Sunteți pe pagina 1din 49

3.

Pierderea dreptului de
proprietate
3.1. Renunţarea la dreptul de proprietate
3.2. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile
proprietarului
3.3. Înstrăinării bunurilor pe care, conform legii,
persoana nu le poate avea în proprietate
3.4. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul
încălcării regulilor de comportare cu acestea
3.5. Privatizarea proprietăţii de stat
3.6. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică
3.7. Rechiziţia
3.8. Confiscarea
3. Încetarea dreptului de proprietate
Reglementarea juridică: art. 536-542 Cc
Clasificarea modurilor de încetare a dreptului de proprietate:
a) benevolă:
- rezultatul acţiunii proprietarului: încheierea actelor juridice
translative de proprietate, consumarea, renunţarea (art.537 Cc),
deetatizarea.
b) fapte obiective:
- nu depinde de voinţa proprietarului: pieirea fortuită,
distrugerea, pierderea bunului;
- c) contrar voinţei proprietarului (alin.2 art.536 Cc), cu
respectarea art.46 din Constituţie conform căruia cedarea
forţată a dreptului de propritate poate avea loc doar în
cazurile prevăzute de lege.
Temeiurile de pierdere a dreptului
de propriatate (art.536 alin. 2 Cc)
1. Renunţarea la dreptul de proprietate (art. 338 Cc);
2. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile
proprietarului (art. 538 Cc);
3. Înstrăinării bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le
poate avea în proprietate (art. 539 Cc);
4. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării
regulilor de comportare cu acestea (art. 540 Cc);
5. Privatizarea proprietăţii de stat
6. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică
7. Rechiziţia (art. 541 Cc);
8. Confiscarea (art. 542 Cc) şi art.106 din Codul Penal
3.1. Renunţarea la dreptul de
proprietate (art.538 Cc)
Condiţiile:
a) Bunurile mobile:
- declaraţia de renunţare sau în alt mod care atestă cu
certitudine că a renunţat la bun fără intenţia de a păstra
dreptul de proprietate asupra lui.
B) Bunurile imobile:
- declaraţie autentificată notarial şi înregistrată în
registrul bunurilor imobile.
Efectele renunţării la dreptul de proprietate
Obligaţiile proprietarului în legătură cu
bunul la care a renunţat încetează atunci
când un terţ dobândeşte dreptul de
proprietate asupra bunului.
3.2. Urmărirea bunurilor în legătură cu
obligaţiile proprietarului (art.538 Cc)
Condiţiile:
- neexecutarea obligaţiilor de către proprietarul bunului;
- înstrăinarea bunurilor proprietarului prin aplicarea
procedurii de urmărire a proprietăţii (Codul de executare
al Republicii Moldova nr. 443 din 24.12.2004 (în
continuare – Codul de executare), în Monitorul Oficial
nr. 214-220 din 05.11.2010)
Temeiul urmăririi bunurilor:
- hotărârea judecătorească, dacă o altă modalitate nu este
stabilită prin lege sau contract.
Dispoziţii generale cu privire la urmărirea
bunurilor (art. 88 din Codul de executare)
(1) Urmărirea bunurilor debitorului constă în sechestrarea, în
ridicarea şi în vînzarea lor.
(2) Poate fi urmărit orice bun corporal ori universalitate de bunuri
ale debitorului, care se află în circuit civil, indiferent de faptul la cine
se află în posesiune, precum şi orice drept patrimonial sau creanţă
bănească, cu excepţia celor care nu sînt pasibile de urmărire silită.
(3) Bunurile supuse unui circuit civil limitat pot fi urmărite numai
în condiţiile prevăzute de lege.
(4) La cererea executorului judecătoresc, deţinătorii de registre şi de
informaţii relevante pentru procedura de executare, instituţiile
financiare, organele fiscale, organele cadastrale, alte persoane fizice
sau juridice sînt obligate să îi comunice, în cel mult 10 zile,
informaţiile necesare pentru efectuarea executării silite.
Bunurile debitorului care nu pot fi urmărite
(art. 89 Codul de executare)

1) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului persoană fizică şi al membrilor lui de familie:
a) îmbrăcămintea, pentru fiecare persoană: un palton de iarnă şi unul de toamnă, un costum de iarnă şi unul de vară (pentru
bărbaţi), două rochii sau două costume de vară şi două de iarnă (pentru femei), o pălărie şi o căciulă de iarnă, două broboade de
vară şi două de iarnă (pentru femei), altă îmbrăcăminte întrebuinţată timp îndelungat şi care nu are valoare;
b) încălţămintea, lenjeria de corp şi de pat, cu excepţia obiectelor confecţionate din materiale preţioase, precum şi a obiectelor
care au valoare artistică;
c) toate bunurile copiilor;
d) mobila: cîte un pat şi un scaun pentru fiecare persoană, o masă, un dulap pentru familie;
e) icoanele şi portretele de familie, verighetele;
f) ordinele, medaliile, alte semne distinctive cu care a fost decorat debitorul sau membrii lui de familie;
g) obiectele (inclusiv manualele şi cărţile) necesare debitorului pentru a-şi continua exercitarea profesiei;
h) mijloacele de transport speciale pentru persoanele cu dizabilităţi, obiectele necesare persoanelor cu dizabilităţi şi bolnavilor,
destinate îngrijirii lor;
[Art.89 pct.1), lit.h) modificată prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
i) produsele alimentare în cantităţi necesare pentru hrana debitorului şi a membrilor lui de familie pe 3 luni;
j) combustibilul necesar în prepararea bucatelor şi încălzirea locuinţei familiei în perioada rece a anului;
2) seminţele de culturi agricole pentru însămînţare şi sădire, în limitele necesare uzului personal al debitorului şi familiei sale,
cînd acestea aparţin unui debitor persoană fizică, a cărui activitate nu ţine de producerea sau comercializarea acestora;
[Art.89 pct.2) modificat prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în vigoare 28.04.17]
3) nutreţul pentru vitele care nu au fost urmărite, necesar pînă la strînsul nutreţurilor noi sau pînă la scoaterea vitelor la
păşunat, după caz;
[Art.89 pct.4) abrogat prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în vigoare 28.04.17]
5) bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
6) alte bunuri care, conform legii, nu pot fi urmărite.
Consecutivitatea urmăririi bunurilor
(art. 89 Codul de executare)
(1) Consecutivitatea urmăririi bunurilor debitorului poate fi
stabilită, de comunul acord al părţilor în procedura de executare,
ţinîndu-se cont de prioritatea intereselor creditorului.
(2) În cazul în care debitorul nu indică în ce consecutivitate solicită
să fie urmărite bunurile sale, consecutivitatea va fi stabilită de creditor,
în comun cu executorul judecătoresc, ţinîndu-se cont de următoarea
consecutivitate:
a) în primul rînd vor fi urmărite bunurile personale ale debitorului
libere de gaj sau de ipotecă şi mijloacele băneşti;
b) în al doilea rînd vor fi urmărite bunurile debitorului care se află
în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, libere de gaj
sau de ipotecă;
c) în al treilea rînd vor fi urmărite bunurile gajate sau ipotecate;
d) în ultimul rînd va fi urmărit bunul imobil în care domiciliază
debitorul.
Efectele urmăririi bunurilor în legătură cu obligaţiile
proprietarului
Proprietarul pierde dreptul de proprietate asupra
bunurilor urmărite din momentul dobândirii dreptului
de proprietate asupra acestora de către persoana
îndreptăţită căreia îi sînt transmise bunurile.
3.3. Înstrăinării bunurilor pe care, conform legii,
persoana nu le poate avea în proprietate (art. 539 Cc)
Condiţiile:
- persoana a dobîndit, în temeiurile prevăzute de lege, dreptul de
proprietate asupra unui bun
- însă, conform legii, nu poate să-i aparţină cu drept de
proprietate
Efectul:
- proprietarul este obligat să înstrăineze bunul timp de un an din
momentul dobîndirii dreptului de proprietate sau în alt termen
stabilit de lege.
Efectele neînstrăinării bunului în termen de un an
Instanţa de judecată, la cererea autorităţii administraţiei
publice locale, poate dispune, după caz:
- înstrăinarea bunului şi remiterea sumei obţinute către
fostul proprietar, cu reţinerea cheltuielilor de
înstrăinare, sau
- transmiterea bunului în proprietate statului şi
despăgubirea proprietarului în cuantumul stabilit de
instanţa de judecată.
3.4. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării
regulilor de comportare cu acestea (art.540 Cc)
Condiţiile:
- proprietarul de animale domestice se comportă cu ele încălcînd
evident regulile stabilite prin lege sau prin normele de
comportare umană ţinerea câinilor legaţi la lanţ cu
animalele.
Efectul:
- orice persoană are dreptul să solicite predarea animalelor.
Preţul se stabileşte prin acordul părţilor sau prin hotărîre
judecătorească.
Regula data nu se aplică:
- animalelor din grădinile zoologice, celor dresate.
3.5. Privatizarea (Legea nr. 627 din 04.07.1991 cu privire la
privatizare, în Monitorul Oficial nr. 135-136 din 09.12.1999.
Definiţia:
privatizarea este un proces de transmitere a bunurilor
ce constituie domeniul privat al statului sau al unităţilor
administrativ-teritoriale, denumite în
continuare bunurile statului sau ale unităţilor
administrativ-teritoriale, în proprietate privată, prin
modalităţile prevăzute de prezenta lege (art. 1).
Concluzia:
Privatizarea este un mod benevol de stingere a
dreptului de proprietate.
Scopurile de bază ale privatizării (art.2)
a) crearea de condiţii pentru restructurarea, stabilizarea şi
dezvoltarea economiei;
b) lărgirea sectorului privat;
c) atragerea investitorilor persoane fizice şi juridice
autohtone şi străine la privatizarea obiectivelor;
d) dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare şi a pieţei
imobiliare;
e) folosirea mai eficientă a capacităţilor de producţie ale
întreprinderilor, producerea mărfurilor (prestarea
serviciilor) competitive şi extinderea pieţei de desfacere a
acestora.
Principiile de bază ale privatizării:
a) asigurarea protecţiei sociale a populaţiei;
b) accesul liber şi egalitatea în drepturi pentru toţi participanţii la
procesul de privatizare;
c) înstrăinarea bunurilor statului sau ale unităţilor administrativ-
teritoriale, atît cu plată, cît şi în mod gratuit;
d) transparenţa şi publicitatea procesului de privatizare;
e) acumularea veniturilor la buget;
f) acordarea anumitor facilităţi, după caz, salariaţilor întreprinderilor
supuse privatizării, inclusiv fondarea de întreprinderi populare;
g) respectarea legislaţiei în vigoare în procesul de privatizare;
h) utilizarea metodelor de marketing bazate pe concurenţă,
transparenţă, informarea amplă a potenţialilor investitori, a populaţiei
despre obiectivele şi rezultatele privatizării.
Obiectele pasibile privatizării
- întreprinderile, instituţiile şi complexele patrimoniale unice, valorile mobiliare
(cotele de participaţie) din societăţile comerciale, incluse în programele de privatizare,
aprobate prin lege de către Parlament.
- valorile mobiliare (cotele de participaţie) ale diferitelor societăţi comerciale şi alte
bunuri transmise de către persoanele fizice şi juridice în proprietatea statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale în contul achitării datoriilor faţă de bugetul de stat şi
bugetele locale;
- acţiunile rămase nesolicitate contra bonuri patrimoniale;
- obiectivele nefinalizate a căror construcţie a fost finanţată din mijloacele statului sau
ale unităţilor administrativ-teritoriale;
- fondul de locuinţe proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi
obiectivele din fondul de imobile cu altă destinaţie decît cea locativă;
- întreprinderile agricole;
- terenurile;
- obiectivele restituite în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
în urma rezilierii contractelor de vînzare-cumpărare.
Modalităţile de efectuare a privatizării (art.11)
a) înstrăinarea obiectivelor supuse privatizării prin concursuri
comerciale sau investiţionale, prin negocieri directe şi prin licitaţii
publice;
b) vînzarea valorilor mobiliare prin intermediul Bursei de Valori;
c) transmiterea în proprietate privată, cu titlu gratuit, a obiectivelor
supuse privatizării;
d) vînzarea obiectivelor supuse privatizării la un preţ simbolic;
e) fondarea de întreprinderi noi cu capital mixt sau majorarea, pe
contul investitorilor, a capitalului social al celor existente;
f) compensarea, pe contul bunurilor (acţiunilor) întreprinderilor
supuse privatizării, a datoriilor certe ale statului faţă de subiecţii
privatizării;
g) prin modalităţi combinate, inclusiv în baza unor proiecte
individuale aprobate de Parlament.
3.6. Exproprierea pentru cauză de
utilitate publică
Cadrul juridic al exproprierii:
- art.46 din Constituţie;
- Art.501 din Cc RM;
- Legea exproprierii pentru cauză de utilitate
publică nr. 448 din 08.07.1999, în Monitorul
Oficial nr. 42-44 din 20.04.2000, (în
continuare - Legea 448/1999).
Definiţia - art.1 din Legea nr.488/99
Expropriere reprezintă transferul:
- de bunuri şi de drepturi patrimoniale din domeniul
privat în domeniu public
- către stat de bunuri proprietate publică a UAT sau
cedarea către stat sau UAT a drepturilor patrimoniale;
în scopul efectuării de lucrări pentru cauză de utilitate
publică de interes naţional sau local,
- în condiţiile legii,
- după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Obiectul exproprierii (art. 2 din Legea nr.488/99)
de interes naţional pot fi:
„a) bunurile imobile ...: terenurile, subsolul, bazinele de apă, pădurile,
clădirile, construcţiile şi alte obiecte legate de pămînt, a căror permutare este
imposibilă sau le aduce prejudicii iremediabile, astfel încît nu mai pot fi
folosite la destinaţie;
b) dreptul de folosinţă asupra bunurilor imobile pe un termen de pînă la 5
ani, dacă părţile nu convin asupra unui alt termen;
c) drepturile patrimoniale şi personale nepatrimoniale, legate nemijlocit de
invenţiile care pot contribui considerabil la asigurarea intereselor de apărare
şi de securitate ale ţării;
d) valorile cultural-artistice şi istorice de o importanţă excepţională pentru
sentimentele naţionale ale poporului, precum şi cele care atestă statalitatea
ţării;
e) dreptul de proprietate asupra reprezentanţilor florei şi faunei pentru
care spaţiul natural al Republicii Moldova este propriu dezvoltării şi
reproducerii şi care se află pe cale de dispariţie în lume, în cazul existenţei
pericolului real de dispariţie şi de nereproducere a speciei.”
Critica prevederilor legale
Unii autori consideră că „mai corect ar fi ca ultimele
două grupe de obiecte, datorită importanţei lo, să
fie scoase din circuitul civil şi trecute prin lege la
categoria bunurilor din domeniu public. Astfel, va
decădea neceditate exproprierii lor”.

Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drepturile reale


principale, ed. a III-a, Chişinău, Tipografia Centrală,
2016, p.111.
Obiectul exproprierii (art. 2 din Legea nr.488/99)
de interes local pot fi:
bunurile imobile şi drepturile patrimoniale asupra
a) bunurile imobile, la care se raportă: terenurile,
subsolul, bazinele de apă, pădurile, clădirile,
construcţiile şi alte obiecte legate de pămînt, a căror
permutare este imposibilă sau le aduce prejudicii
iremediabile, astfel încît nu mai pot fi folosite la
destinaţie;
b) dreptul de folosinţă asupra bunurilor imobile
pe un termen de pînă la 5 ani, dacă părţile nu convin
asupra unui alt termen.
Bunurile mobile ca obiect al exproprierii
(art. 2 alin. 3 din Legea nr.488/99)
Condiţiile:
- în caz de stare de urgenţă, de asediu şi de război, pot fi
expropriate bunuri mobile stabilite prin lege organică.
Prin urmare, „urmează ... să fie adoptată încă o lege
care să indice bunurile mobile ce pot fi expropriate în
caz de război ori de stare excepţională”.
Unii autori consideră că „bunurile mobile nu pot fi
expropriate nici în caz de stare excepţională, nici în caz
de război, ci urmează a fi aplicată rechiziţia”.
A se vedea: Ibid. (se utilizeză pentru a indica referinţa
bibliografică imediat precedentă).
Aspecte critice
1. Bunurile care pot fi expropriate: bunurile imobile din
domeniul privat;
2. Domeniul aflării bunului:
- nu pot fi expropriate bunurile aflate în domeniul public
prin natura sau destinaţia lor şi pot fi afectate utilităţii
publice prin actul de putere al autorităţii comepetente a
statului sau uat (art. 11 din Legea nr.523 din 16.07.1999 cu
privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-
teritoriale, în Monitorul Oficial nr. 124-125 din 11.11.1999);
- sunt pasibile de expropriere doar bunurile imobile din
domeniul privat.
Subiecţii exproprierii
Expropriatul Expropriatorul
este proprietarul sau este statul pentru lucrările
titularul de alte drepturi de interes naţional şi pentru
reale asupra obiectului lucrările de interes local,
exproprierii (art. 3 din prin organele lui abilitate
Legea nr.488/99). sau prin persoane special
desemnate conform
legii(art. 4 din Legea
nr.488/99).
Principiile exproprierii:
a) existenţa unei cauze de utilitate publică (art.46
Constit., art.501 Cc, art.5 alin. 1 din Legea 488/99);
b) existenţa unei despăgubiri care trebuie să fie:
- drepte, adică expropriatul cade de acord cu suma
despăgubirii propruse de expropriator.
- prealabile, adică exproprierea va opera numai după
achitarea despăgubirii.
Soluţionarea litigiilor privind cuantumul
despăgubirii art. 15 din Legea nr.488/99
Organul competent de a soluţiona litigiul este:
- instanţa de judecată care instituie o comisie de
experţi la care pot participa cîte un reprezentant
al expropriatorului şi al expropriatului.
Despăgubirea se compune din:
- valoarea reală a imobilelor sau a drepturilor
patrimoniale supuse exproprierii şi
- daunele cauzate proprietarului sau titularilor de
alte drepturi reale (alin. 2)
Calcularea cuantumului despăgubirii

Comisia de experţi şi instanţa de judecată trebuie să ţină cont


de:
- preţul la care se vând imobilele şi drepturile de acelaşi fel în
teritoriul respectiv, la data întocmirii actului de expertiză,
precum şi
- de prejudiciile aduse proprietarului sau, după caz, titularilor de
alte drepturi reale, luînd în considerare şi dovezile prezentate
de aceştia.
- preţul normativ stabilit în baza tarifelor prevăzute de legislaţie,
în cazul exproprierii de teren, care nu trebuie să fie mai mică
decât acesta.
Despăgubirea revine:
1. Proprietarului bunului imobil şi
2. Titularului altor drepturi reale.
Procedura exproprierii
Declararea utilităţii publice (art.6):
a) pentru lucrările de interes naţional - de către Parlament;
b) pentru lucrările de interes local al unităţii administrativ-
teritoriale - de către consiliul ei;
c) pentru lucrările de interes comun al mai multor raioane
şi/sau municipii - de către consiliile lor, iar în caz de
divergenţe - de către Guvern;
d) pentru lucrările de interes comun al mai multor oraşe
şi/sau sate din teritoriul unui raion - de către consiliile
acestor oraşe şi/sau sate, iar în caz de divergenţe - de
către consiliul raional.
Cercetarea prealabilă (art.7)
Declararea utilităţii publice se face numai după:
- efectuarea unei cercetări prealabile de către comisiile
formate şi
- numai dacă se întrunesc toate condiţiile pentru
expropriere.
Cercetarea prealabilă se efectuează:
- conform regulilor stabilite prin regulament aprobat de
Guvern.
Rezultatul cercetării se consemnează într-un proces-verbal
înaintat organelor care au numit comisia.
Obiectivele cercetării prealabile
(alin.4 art.7)
Stabilirea existenţei:
- elementelor justificative ale interesului naţional sau
local,
- premiselor economico-sociale, ecologice sau de altă
natură ale necesităţii lucrărilor,
- încadrării lor în planurile de urbanism şi de amenajare
a teritoriului, aprobate conform legii.
Publicitatea declarării utilităţii
publice (art.8)
Actul de declarare a utilităţii publice de interes naţional şi
de interes local se aduce la cunoştinţă publică prin:
- afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat
obiectul exproprierii şi
- prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
(alin.1).
Excepţie (alin.2):
Nu se dau publicităţii actele prin care se declară utilitatea
publică pentru lucrări privind apărarea ţării şi securitatea
naţională în cazul în care ele prezintă secret de stat.
Operarea exproprierii
Exproprierea va opera numai după îndeplinirea
măsurilor prealabile reglementate la art.9-12 care se
rezumă la:
1. înştiinţarea în scris a potenţialului expropriat despre
expropriere;
2. comunicarea expropriatului a ofertei de despăgubire,
modalitatea trecerii drepturilor;
3. expropriatului locuinţei sau terenului i se propune o
altă locuinţă sau teren. Dacă preţul celor propuse
este mai mic decât celor expropriate, i se achită
diferenţa.
Consecinţele îndeplinirii măsurilor
prealabile
- dacă expropriatul acceptă condiţiile exproprierii, el îşi
dă consimţământul pentru compensarea imediată şi
echitabilă;
- Dacă expropriatul nu acceptă condiţiile exproprierii, el
are dreptul să facă întîmpinare împotriva propunerii
de expropriere prin care expropriatul înaintează
exigenţele proprii privind condiţiile exproprierii.
Depunerea întâmpinării:
- în termen de 45 de zile de la primirea notificării, la
organul care a făcut propunerea de expropriere.
Soluţionarea întâmpinării (art.11)
Termenul de soluţionate:
- 30 de zile.
Organul competent:
- comisia constituită prin hotărîre a Guvernului pentru
lucrările de interes naţional şi prin decizie a consiliului
local pentru lucrările de interes local sau prin decizie a
consiliilor locale respective pentru lucrările de interes
comun.
Componenţa comisiei şi activitatea ei sunt reglementate
la alin. 2-6 din Lege.
Decizia comisiei motivată:
1. Se comunică părţilor timp de 5 zile
2. Serveşte temei pentru determinarea cunatumului
despăgubirii ce nu trebuie să fie mai mică decât cea
stabilită în propunere.
Efectele soluţionării întâmpinării :
1. Dacă expropriatul acceptă condiţiile din decizia comisiei,
atunci:
- părţile stabilesc modalităţile de transfer a dreptului de
proprietate, mărimea despăgubirii ţi modul de achitare.
Forma acordului – autentificat notarial (art.12 alin.4).
2. Dacă nu se ajunge la un compromis:
- Exproprierea va opera în baza hotîrârii de judecată cu
despăgubire justă şi prealabilă.
- Procedura judiciară este reglementată la art.13-17 din lege.
Efectele operării exproprierii
a) Se sting drepturile reale şi obligaţionale asupra
bunului expropriat.
b) Se achită o despăgubire justă şi prealabilă.
Termenul de achitare – se stabileşte de părţi.
Lipsa acordului:
- Instanţa de judecată stabileşte termenul de plată
care nu trebuie să depăşească 30 zile de la
rîmânerea definitivă a hotărârii şi se depune pe
contul expropriatului.
Drepturile expropriatului
a) Preemţiune (art.18):
- dacă lucrările nu s-au efectuat şi expropriatorul doreşte să
înstrăineze bunul imobil, expropriatul-fost proprietar are
dreptul de a-l cumpăra.
Procedura exercitării dreptului de preemţiune: art.18 din
Lege, art. 793-797 Cc.
Expropriatorul înştiinţează despre vânzarea bunului,
comunicând preţul care nu trebuie să fie mai mare decât
despăgubirea actualizată, şi oferă termen de 30 zile.
Sancţiunea nerespăctării dreptului de preemţiune – legea nu
stabileşte. Urmează să se aplice art.352 Cc.
Drepturile expropriatului
b) Dreptul la închiriere:
- Dacă până la efectuarea lucrărilor se dă bunul în chirie,
fostul proprietar are dreptul de preemţiune;
c) Dreptul la retrocedare (art. 19 alin. 2-4).
Temei: neutilizarea bunului expropriat la destinaţie
timp de un an.
Se face în baza hotărârii instanţei de judecată.
Expropriatul depune cerere şi motivează cerinţele
retrocedării.
d) Dreptul de retenţie (art.20):
- Expropriatul poate reţine bunul până la data primirii
despăgubirii ce i se cuvine.
3.7. Rechiziţia (art.541 Cc)
Definiţia:
„Rechiziţia este un mod de încetare adreptului de
proprietate potrivit căruia bunurile proprietarului se
retrag în interesul societăţii în cazuri excepţionale în
condiţiile stabilite de legislaţie”. A se vedea: Sergiu Bieş
şi Nicolae Roşca, Drept civil. Drepturile reale principale,
ed.a III-a, Chişinău, Tipografia Centrală, 2016, p.117.
Împrejurări excepţionale:
- calamitate naturală, epidemie, epizootie sau în o altă
situaţie excepţională.
Condiţiile stabilite de legislaţie
1. Legea nr. 1384 din 11.10.2002 cu privire la rechiziţiile
de bunuri şi prestările de servicii în interes public, în
Monitorul Oficial nr. 178-181 din 27.12.2002.
2. Hotărârea Guvernului nr. 283 din 14.03.2005 despre
aprobarea Regulamentului cu privire la rechiziţiile
de bunuri şi prestările de servicii în interes public, în
Monitorul Oficial nr. 51-54 din 01.04.2005.
Efectele rechiziţiei
1. Dacă după încetarea situaţiei excepţionale, lucrul
rechiziţionat s-a păstrat în natură, persoana al cărei
bun a fost rechiziţionat are dreptul:
- de a cere restituirea lui, precum şi
- preţul folosirii lui, stabilit prin acordul părţilor, iar în caz
de divergenţă, prin hotărîre judecătorească.
2. Dacă după încetarea situaţiei excepţionale lucrul
rechiziţionat nu s-a păstrat în natură, persoana al cărei
bun a fost rechiziţionat are dreptul:
- să ceară preţul bunului, stabilit prin acordul părţilor, iar în
caz de divergenţă, prin hotărîre judecătorească.
3.8. Confiscarea (art.542 Cc)
Definiţia:
trecerea gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) către
stat, în temeiul unei hotărâri a instanţei de judecată sau a unei
alte autorităţi publice competente, a unui bun ca sancţiune
pentru fapte ilicite. Sergiu Bieş şi Nicolae Roşca, Op.cit.,
p.118.
Cazurile şi în condiţiile confiscării sunt prevăzute de lege.
Temeiul confiscării bunurilor:
- hotărârea judecătorească;
- actul administrativ.
Confiscarea potrivit Codului Penal nr. 985 din 18.04.2002, în
Monitorul Oficial nr. 72-74 din 14.04.2009
Articolul 106. Confiscarea specială
(1) Confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor indicate la
alin. (2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă
contravaloarea acestora.
(2) Sînt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare):
a) utilizate sau destinate pentru săvîrșirea unei infracțiuni;
b) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din valorificarea acestor bunuri;
c) date pentru a determina săvîrşirea unei infracţiuni sau pentru a-l răsplăti pe infractor;
e) deţinute contrar dispoziţiilor legale;
f) convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunurile rezultate din infracţiuni şi din veniturile de la
aceste bunuri;
g) care constituie obiectul infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.
(21) Dacă bunurile rezultate din infracțiuni şi veniturile de la aceste bunuri au fost comasate cu bunurile
dobîndite legal, se confiscă acea partea din bunuri sau contravaloarea acestora care corespunde valorii
bunurilor rezultate din infracțiuni şi a veniturilor de la aceste bunuri.
(3) Dacă bunurile menționate la alin. (2) lit. a) și b) aparțin sau au fost transferate oneros unei persoane
care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă contravaloarea
acestora. Dacă bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit unei persoane care nu știa și nici nu
trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea acestora, bunurile se confiscă.
(4) Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se stabileşte o pedeapsă penală.
(5) Confiscarea specială nu se aplică în cazul infracţiunilor săvîrşite prin intermediul unui organ de presă sau
al oricărui alt mijloc de informare în masă.
Confiscarea extinsă (art. 1061 CP)
(1) Sînt supuse confiscării şi alte bunuri decît cele menţionate la art. 106 în cazul în care persoana este
condamnată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele 158, 165, 206, 208 1, 2082, 217–2174, 218–
220, 236–240, 243, 248–253, 256, 2603, 2604, 279, 280, 283, 284, 290, 292, 302, 324–329, 3302, 332–3351 şi
dacă fapta a fost comisă din interes material.
(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) valoarea bunurilor dobîndite de persoana condamnată timp de 5 ani înainte şi după săvîrşirea infracţiunii,
pînă la data adoptării sentinţei, depăşeşte substanţial veniturile dobîndite licit de aceasta;
b) instanţa de judecată constată, în baza probelor prezentate în dosar, că bunurile respective provin din
activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).
(3) La aplicarea prevederilor alin. (2) se va lua în considerare şi valoarea bunurilor transferate de către
persoana condamnată sau de o persoană terţă unui membru de familie, persoanelor juridice asupra cărora
persoana condamnată deţine controlul sau altor persoane care ştiau ori trebuiau să ştie despre dobîndirea ilicită a
bunurilor.
(4) La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobîndite se va ţine cont de valoarea
bunurilor la data dobîndirii lor şi de cheltuielile făcute de persoana condamnată, inclusiv de persoanele
prevăzute la alin. (3).
(5) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc sau au fost comasate cu bunurile dobîndite licit, în locul lor
se confiscă bani şi bunuri care acoperă valoarea acestora.
(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse
confiscării, inclusiv bunurile în care au fost transformate sau convertite bunurile provenite din activităţile
infracţionale, precum şi veniturile sau foloasele obţinute din aceste bunuri.
(7) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobîndite în perioada prevăzută la alin. (2) lit. a), care
excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
Confiscarea potrivit Codului vamal nr. 1149
din 20.07.2000, în Monitorul Oficial nr. ed.special din
01.01.2007.
Articolul 282. Executarea deciziei organului vamal privind confiscarea
 (1) La expirarea termenului de depunere a plîngerii împotriva deciziei organului vamal privind
confiscarea, mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri care fac obiectul acestei decizii se confiscă,
indiferent de faptul dacă sînt proprietatea contravenientului şi indiferent de faptul dacă contravenientul a fost
identificat sau nu.
 (2) Dacă organul vamal nu ridică mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri prevăzute la alin.(1),
contravenientul sau persoana care le deţine trebuie să le predea organului vamal în termen de 15 zile de la
data înmînării sau expedierii deciziei, iar în cazurile de depunere a plîngerii împotriva acesteia, în termen de
15 zile de la data emiterii deciziei privind nesatisfacerea plîngerii. În caz contrar, decizia de confiscare emisă
de organul vamal este îndeplinită de către executorul judiciar şi remisă, cu menţiunea executării, organului
vamal care a emis-o.
[Art.282 al.(1) modificat prin LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare 01.08.16]
 (3) În cazul în care nu este posibilă confiscarea mărfurilor şi a mijloacelor de transport care fac obiectul
contravenţiei vamale, a mărfurilor şi mijloacelor de transport dotate cu ascunzişuri speciale pentru trecerea
peste frontiera vamală a mărfurilor şi a altor bunuri care fac obiectul contravenţiei vamale, tăinuite de
controlul vamal, precum şi a mijloacelor de transport cu care a fost transportat obiectul contravenţiei vamale,
de la contravenient se percepe costul acestora în modul stabilit la art.281.
 (4) Mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri (cu excepţia valutei străine, obiectelor de artă,
obiectelor de valoare istorică sau arheologică, obiectelor prohibite pentru circulaţie), ridicate de la persoană
în cazul de contravenţie vamală, pot fi răscumpărate de aceasta, cu acordul organului vamal ierarhic
superior, la un preţ dublu, în vigoare la momentul depistării contravenţiei, pînă a se recurge la executarea
deciziei de confiscare.
[Art.282 al.(4) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
Confiscarea potrivit Codului contravenţional nr. 218
din 24.10.2008, în Monitorul Oficial nr. 3-6 din 16.01.2009.
„Articolul 48. Utilizarea fondurilor nedeclarate, neconforme
sau venite din străinătate pentru finanţarea
partidelor politice
(1) Utilizarea de către partidele politice a unor fonduri nedeclarate, neconforme sau venite din străinătate
se sancţionează cu amendă de la 50 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice sau cu amendă
de la 300 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.
(2) Mijloacele băneşti utilizate în modul prevăzut la alin. (1) se confiscă şi se fac venit la bugetul de stat.
[Art.48 în redacția LP36 din 09.04.15, MO93/14.04.15 art.134; în vigoare 14.04.15]
Articolul 431. Corpurile delicte
(1) Corpuri delicte se consideră obiectele, inclusiv banii, documentele, mijloacele de transport, alte valori,
faţă de care există temeiuri a presupune că au servit la săvîrşirea contravenţiei, au păstrat asupra lor urmele
faptei contravenţionale sau au constituit obiectul acestei fapte, sau pot servi ca mijloc de constatare a existenţei
ori inexistenţei elementelor constitutive ale contravenţiei.
[Art.431 al.(1) modificat prin LP206 din 16.07.10, MO141-144/10.08.10 art.517]
(2) Corpurile delicte se anexează la procesul-verbal cu privire la contravenţie, în care se descriu amănunţit,
ori se păstrează într-un alt mod prevăzut de lege. Corpurile delicte care, din cauza volumului sau din alte
motive, nu pot fi păstrate se fotografiază, iar fotografiile se anexează la procesul-verbal, în care se
consemnează acest fapt. ...”.