IP UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ SI FARMACIE

“NICOLAE TESTEMIȚANU”
Reabilitare medicală, medicină fizică şi terapie manuală

Reabilitarea medicală a pacienților

cu paralizie cerebrală infantilă

Coordonator: GHERMAN Ana

A realizat: ȚURCAN Corina, M1410
 DEFINIȚIE

Paralizia cerebrală reprezintă un termen care descrie tulburări de

dezvoltare ale mişcării şi posturii, ce determină limitarea activităţii,
fenomene datorate unor alterări neprogresive ce apar la nivelul
creierului aflat în dezvoltare, al fătului sau al copilului mic.

Tulburările motorii din cadrul paraliziei cerebrale sunt adesea

acompaniate de tulburări senzoriale, de cogniţie, comunicare,
percepţie şi/sau comportament sau manifestări convulsive.
 Sistemul de Clasificare a Funcției Motorii Grosiere
(GMFCS)
pentru severitate disabilitații de mișcare în rîndul copiilor
diagnosticați cu PCI pentru copii între 6-12 ani

Găsim 5 nivele în descrierea lor:

Nivelul I Mers independent

Nivelul II Mers fara ajutor cu limitarea la mers in mediul extern
Nivelul III Mers cu susținator de mers cu limitarea deplasarilor in
comunitate
Nivelul IV Copilul este transportat sau necesita alte mijloace de
deplasare
Nivelul V Miscarea este sever limitata chiar si cu suport tehnic
 FORMELE CLINICE
A. Forma piramidală dată de lezarea fibrelor care trec prin piramidele
bulbare, reprezintă calea primară și asigură motricitatea voluntară, de
control și de declanșare a activității aparatului motor muscular. Forma
piramidală este o formă spastică cu o incidenta de 75% :
 Tetraplegia ,afectarea concomitenta a tuturor celor patru membre cu
afectarea functionala a intregului corp
 Triplegia,afectarea a trei membre
 Paraplegia,afectarea motorie a membrelor inferioare
 Hemiplegia,afectarea unilaterala a membrelor de aceasi parte
 Displegia sau Boala lui Little

B. Forma ataxică, este o formă mai rară și este dată de tulburarea de 5%:
 Ataxia cerebeloasă congenitala
 Displegia ataxica
 FORMELE CLINICE
C. Forma extrapiramidală dată de lezarea fibrelor care ocolesc
piramidele , contribuie la reglarea activității motrice prin tonus muscular
ca și reflexele involuntare sau forme dischinetice cu o incidență de 20%:
 Atetoza,se caracterizează prin mișcari necoordonate,lente,steriotipe cu
sau fara hipertonie musculara, tonusul muscular este scazut sau flasc
 Distonia se caracterizeză prin mișcari involuntare,continui și
intermitente, care determina o hipertonie musculara. Leziunea este
focalizată pe ganglioni bazali
 Rigiditatea

D. Mai există o formă dată atât de sindromul piramidal cât și de

sindromul extrapiramidal, descrisă de VOGT ca o formă clinică de P.C.I
numită status marmoratus sau sindromul rigidități cerebrale, unde
VOGT arată că membrele inferioare se găsesc în extensie cu hipertonie
musculară, relaxarea se face cu multă dificulatate și membrele superioare
trec de la o fază de contracție în flexie la una atetozică cu mișcări bruște,
fără adresă, cu dificultate în a se relaxa.
 TRATAMENTUL KINETIC

o Tratamentul privind terapia de educare și recuperare, e o cursa

lunga contra cronometru care se poate întinde pe mulți ani, zi de
zi, diferențiat, în funcție de diagnostic si de deficiențe, având în
vedere ca nu există cazuri care să fie abandonate urmarind o
ameliorare sau îmbunatațire a statusului copilului pornind de la
ideea plasticitații S.N.C. si pe procesul intens de facilitare-
stimulare.

o Intervenția terapeutică este necesară pentru a restabili modelele

normale și primul pas către reabilitarea structurilor neuronale
sunt abordările care controlează mișcarea și sistemul
senzoriomotor.
 Metoda Bobath (1)
Soții Bobat au pus bazele tratamentului în anul 1943 prin
fundamentul științific de a duce la inhibiția mișcărilor exagerate și
a facilita mișcările normale voluntare se aplică ideea că:

 Hemiplegicul trebuie să învețe senzația de mișcare fără control

vizual
 Informațiile senzitive și senzoriale trebuie să fie trimise de către
terapeut dinspre partea hemiplegică
 Stimuli externi cât și cei interni prin acțunea motrică,trebuiesc
trimiși calitativ ca și cei din cadrul actului senzitiv-motor
normal
 Hipertonia musculară trebuie să se stingă pe anumite grupe de
mușchi inainte de a începe o noua acțiune motrică
 Metoda Bobath (2)

 Se evită creșterea tonusului muscular prin executarea unor

mișcari repetate care sunt preluate ca o oboseală musculară
sau psihică
 Acțiunile motrice trebuiesc întotdeauna să fie cât mai
precise,cu un scop anume:să ședem,să vorbim,să
mergem,etc.
 Comanda verbală sa fie simpla și concretă
 Raspunsul motor voluntar la orice stimul trebuie așteptat
deoarece prelucrarea informațiilor sunt doar întarziate
 Metoda Kabat (F.N.P) (1)

 În general, nu este aplicată in paraliziile cerebrale dar ca

metodă de recuperare a lui Kabat ne ajută totuși în activitatea
reflexa utilizată fiind întărită de reflexele posturale ci
corelate cu receptorii senzitivi și auditivi.

 Mișcarile ritmice, a combinațiilor bilaterale, asimetrice,

homolaterale, cu alternarea reciprocă a diagonalelor, a
amplitudinii de flexie și extensie pe verticală, abducție-
adducție pe orizontală și a rotațiilor pe diagonală.

 Reflexul tonic lombar facilitează extensia globală a

trunchiului și membrului inferior.
 Metoda Kabat (F.N.P) (2)
DIAGONALA MIȘCAREA MEMBRU
D1F Scapula:ridicare-abducție-rotație internă SUPERIOR
Braț:flexie-abducție-rotație externă
Cot:flexie sau extensie
Pumn-degete:flexie-deviație radială
D1E Scapula:coborâre-adducție-rotație în jos SUPERIOR
Braț:extensie-adducție-rotație interna
Cot:flexie sau extensie
Pumn-degete:fextensie-deviație cubitală
D2F Scapula:ridicare-adducție-rotație în sus SUPERIOR
Braț:flexie-abducție-rotație externă
Cot:flexie sau extensie
Pumn-degete:extensie-deviație radială
D2E Scapula:coborâre-abducție-rotație în jos SUPERIOR
Braț:extensie-adducție-rotație internă
Cot:flexie sau extensie
 Metoda Kabat (F.N.P) (3)
D1F Pelvis:basculat înainte INFERIOR
Coapsă:flexie-adducție-rotație externă
Genunchi:flexie sau extensie
Picior:flexie dorsala-inversie
D1E Pelvis:basculat îndarăt INFERIOR
Coapsă:extensie-abducție-rotație internă
Genunchi:flexie sau extensie
Picior:flexie plantară-eversie
D2F Pelvis:ridicare INFERIOR
Coapsă:flexie-abducție-rotație interrnă
Genunchi:flexie sau extensie
Picior:flexie dorsala-eversie
D2E Pelvis:coborât INFERIOR
Coapsă:extesie-adducție-rotație externă
Genunchi:flexie sau extensie
Picior:flexie plantară-inversie
 Metoda Margaret Rood (1)
În anul 1940 la Universitatea Indiana SUA, Margaret Rood dezvoltă
metoda de activare și înhibare a unui singur mușchi, exercițiile fiind
gândite în modele de postură globală, accentul fiind pus pe funcțiile
senzoriale și vitale. Metoda pune în evidență aplicarea de stimulări
proprioceptive și tratamentul disfuncțiilor.

La nivelul tegumentelor avem:

Pensularea care este efectuată cu pensule moi, cu mișcari
rapide, în zona cutanată a mușchiului pe care vrem să facilităm contracția.
Stimularea se realizează 5-15s, efectul fiind lent până la 30 minute.
Exemplu:
 pensularea maleolei externe faciliteaza contracția tibialului anterior și
înhibă spasticitatea tricepsului sural
 stimulări cu gheață prin frecări dure, 3-5s cu o bucată de gheață
 mîngâieri ușoare în dreptul C2-C5 ce realizează producerea relaxări
paravertebrală
 Metoda Margaret Rood (2)

Apăsarea articulară este cea mai folosita metodă de Rood pentru

stabilizare realizată prin solicitarea proprioreceptorilor articulari.
Apăsarea se face în axul longitudinal al corpului sau al unei
extremități, cu o greutate mai mare decât greutatea corpului,
facilitand contracția musculară cu funcții posturale.
Exemplu:
 stimularea șoldurilor flectate în axul femural realizează stimularea
poziției în patru labe
 stimularea umerilor în ortostatism măreste reacția de echilibru
 Metoda Margaret Rood (3)

Alte stimulari realizate de Margaret Rood:

 Ciocănirea: ciocănirea margini mediale plantare a calcaneului
se activează flexori dorsali laterali:scurtul peronier și
extensorul comun al degetelor
 Ciocănirea călcâiului plantar se activează toți flexori dorsali
ai piciorului
 Ciocănirea maleolei peroniere produce contracția peronierilor
și cea a maleolei tibiale produce activarea supinatorilor si
adductorilor piciorului
 Identic și pentru membrele superioare prin ciocănirea apofizei
stiloide sau cubitale
 Îndoirea rapidă duce la înhibarea musculaturi flexoare și
indoirea lentă la înhibarea mușchilor extensori spastici.
 Metoda Vojta (1)

 La copiii care încep tratamentul recuperator mai târziu, metoda

Vojta e cea mai buna soluție în tulburarea mișcarilor, de natură
cerebrală.

 Pleacă de la ideea că tonusul muscular își schimbă forma din

hipertonie în hipotonie, în flexie. Acest fenomen este cunoscul de
flexie tip ”lamă de briceag”

 El descrie noua zone diferite și doua zone de rezistența.

Locomoția reflexă va fi declanșata prin combinarea diferitelor
zone de stimulare cât și a stimulilor de presiune și tracțiune,
pacientul raspunde printr-un raspuns motor bine precis,
predeterminat.
 Metoda Vojta (2)

 Reglarea reacției de echilibru prin stimularea unor zone ca

raspunsurile motorii să fie frânate prin contrarezistență,
contracțiile izotonice se vor transforma în contracții izometrice.

 Pacientul, în acest mod, își gasește singur‚ calea către propriul

lui sistem nervos central. Exemplu este că un pacient cu
scolioza prin intipărirea locomotiei reflexe se sting grupurile de
mușchi care nu pot fi activate voluntar și mușchii coloanei
vertebrale sunt raspunzatori de deficiențele posturale scoliotice.
 Conceptul Castillo Morales (1)

o Lucrează pe copii cu hipotonie, dizabilitate gravă, datorată

necesitaților de comnicare nonverbala și este aplicată parțial și în
cazul variațiilor de tonus muscular provocat de spasticitate.

o Ideea lui e că copilul este încadrat în două triunghiuri cu vârfurile lor

se intalnesc în regiunea dorso lombară și bazele lor sunt în
extremitatea superioară și inferioara. La copilul sănătos bazele
triunghiului se apropie datorată gradului mare de flexie și bazele
tringhiului se deplasează pentru translarea greutăti și se dezvoltă,
care treptat ce se dezvolta bazele tringhiurilor se deschid și de
fiecare dată se îndreaptă împotriva forței de gravitație, iar la copilul
hipoton, bazele tringhiului sunt depărtate de la început cu o simetrie
precisă, bazele triunghiului sunt foarte departate una de alta încât nu
permit translarea greutații.
 Conceptul Castillo Morales (2)

o Repetiția mișcarilor favorizează procesul de învătare al copilului

și stimularea sistemelor senzoriale se activează receptorii de la
nivelul tegumentelor, țesutului conjunctiv, muscular și articular,
cum ar fi:
 Cantactul manual
 Atingerea
 Tracțiunea
 Presiunea
 Vibrațiile

o Este foarte important repetiția zilnică, de nenumerate ori,

secvențele de mișcare și gesturile uzuale necesare independenței
lor.
 Metoda Temple Fay

Metoda este utilizată la copii diagnosticați cu PCI forme grave, în

care progresul nu este așteptat prea curand. Aplicațiile succesive de
mișcări pasive, apoi pasiv-active și active cu copilul poziționat în
decubit ventral.

Exercițiile prin care recuperarea copilului se face în mod

ontogenetic:
 Repetarea cu exactitate,
 Se inițiază pasiv pînă la activ
 De la activ la deprinderea lor
 Tratamentul fizioterapeutic

Mijloacele fizice sunt clasificate în:

• Antalgice
• Trofice
• Decontracturante
• Contracturante

Mijloacele specifice amintim:

• Terapia cu impulsuri excitatorii 50Hz, pentru contracția
mușchilor cvadricepsului, a peronierilor, extensorilor degetelor
și a pumnului, curent de forma triunghiulara 4-6 A, 8-10min.
• Galvanizarea pentru decontracturarea musculară în forma
spastică, cu electrozi plați de 3-4mA, 6-10 min.
• Ionizarea longitudinală pentru prevenirea atrofiei
Tratamente adjuvante,complementare
• Hidroterapia
• Balneoterapia
• Climatoterapia
• Acupunctura
• Presopunctura
• Homeopatia
• Terapii bioenergetice
• Masajul
• Terapia ocupațională
• Ergoterapia prin ortezare-
protezare