UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA,

BUCURESTI

MICOTOXINELE: ASPECTE
GENERALE.
TIPURI DE MICOTOXINE.

MASTER: BIOSECURITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE

INDRUMATORI: Prof. Dr. PANA OCTAVIAN CORNEL
Sef lucr. Dr. DRAGOMIR NELA
MASTERAND: Ing. HULPE RALUCA-NICOLETA

2016
 Introducere
 Termenul de micotoxina vine de la cuvantul grecesc "mycos" care inseamna
"ciuperca" si de la cuvantul latin "toxicum" care inseamna otrava. Ele desemneaza
metaboliti secundari secretati de mucegaiurile care apartin in principal genurilor
Aspergillus, Penicillium si Fusarium, prezente in mod natural in aerul ambient, pe
pamant si pe culturi.
 Micotoxinele sunt metaboliti secundari toxici sintetizati de mucegaiuri, care pot
afecta grav sanatatea omului si a animalelor (Rotter si colab., 1996; Manon si
Johnson, 1985).
 Micotoxinele sunt elaborate in cele mai diverse substraturi (cereale, masa
foliacee a plantelor aflate in faza de vegetatie, inclusiv in plantele medicinale,
boabe de leguminoase, fructe, condimente etc); ele pot fi prezente in produse de
origine animala (lapte, branzeturi fermentate, oua, carne) sub forma de reziduuri
provenite de la animale hranite cu furaje contaminate sau prin contaminarea
ulterioara a acestor produse cu micromicete toxinogene.
 Micotoxinele produc intoxicaţii numite micotoxicoze patogene sau sunt
promotori ai cancerului dacă sunt ingerate în cantităţi mici un timp îndelungat.
 Pana acum au fost identificati aproximativ 400 de metaboliti secundari cu
potential toxigenic produsi de mai mult de 100 de fungi, FAO estimand ca cel
putin 25% din productia mondiala de cereale este contaminata cu micotoxine
conducand la pierderi economice semnificative (Aziz si Moussa, 2002).
 Cerealele mucegăite pot fi valorificate în scopul obţinerii alcoolului etilic
deoarece micotoxinele nu sunt antrenate prin distilare.
Principalele specii de fungi producătoare de micotoxine

Tip de mucegai Micotoxină produsă

Aspergillus parasiticus, Aflatoxină B1, B2,G1,G2
Aspergillus flavus

Aspergillus ochraceus, Ochratoxină A, B, C

Aspergillus carbonarius,
Penicillium verrucosum

Fusarium roseum, Fusarium sp. Zearalenonă

Fusarium tricinatum, Fusarium Desoxinivalenol, Fusarenonă, Toxină
sp. T2

F. moniliforme, F. proliferatum, Fumonisine

Fusarium sp.

P. citrinum Citrinină
P. patulum Patulină
A. ochraceus, A. cyclopium Acidul penicilic
A. proliferatum Moniliformină
 Aflatoxinele (AF)
- singurele micotoxine clasificate
de Agentia Internationala pentru - contamineaza in
Cancer (IARC-International general alimentele
Agency for Research in Cancer) provenite din regiunile
in grupul 1 al substantelor calde si umede
carcinogene pentru om

- Toxicitatea aflatoxinelor (AF)

depinde de factori cum ar fi
- micotoxinele cu cea
varsta, sexul, specia, starea
mai larga raspandire in
fiziologica a animalului, calea
produsele alimentare
de administrare, compozitia
hranei

- Masculii sunt de doua ori mai

sensibili decat femelele
Ochratoxinele
 Fumonisina
- reprezinta o familie de micotoxine produse in special de
Fusarium verticilioides

- induc atat o patologie specifica in functie de specie:

edemul pulmonar la porc, carcinotoxicitatea la rozatoare
(Gelderblom si colab., 1991), leucoencefalomalacia la cal

- provoaca intoxicatii cu caracter general cum sunt cea

hepatica si renala care au fost observate la majoritatea
speciilor de animale contaminate cu F. verticilioides.

- FB1 este cea mai toxica si cea mai predominanta din

aceasta familie de micotoxine reprezentand aproximativ
75% din continutul total de fumonisine

- Fumonisina B1 este extrem de toxica pentru cai, moderat

toxica pentru porci, putin toxica pentru vaci si a fost
asociata cu cancerul de esofag la om (Marliere si colab.,
2009)
 Legislatia Europeana: nivelul maxim admis pentru
micotoxine
Aflatoxinele: limite maxime admise în Uniunea Europeană

Produsul alimentar Nivelul maxim admis, µg/kg

B1 B1+B2+G1+G2 M1

Alune de pamant 8 15 -
Nuci 5 10 -
Alune de pamant 2 4 -
procesate
Fructe uscate 5 10 -
Fructe uscate procesate 2 4 -
Cereale si derivate 2 4 -
Porumb 5 10 -
Lapte crud - - 0.05

Condimente 5 10
Produse pentru sugari 0.1 - -
 Micotoxinele: alimente susceptibile
 AFLATOXINELE pot exista in alimente depozitate în condiţii improprii.
Alimente susceptibile la contaminarea cu aflatoxine: grau, susan, mei, cartofi,
proumb, orez, orz, soia, arahide, carne.
 OCHRATOXINELE apar in porumb, fasole uscata, boabe de cacao, soia, orz,
citrice, arahide, boabe de cafea, bere, vin, condimente, suncile sarate si rinichi de
porc. Contributia cea mai mare la ingerarea de ochratoxina o reprezinta cerealele
si derivatele din cereale, fructe uscate, macaroane şi prăjituri. Zonele cele mai
infectate cu ochratoxina sunt: Australia, America de Nord si Sud, Europa.
Speciile apartinand genului Aspergillus depind de nivelul ridicat al umiditatii si
temperaturii, pe cand al genului Penicillium pot fi secretate si la 5o C.
 PATULINA se poate gasi in următoarele produse alimentare: paine si salamuri
mucegaite, fructe( mere, pere, banane, grepfruit), sucuri de mere si cidru.
 ZEARALENONA: aceste mucegaiuri infecteaza culturi de grau, ovaz, orez,
susan, dar mai ales porumb.
 Micotoxine: ciclu biologic
 ÎN PRODUSELE AGRICOLE BRUTE. Micotoxinele se formeaza in conditii
specifice in urma depozitarii furajelor şi cerearelor. Factorii care determina
dezvoltarea micotoxinelor sunt: umiditatea, temperatura si pH-ul mediului,
durata depozitării, modul de conservare. În studii s-a demonstrat că
micotoxinele se dezvoltă la o umiditate de 17.5%, la o temperatura optimă
intre 25-30oC, şi un pH uşor acid (intre 4.5-6). Micotoxinele se dezvoltă pe o
mare varietate de produse alimentare înainte, în timpul şi după recoltare.
Principalele produse agricole sensibile la contaminarea cu mucegaiuri şi
producerea de micotoxine sunt: cereale, fructe, nuci, boabele de cafea, orezul
şi plantele oleaginoase.
 ÎN LANŢUL ALIMENTAR. Contaminarea produselor de către micotoxine se
realizează în cazul când întrunesc condiţiile de mediu pentru apariţia lor,
precum şi procedee neadecvate de recoltare, de stocare şi de transformare
atunci când sunt cumulate. Micotoxinele pot apărea în produsele agricole în
cursul prelucrării sub formă de uleiuri, unturi, snacksuri, produse de
panificatie, produse de patiserie etc. prin măcinare, morărit.
 Micotoxinele: mecanisme de acţiune
Acţiunea biochimică a micotoxinelor constă în inhibarea
sintezei proteice la nivelul ribozomilor din celule, în consecinţă, se
inhibă diviziunea celulară. Prezinta o foarte mare stabilitate chimica
ceea ce face ca detoxifierea produselor prin metode fizice
(sterilizare, refrigerare, deshidratare, liofilizare, iradiere) sau
chimice sa fie dificila. Majoritatea micotoxinelor au efect
cancerigen datorita capacitatii lor de a se fixa pe ADN si de a
produce mutatii.
 Efectele ingestiei de micotoxine

ZEARALENON
A - inhiband
AF – afecteaza OTA – afecteaza spermatogeneza
ficatul aparatul renal la barbati si
ovulatia la
femei
 Micotoxinele sunt stabile la temperatura ambiantă şi rezistente la
scăderea temperaturii. Studiul comportamentului lor în timpul manipulării
şi procesării au arătat că micotoxinele sunt adesea concentrate în boabe
sparte sau praf astfel încât în timpul spălării poate avea loc o reducere a
acestora.
Este interzisă amestecarea unui lot ce prezintă un prag de contaminare
superior pragului admis cu scopul de a reduce concentraţia de micotoxine.
Orice lot de cereale care are o concentraţie mai mare decât cea admisă
trebuie eliminat. Eşantionarea loturilor este foarte importantă pentru a
detecta loturile contaminate.
Cand poate avea loc contaminarea produselor
alimentare?

Inainte In
de timpul
recoltar recoltari
e i

Dupa
recoltare
 Măsuri de prevenire a contaminării
cu micotoxine
Factorii de care depinde prevenirea
producerii micotoxinelor in camp sunt urmatorii:
 rotatia culturilor;
 prelucrarea corecta a solului;
 irigarea;
 utilizarea fertilizatorilor;
 utilizarea agentilor chimici;
 utilizarea agentilor biologici;
 controlul atacului insectelor;
 controlul buruienilor.
In ceea ce priveste controlul din perioada de
recoltare si postrecoltare, putem enumera urmatorii
factori de preventie a micotoxinelor:
 stadiul fiziologic al plantelor;
 optimizarea recoltarii;
 umiditatea din timpul recoltarii si depozitarii;
 prezenta agentilor biologici;
 temperatura din timpul depozitarii.
 Metode de decontaminare

Metode chimice: NH3- in concentratie de 30-45% degradeaza

fumonizina B1 din porumb sau in cazul existentei AF in furaje;
NaOH- in concentratie de 2%, la temperaturi de 100°C, 120’,
reduce nivelul AFB1 la limite de toleranta; Ca(OH)2- reducerea
micotoxinelor din malai pana la 50%

Metode fizice: sortarea mecanica si indepartarea semintelor

atacate, separarea pe baza densitatii sau a culorii; spălare;
uscarea; decojirea (40 – 100 % reducere a DON-ului şi
zearalenonei);procesare termică: reduceri de până la 80 % s.a.

Metode biologice: degradarea microbiana a microorganismelor;

utilizarea bacteriilor şi drojdiilor (Flavobacterium, Saccharomyces
cerevisiae); detoxifierea microorganismelor de catre microflora simbiotica a
animalelor (administrarea unor substanţe absorbante în furaje care
blochează în tubul digestiv toxina şi o elimină prin fecale) – bacterii din
lichidul ruminal, bacterii izolate din tubul digestiv al pasarilor si al
mamiferelor, bacteriile din mediu); crearea de gene rezistente la infectia cu
micotoxine, agenti de captare (carbune activ), prebiotice, probiotice..
ASPECTUL MICOTOXINELOR

AFLATOXINA
 ASPERGILLUS NIDULANS

FUSARIUM
GRAINEARUM
PENICILLIUM
EXPANSUM
 Studiul
China

Cancerul
generat de
aflatoxine
 Concluzii

Micotoxinele reprezinta o problema de actualitate si de mare interes,

intrucat contaminarea cu micotoxine a furajelor determina pierderi
economice importante, reprezentand totodata un risc pentru sanatatea
animala si umana. De aceea, identificarea unor solutii viabile de reducere a
contaminarii cu micotoxine este o prioritate.
Numeroase eforturi au fost depuse in aceasta directie prin utilizarea
unei varietati de metode fizice, chimice si biologice, dar pana in prezent nu
au fost identificate metode de detoxificare universale. Aceasta se datoreaza
unei varietati mari a factorilor implicati: diversitatea structurala a
micotoxinelor, natura substratului, conditiile fizico-chimice de
prelucrare/procesare, etc. Pe de alta parte, desi unele metode determina
distrugerea eficienta a micotoxinelor, sunt inutilizabile din cauza formarii de
reziduuri toxice sau alterarii calitatilor nutritive si organoleptice ale
produsului.
 VA
MULTUMESC!