemolyticus - + +
celulite), în special la copii.
• infecţiile comunitare în sfera H. aphrophilus - - -
ORL la adult şi copil
• suprainfecţiile
bronhopulmonare la adult H. paraphrophilus - + -
– tulpini capsulate
• infecţii genitale şi neonatale H. - + +
cu posibilă evoluţie paraphrophaemo
septicemică. lyticus
– meningite (cauza cea
mai frecventă la copiii H. segnis - + -
sub 5 ani nevaccinaţi)
• Frotiu din sputa unui
pacient cu
pneumonie.
Coloraţia Gram
(1000x).

• Sputa: Haemophilus influenzae:

cocobacili şi bacili gram-negativi fini,
scurţi, drepţi asociaţi semnificativ cu
polimorfonucleare
 – Antigenitate - molecule glucidice, lipidice
• LPS şi polizaharidul capsular (polimer de riboză-ribitol-fosfat)
– Capsula
• Inhibă acţiunea fagocitelor şi protejează celula de liză mediată de complement.
• Polizaharidul capsular prezintă o accentuată variaţie: 6 grupe serologice (a – f).
• Virulenţa cea mai ridicată - serogrupul b, urmat de a, e şi f.
• Tulpinile necapsulate (NTHi)
• slab virulente sau avirulente:
» heterogenitatea greutăţii moleculare a proteinelor membranei externe (OMP) şi a antigenităţii lor;
» heterogenitatea antigenică a lipooligozaharidelor (LOS)
» metodele geneticii moleculare (tipizare electroforetică, RFLP, PCR).
• microbiota normală a tractului respirator superior,
– Rata portajului de H. influenzae este de până la 80%, iar pentru H. influenzae b, agentul meningitei, pneumoniei, artritei septice,
este de până la 4%.
– Anticorpii faţă de polizaharidul capsular de tip b sunt protectori (3 luni şi 3 ani susceptibilitate maxima)
LPS
– variante biochimice ale LPS- modificări ale secvenţei resturilor glucidice în regiunea centrală a
oligozaharidului LPS.
– lipooligozaharid (LOS)
• formă secretată, cât şi legată de celule
• LOS - stimularea secreţiei de citochine activatoare ale procesului inflamator.
• LOS are efecte toxice şi produce leziuni pulmonare.
• Forma solubilă a LOS, termostabilă, inhibă mişcarea cililor şi induce răspunsul inflamator:
– Recrutarea PMN, inflamaţia generală a ţesutului, cu creşterea nivelului transferinei, factorului activator al plachetelor,
lactoferinei).
– Lactoferina, prezentă în granulele PMN şi în secreţiile mucoase, se leagă de componenta lipidică a LOS, efectul fiind staza
bacteriană şi liza. Legarea LOS de lactoferină scade capacitatea bacteriilor de a stimula PMN.
 Mecanisme ale evaziunii apărării gazdei
• 3 Ig proteaze la tulp capsulate, 1 la cele NTHi
clivează IgA1 in regiunea balama

• Invazia celulelor epiteliale

– NTHi invadează celulele endoteliale şi rămân în interiorul vacuolelor de endocitoză,
legate de membrană pentru o perioadă lungă, fără efect citopatic vizibil.

• Variaţia antigenică a proteinelor membranei externe şi a LOS

• În infectiile invazive
– capsula - rol determinant prin protejarea faţă de fagocitoză şi faţă de acţiunea litică a
complementului.
– Starea septicemică
• după colonizarea iniţială a mucoasei
• translocaţia prin mucoasă
• multiplicarea în ţesutul conjunctiv
• diseminarea în vasele mici de sânge
• bacteria se poate multiplica în sânge.
Infectii invazive post-imunizare
• Artrita septica
• Osteomielita
• Celulita
• Pericardita
• Pneumonie – serotipul f
• Otita medie
– Streptococcus pneumoniae urmat de Hi
netipabili
• Tratament
– penicilină sau cefalosporine de generația a treia (în cazul tulpinilor rezistente
prin producerea de β-lactamază sau PLP modificate).
• Detecția de beta-lactamază este indicată la tulpinile izolate din cazuri clinice severe
(meningită și /sau bacteriemie) (CLSI, 2009). Tulpinile producătore de beta-
lactamază trebuie raportate rezistente pentru toate celelalte beta-lactamice, inclusiv
pentru asocierile cu inhibitori, indiferent de rezultatele obținute in vitro.

• Testarea sensibilității la antibiotice

• mediu HTM (Haemophilus Test Medium) (agar Muller Hinton cu factori de creștere X
și V si extract de drojdii).
• Pentru izolatele din LCR se raportează ampicilina (care se utilizează pentru predicția
sensibilității la amoxicilină), o cefalosporină de generația a III-a, cloramfenicol și
meropenem.
• Cefalosporinele orale, tetraciclinele și asocierile cu acid clavulanic pot fi utilizate
empiric pentru tratamentul afecțiunilor respiratorii.
 Haemophilus ducreyi-
sancrul moale
• transmisă prin contact sexual
• produce şancrul moale (cancroidul), un ulcer dureros al organelor
genitale externe, similar din punct de vedere al aspectului
leziunilor cu șancrul sifilitic.
• Diagnostic diferențial față de infecția virală cu herpes simplex și
față de limfogranulomatoza venerică (C. trachomatis).
• Izolare
– recoltarea cu tamponul de la baza leziunii ulceroase și
însămânțarea direct pe mediul de cultură (geloză chocolat cu
1% IsoVitaleX și vancomicină, incubata la 33 0C.
– bacili dispusi în bancuri de pești
– Tratament cu ceftriaxonă administrată parenteral sau oral cu
biseptol sau eritromicină, timp de 2 săptămâni.

• ~5,000 cazuri anual in US

• Haemophilus aegyptius
– bacilul Koch-Weeks sau H. influenzae biotype III sau H. influenzae biogrup
aegyptius
– conjunctivite extrem de contagioase și febra puerperala braziliana (febră, erupții
cutanate, șoc și sfârșit letal).

• Haemophilus aphrophilus
– microbiota normala orofaringiana
– etiologia endocarditelor și pneumoniilor~Actinobacillus (Haemophilus)
actinomycetemcomitans.

• Haemophilus haemolyticus
– hemolitic pe geloză sânge
– microbiota tractului respirator
– infecții ușoare la copii.

• Haemophilus parainfluenzae
– rezident al mucoasei tractului respirator
– ocazional asociat cu endocardite și uretrite.

• H suis
– se aseamănă bacteriologic cu H influenzae
– apariția complicațiilor post viroză respiratorie la porc