PROIECT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENTELOR

PROFESIONALE SI OBTINEREA CERTIFICATULUI DE

CALIFICARE NIVEL 3

CALIFICAREA: TEHNICIAN ECOLOG

SI PROTECTIA CALITATII MEDIULUI

PROFESOR INDRUMATOR: Chirca Valeria

CANDIDAT PROIECT: Ciocan Ioana
Controlul calităţii apei naturale– fântână
Galicea
Proiectul cuprinde:

Capitolul I – Argument

Capitolul II – Apa: GENERALITĂŢI‚ IMPORTANŢĂ

Capitolul III - LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI

Capitolul IV - PRELEVAREA PROBELOR DE APĂ

Capitolul V - CONTROLUL CALITĂŢII APEI

Capitolul VI - NORME GENERALE ŞI SPECIFICE

DE PROTECŢIA MUNCII ÎN LABORATOR
 ARGUMENT

Poluarea mediului, care-şi întinde ameninţarea asupra întregii

planete, a ajuns la un punct în care atacă omul şi mediul său de
existentă. Toţi agenţii poluanţi noi se răspândesc cu iuţeală în aer,
în apă sau pe sol, generând, dezvoltând şi propagând unul dintre
cele mai grave pericole pe care le-a întâmpinat civilizaţia
modernă.

De aceea, pentru rezolvarea problemei poluării mediului ambiant

este foarte important să se cunoască pe lângă sursele de poluare
şi natura agenţilor poluanţi, căile lor de răspândire în mediul
ambiant. Dacă mediul ambiant ar fi lăsat la jocul liber al agenţilor
poluanţi, aceştia s-ar răspândi uniform în atmosferă, hidrosferă şi
sol, fără să existe o posibilitate naturală de depoluare.
 IMPORTANŢA APEI
Apa, ca şi aerul, este un factor de mediu indispensabil vieţii.
Apa se găseşte totdeauna acolo unde există viaţă şi formează
substanţa cea mai răspândită de pe pământ. Ea a avut un rol de
prim ordin în apariţia vieţii pe planeta noastră şi continuă să aibă
in mentinerea ei :
 apa constituie factorul de care depinde productivitatea
plantelor şi animalelor;
 intră în constituţia tuturor organismelor animale şi vegetale,
toate schimburile organismului cu mediul şi implicit menţinerea
vieţii acestuia petrecându-se prin intermediul apei;
 reglează căldura organismelor prin evaporarea la suprafaţă etc.
 POLUANŢII APEI
Se consideră poluanţi acele substanţe care în concentraţie
suficientă pot produce un efect măsurabil asupra omului,
animalelor, plantelor şi materialelor.
Clasificarea poluanţilor:
 După provenienţa şi caracterele comune:
 substanţe organice: hidrocarburi, detergenţi, pesticide
 substanţe anorganice: metale grele, azot, fosfor,etc.
 După natura lor:
 poluanţi fizici: substanţe radioactive, ape termale;
 poluanţi chimici: plumb, mercur, azot, fosfor, hidrocarburi, detergenţi,
pesticide;
 poluanţi biologici: microorganisme
 Influenţa poluanţilor apelor asupra mediului

Substanţele organice de origine animala consuma oxigenul din apa si

impiedica autoepurarea apei.
Fenolul este toxic pentru pesti, imprima gust si miros neplacut carnii pestilor.
Pesticidele pot constitui cauza uor boli grave, tulburari neurologice.

 Substanţele anorganice provoaca cresterea duritatii.

 Clorurile fac apa improprie pentru alimentare si irgatii.
 Metalele grele au acţiune toxică asupra organismelor acvatice, inhibând în
acelaşi timp şi procesele de autoepurare.

Suspensiile organice, cât şi cele anorganice se depun,si formează

bancuri care împiedică navigaţia, consumă oxigenul din apă
 LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI

Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor

acvatice are ca obiect menţinerea şi ameliorarea calităţii şi
productivităţii naturale ale acestora, în scopul evitării unor
efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor
materiale.
Controlul respectării
reglementarilor de protecţie a
apelor şi a ecosistemelor
acvatice este organizat şi
exercitat de către autorităţile
de mediu, de ape, sănătate şi
de alte autorităţi, potrivit
competentelor legale.
Prevederile prezentei legi au ca scop:
 a) conservarea, dezvoltarea şi protecţia resurselor de apă,
precum şi asigurarea unei curgeri libere a apelor;
 b) protecţia împotriva oricărei forme de poluare şi de
modificare a caracteristicilor resurselor de apă, a malurilor
şi albiilor sau cuvetelor acestora;
 c) refacerea calităţii apelor de suprafaţă şi subterane;
 d) conservarea şi protejarea ecosistemelor acvatice etc.
 PRELEVAREA PROBELOR DE APĂ
 Recoltarea probelor de apă este o etapă deosebit de importantă în
desfăşurarea procesului de analize fizico-chimice a apei, deoarece probele
recoltate trebuie să fie reprezentative şi totodată nu trebuie să introducă
modificări în compoziţia şi calităţile apei datorită unei tehnici defectuoase sau
unor condiţii incorecte de pregătire a materialului.
 În momentul recoltării, flaconul se va clătii 2-3 ori cu apa ce urmează sa fie
recoltată, apoi se umple cu apa de analizat până la refuz, iar dopul se va fixa în
aşa fel încât să nu rămână bule de aer în interiorul vasului. Modul cum se face
recoltarea este în funcţie de sursa de apă.
 Pentru probele medii se recoltează apa la intervale de 30-60 s în cantităţi
fixe, amestecată toată într-o sticlă comună. Pentru probele medii proporţionale
se recoltează probele de apă la intervale de timp de 30-60s în cantităţi variate,
proporţional cu debitului efluentului şi se amestecă toate într-o sticlă comună.
 Cantitatea de apă recoltată depinde de analizele care trebuie efectuate,
aceasta variind intre 500ml până la 20 1itri.
Conservarea probelor de apa

Un alt aspect important al procesului de recoltare este grija

pentru conservarea probelor pentru analiză, deoarece
analiza apei are o valoare limitată dacă probele au suferit
modificări fizico-chimice sau biologice în timpul
transportului sau păstrării, în general este indicat să treacă
un timp foarte scurt - de maximum 4 ore - între recoltare şi
analiza probelor de apă.
 Capitolul IV: Controlul calităţii apei
 Turbiditatea este data de particulele foarte fine aflate in suspensie, care nu
sedimenteaza in timp. O apă tulbure ete refuzata de consumator ṣi reprezinta
un risc epidemiologic, deoarece particulele in suspensii pot constitui un suport
nutritivi pentru germeni.
 Pentru a se pune in evidenţă turbiditatea, se are in vedere proprietatea
opusă, limpezimea sau transparenţa.
 Ca unitate de măsură, începând din 1975, a fost introdusă suspensia-
formazin, preluată din standardul american. Unitatea de măsură a fost numită
TE/F. In SR EN ISO 7027, unitatea de măsură pentru apele naturale nepoluate
este FNU (FNU=NTU=TE/F).
Metode de determinare a turbidităţii
 Metode cantitative
 Metode semicantitative  masurarea turbiditatii folosind un tub de
evaluare a transparentei
 Metode calitative  se exprima prin calificative: opac, tulbure, aproape
limpede, limpede
 Determinarea pH-ul apei naturale

pH-ul apei naturale variaza puţin

faţă de pH-ul neutru datorita prezenţei
CO2 , bicarbonatilor si carbonatilor.
Apele dure au pH-ul mai ridicat
comparativ cu apele moi.
Principiul metodei consta in
introducerea unui indicator si se
compara cu scara de etalonare sau cu
discuri colorate ce corespund la diferite
valori ale pH-ului.
 Determinarea alcaliniţătii apei
Generalităţi: Alcalinitatea apei este dată de prezenţa biocarbonaţilor
,carbonaţilor alcalini,alcalino-terosi si a hidroxizilor.
Principiul metodei: Neutralizarea unei cantităţi de apă de anlizat cu un acid
diluat in prezenţă de indicator.
Alcalinitatea determinată în prezenţa fenoftaleinei (pH=8,2) constituie
alcalinitatea permanentă şi este dată de bazele libere si de carbonaţii alcalini.
NaOH+HCL=NaCl+H2O
K2CO3+HCL=KHCO3+H2O

Alcalinitatea determinată în prezenţa metilorange (PH=4,4) constituie

alcalinitatea totală ţi esta dată de bazele libere, carbonaţii şi bicarbonaţii alcalini .
NaOH+HCL=NaCl+H2O
K2CO3+HCL=KHCO3+H2O
Ca(HCO3)2+2HCl= CaCl2+CO2+H2O
Interferenţă: Determinarea este interferată de prezenţa clorului rezidual care
este îndepărtat prin tratarea apei de analizat cu câteva picături de tiosulfat de sodiu
0,1 N.
Recoltarea probei: Se face în flacoane de polietilenă ,care vor fii păstrate la
rece până se vor lua in lucru,determinarea făcându-se în prima zi de recoltare .
 Reactivi: -acid clorhidric 0,1 N
-fenolftaleină ,soluţie 1% in alcool etilic 70%
-metilorange 0,1 % în apă
-tiosulfat de sodiu 0,1N
Mod de lucru: Se iau 100 ml apă de analizat şi se introduc într-un pahar de
titrare ,peste care se adaugă 2 picături de fenoftaleină .Dacă nu apare coloraţia roz
,alcalinitatea permanentă este 0(pH-ul apei este sub 8,2).În cazul apariţie coloraţiei roz
,proba se titrează cu HCl 0,1 N până la incolor şi se obţine alcalinitate permanentă.
Dacă în prezenţa fenoftaleinei nu a apărut coloraţia roz se trece la
determinarea alcalinităţii totale folosind ca indicator metilorange.Se măsoara 100 ml
apă de analizat într-un flacon Erlenmayer ,se adaugă 2-3 picături metilorange şi se
titreaza cu HCl -0,1N până ce culoarea virează de la galben –citru la galben-portocaliu.
Am luat o probă de apă în care am adăugat câteva picături de
metilorange.Culoarea obţinută este galben deschis ceea ce înseamnă că apa este
alcalină. Am determinat alcalinitatea prin titrare cu HCl în prezenţă de metilorange.
Calcul: in ml HCl /dm3=V*f
-V: ml HCl 0,1N folosiţi la titrare
-f: factorul acidului clorhidric 0,1n
Prima probă am titrat cu 1 ml. A doua probă am titrat cu 0,8 ml,

Proba 1:ml HCl/dm3=V*f=1*1=1

Proba 2:ml HCl/dm3=V*f =0,8*0,1=0,08
 Determinarea sulfaţilor din apă
Sulfaţii din apă se pot determina prin metoda gravimetrică, volumetrică şi
turbidimetrică. Metoda gravimetrică se foloseşte pentru concentraţii mai mari de
sulfaţi, metoda turbidimetrică este indicată pentru concentraţii mici de sulfaţi, iar
metoda volumetrică este satisfăcătoare pentru analiza curentă de sulfaţi.
Metoda turbidimetrică
Principiul metodei: Sulfaţii sunt precipitate sub formă de BaSO4 şi menţinuţi în
suspensie.
Interferenţe: Culoarea şi turbiditatea pot interfera şi influenţa determinarea.
Îndepărtarea lor se face prin floculare cu clorură de aluminiu sau prin diluarea
probei de apă.
Modul de lucru: Se ia o probă de 50ml de apă de analizat într-un pahar
Erlenmayer de 250ml. Dacă proba conţine sulfaţi peste 15mg/dm3 se adauga 10 ml
solutie tampon I, iar daca sulfatii sunt sub 15 mg/ dm3 se adauga 10 ml solutie
tampon II. Paralel se pregateste si o proba martor folosind apa distilata in locul
celei de analizat. Se agita proba de analizat cu ajutorul unui agitator magnetic. Se
adauga o lingura de cristale de BaCl2 si se porneste cronometrul in acest moment.
Cristalele trebuie sa se dizolve in max. 30 min. si sa nu adere pe peretii vasului. Se
agita timp de 1 min si apoi se citeste turbiditatea la un sectofotometru la lungimea
de unde de 240mm in cuve de 1 cm.
 Norme generale si specifice de protectia muncii in laborator

În laboratoarele de tehnici de laborator, ca în orice laborator de chimie, există o

serie de pericole ce trebuie limitate. Principalele pericole care ameninţă pe cel ce
lucrează în laborator sunt:
Intoxicaţiile - substanţele toxice putând pătrunde pe cale bucală, respiratorie sau
prin piele;
Arsuri ale pielii, ochilor, cu substanţe corozive;
Răniri cu cioburi de sticlă, piese de metal, etc;
Incendii, explozii, arsuri cu flacără;
Electrocutarea – se datorează contactului corpului omenesc cu curentul electric
şi pot apare ca urmare a montării defectuoasă a aparaturii electrice, lipsa legării
cu pământul, prize defecte, cordoane neizolate etc.
Pentru prevenirea acestor pericole trebuie respectate următoarele măsuri:
Orice substanţă cu care se lucrează se consideră în principiu toxică şi se va
evita pătrunderea ei în organism;
Nu se mănâncă în laborator, nu se pun alimente pe masa de lucru;
Se va evita inhalarea de vapori sau de gaze degajate în reacţiile efectuate.
Pentru protejarea ochilor se vor folosi ochelari de protecţie atunci când este
cazul;
BIBLIOGRAFIE

 Fiera Michaela, Chirca Valeria, Posea Paula, Frăţilă Mariana,

Cojocaru Ileana, Preoteasa Mariana, Ciurea Camelia
“Analiza factorilor de mediu”, Editura Conphys, Rm. Vâlcea, 2004.

 Rodica Ciarnău, Aurelia Buchman, Maria Bud, Marcela

Giurgiuman, Mihaela Marincescu, Floarea Stan“Ecologie şi
protecţia mediului”, Editura Economica, Bucureşti, 2000.

 M. Negulescu, S. Ianculescu, L. Voicum “Protecţia mediului

înconjurător”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.

 C. Patroescu, I. Gănescu“Analiza apelor”, Editura Scrisul

Românesc, Craiova, 1980.