De ce şi Cum PREVENIM consumul

de droguri la vârste mari

prin promovarea unui stil de viaţă
sănătos la copiii de vârstă mică?
Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Olt
Tipuri de programe de educaţie pentru sănătate

PROGRAME DE EDUCAŢIE
PENTRU SĂNĂTATE
De ce prevenim….la vârste mici?
MOTIVAŢIA PREVENIRII LA VÂRSTE MICI
 La vârsta preşcolară şi şcolară mică copiii învaţă
comportamente prin observarea şi imitarea adulţilor, îşi
formează reprezentarea stării de sănătate şi de boală.

 Pentru perioada învatamântului preşcolar (grupa mare) şi

debutul în învăţământul şcolar (clasa 0), prevenirea consumului
de droguri coincide cu acţiuni de promovare a sănătăţii,
încurajând copiii să adopte un stil de viaţă sănătos.

 Este o practică europeană în domeniu şi un standard de calitate

ca programele de prevenire să se adreseze şi copiilor de vârstă
preşcolară şi şcolară mică pentru a limita comportamentele de
risc la vârste mai mari.
Prevenim ca să….
 anticipăm aparitia problemei: inseamna sa cunosti care sunt factorii care o
provoaca si sa intervii asupra lor. In cazul consumului de droguri a preveni
inseamna a actiona la multiple niveluri, ca urmare a multitudinii factorilor
(individuali, familiali, sociali) favorizanti ai consumului de droguri. (CARE
SUNT FACTORII DE RISC ASOCIATI UNUI STIL DE VIATA SANATOS)
 pentru a avea succes, trebuie sa se intervina de la varste mici cu scopul de a
promova stiluri si obiceiuri de viata sanatoase care sa actioneze ca
elemente de protectie fata de alternative nocive. (CARE SUNT FACTORII DE
PROTECŢIE ASOCIATI UNUI STIL DE VIATA SANATOS)
 dezvoltăm abilităţi si resurse personale care ofera puncte de sprijin pentru
copil si il fac mai putin vulnerabil fata de presiunile pe care le exercita mediul
(prietenii, alte persoane de referinta, mijloacele de comunicare, societatea,
etc.)
 întărim stima de sine a copilului, cresterea increderii in sine insusi si a
capacitatii de a tolera frustrarea, imbunatatirea controlului emotional, astfel
incat motivatia pentru a atinge obiectivele propuse sa ii permita un control
continuat, pentru a merge mai departe de momentul imediat.
Educaţia este mâna invizibilă care salvează
 Caracteristicile vârstei

 Se stabilesc rolurile
 Se stabilizează imagini ale identității
 Se calibrează nivelul de efort pe care e dispus fiecare să îl aducă în viața proprie
ACOPERIŞUL  De la 16 ani poate să își formeze orientarea definitivă în viață

12-18 ANI

Se formează imaginea propriei minți capabile să crească la decizie personală, prin strategii de
resetare, reambiționare, reorganizare.
 Se stabilizează simțul moral.
CORPUL CASEI  Vârsta la care putem face predicții clare despre direcția în care ei simt chemare.

6-12 ANI  Tot acum se formează gusturile culturale şi abilitatea de a respinge kitchul.
 E vârsta la care poți tăia definitiv curiozitatea, poți amuți nevoia de cunoaştere, dacă îi
bagi pe gât altceva decât ce îl creşte cu adevărat.
 Copiii au încă nevoie de poveste, de fantezie, de joc de rol, de construcție cu
mâinile, de investigare practică a lumii vii.
Copiii achiziționează cam tot ce contează pentru progresul lor în lume şi fața de sine:
 autoreglajul emoțional,
FUNDAŢIA
 complexitatea limbajului şi fluxul conexiunilor logice, gândirea logico-matematică,
0-6 ANI  nivelul de rafinament al motricității fine şi grosiere,
 reziliența, pofta de viață, un anumit grad de hărnicie,
 ascultarea activă, atenția voluntară,
 gradul de implicare în învățare, receptivitatea față de nou, flexibilitatea, colaborarea,
 curajul.
Acum contează cât se mişcă un copil, cât de tonic, agil şi cutezător devine în joc.
Ce facem greşit…
 Subestimăm grav anii grădiniței. Îi credem mici, îi punem să coloreze în contur
şi să cânte. La extrema cealaltă, la fel de aberantă, îi punem să lucreze fişe
matematice şi de scriere de la 3 ani. Mergem împotriva sau sub natura lor. Nu le
hrănim nevoile. Mintea nu creşte, este doar domesticită.

 La ciclul primar îi supraestimăm. Îi punem insistent, ca pe funcționari maturi,

să opereze, să copieze, să memoreze. Le furăm de aproximativ 3 sferturi din
nevoile şi rădăcinile evoluției academice de mai târziu. Nu le mai citim poveşti
la clasele I si a II-a, nu le mai vorbim despre lumea vie, fenomene, procese,
curiozități, nu facem investigație, nu îi lăsăm să colaboreze, să dezbată, să
construiască, să modeleze, să joace roluri, să se prostească, să experimenteze.
Le retezăm muguri vii care ar putea, ulterior, să hrănească, prin performanță,
orgoliul părinților medici, avocați, ingineri etc , pentru că vrem să le satisfacem
orgoliul chiar acum. Cu lucruri aparent grele, caiete și culegeri multe.
 6 FRAZE PE CARE DORIM SĂ LE FOLOSEASCĂ TOȚI
EDUCATORII/ÎNVĂȚĂTORII ÎN APLICAREA PROGRAMULUI
 6 FRAZE PE CARE LE RE DORIM SĂ LE FOLOSEASCĂ TOȚI EDUCATORII ÎN APLICAREA
PROGRAMULUI

1. „Am văzut cât de mult ai muncit/te-ai străduit”.

 Focusul este pe proces și nu pe rezultat. Prin urmare, copiilor nu ar trebui sa li se spune “Bravo”
sau “Ai făcut o treabă bună” sau “Ce desen frumos ai făcut”, etc. În schimb feedbackul se referă
la munca depusă, la concentrarea de care copilul a dat dovadă sau la atenția la detalii.
 Accentul pe proces și pe efortul depus construiește o mentalitate bazată pe evoluție. Adică
copiii vor crește și vor evolua crezând cu tărie că pot deveni mai buni în tot ceea ce fac dacă
depun efortul necesar.
 Așa că în loc de “Ce frumos ai desenat” ar trebui să le spunem copiilor “Am văzut cât te-ai
concentrat ca să obții formele pe care le doreai și cât de atent ai selectat culorile” sau în loc
de “Ești un băiat bun” ar trebui să îi spunem “Am observat cât de frumos ai colaborat cu colegul
tău”. Aceste cuvinte îi transmit copilului că îi observăm comportamentul, dar fără să îl
judecăm.
2. „Ce părere ai tu despre munca ta?”
 Copilul este propriul său profesor. Multe activități sunt gândite în așa fel încât copilul să își dea
seama singur dacă a greșit și să se corecteze. Prin urmare, profesorul este mai mult un ghid care
îl ajută să se descopere pregătindu-i activitățile și materialele cu care să lucreze. Iar analizarea
propriilor rezultate constituie o etapă esențială în procesul de descoperire.
 Așa că atunci când copilul te întreabă “îți place desenul meu?” sau „am făcut bine?” încearcă să îl
întrebi pe el ce crede despre desenul lui, cum s-a gândit să aleagă acele culori și ce îi place cel
mai mult la desenul lui. În loc să determinăm copilul să caute tot timpul aprobarea sau aplauzele
noastre, ar trebui să îi ajutăm să învețe să își evalueze singur munca, să observe propriile
progrese și să aspire la o continuă îmbunătățire.
 6 FRAZE PE CARE LE URMĂRIM ÎN APLICAREA PROGRAMELOR ŞI PE CARE DORIM SĂ LE
FOLOSEASCĂ TOȚI EDUCATORII ŞI PĂRINŢII

3. „Cu ce aș putea să te ajut?”

 În unele activităţi, copiii sunt lăsați să lucreze singuri sau în grup, fără ajutorul
educatorului/învățătorului. Unele activități însă se dovedesc mai dificile decât altele. Atunci
când un copil se chinuie să facă o activitate, educatorii/învățătorii nu intervin direct să îi ajute.
Asta le-ar putea sugera copiilor că adulții nu îi consideră capabili să ducă la bun sfârșit o
activitate și s-ar descuraja. În schimb, dacă educatorii/învățătorii îi întreabă “Cu ce (parte) te-
aș putea ajuta?“, atunci și copiii se simt mai încrezători să ducă la bun sfârșit activitatea.
 Metoda poate fi aplicată și acasă. De exemplu, dacă copilul este obosit, dar trebuie să strângă
piesele de Lego, toată activitatea ar putea fi copleșitoare pentru cel mic. Așa că îl putem întreba
“De ce culoare ai vrea să mă ocup eu?” sau “Strânge tu piesele albastre și le strâng eu pe cele
roșii.”
4. „Unde am putea căuta?”
 Independența este una dintre valorile cheie. Țelul educatorilor/învățătorilor și al părinților este
să îi ajute pe cei mici să facă singuri activitățile de care sunt capabili (conform vârstei,
pregătirii, etc). Prin urmare, deși ar fi mai simplu să le ofere copiilor soluția atunci când au o
problemă, educatorii/învățătorii ar trebui să îi ghideze către răspuns cu ajutorul unor întrebări:
“Ce părere ai?” sau „Care crezi că este soluţia?” sau “Unde ai putea căuta soluţia?” sau “Pe cine
ai putea întreba să te ajute?
 O astfel de abordare consumă mai mult timp (va dura ceva până veți termina activitatea), dar în
timp copilul va învăța să caute singur soluții și să se bazeze pe forțele proprii.
 6 FRAZE PE CARE DORIM SĂ LE FOLOSEASCĂ TOȚI EDUCATORII ÎN APLICAREA
PROGRAMULUI

5. „Ghidează-te după copil”.

 Înseamnă să ai încredere în copil și în ritmul lui de dezvoltare și să cauți motivele
din spatele comportamentului. Aceste cuvinte ne reamintesc că fiecare copil este
unic și are propriile lui nevoi si pasiuni.
 Dacă cel mic nu pare interesat de activitate, încearcă să fii mai atent la el, să
observi ce îi place cel mai mult să facă. Și poate vei găsi o modalitate de a-l
capta. De exemplu, dacă îi place să deseneze sau să facă un puzzle, o activitate
pe această temă îi va atrage atenția în mod sigur. Când ne ghidăm după copil
reușim să îl vedem așa cum este, să îi hrănim pasiunile și să îi satisfacem nevoile
lui. Nu pe ale noastre.
6. „În această grupă/clasă….”
 Educatorii/învățătorii spun “În această grupă/clasă…. Aceste cuvinte reprezintă o
metodă de a le reaminti copiilor că există reguli pe care trebuie să le respecte.
 Părinţii ar putea lua acest exemplu: “În această casă luăm cina la masă/mâncăm
așezați/nu mâncăm la televizor/ducem hainele murdare în coșul de rufe/ne
așezăm papucii în dulap etc.”
 Copiilor le place să facă parte dintr-o comunitate, își iubesc familia, iar aceste
cuvinte le aduc aminte cum funcționează grădiniţa/şcoala şi familia lor și care
sunt legile după care ea funcționează în armonie.
 Importanta educatorului/profesorului…
 Raportarea la modele şi imitarea comportamentului modelului constituie o formă de
învăţare prezentă în multe situaţii din viaţa cotidiană. Urmărind modelele, copilul
ajunge să înţeleagă ce comportamente sunt valorizate de societate şi care sunt
dezaprobate sau pedepsite.
 Educatorul poate servi în mod efectiv în clasă drept model pentru învăţarea prin
imitaţie.
 Educatorii/Învăţătorii care doresc sa stimuleze anumite comportamente ale copiilor
vor sublinia asemenea comportamente în grupă/clasă folosind poveşti, jocuri, sau alte
reprezentări simbolice ale comportamentului dorit.
 Utilizarea întăririlor sociale de către educator/învăţător în mediul preşcolar şi şcolar
pentru mărirea frecvenţei comportamentelor dezirabile creşte şansele ca acestea să
devină stabile şi în mediul extraşcolar, unde copilul întâlneşte deseori întăriri sociale
asemănătoare.
 Angajarea unui individ într-o activitate şi performanţa în acea activitate sunt legate de
o dimensiune importantă a personalităţii, pe care Bandura a numit-o AUTOEFICIENŢĂ
sau percepţia eficienţei personale. Aceasta se referă la ceea ce credem despre
abilităţile proprii, despre capacitatea pe care o avem de a duce la bun sfârşit acţiunile
necesare obţinerii unor performanţe. Autoeficienţa crescută poate îmbunătăţi
performanţa, deoarece încrederea în propria eficienţă are un rol important în
obţinerea succeselor.
Colaborarea părinte-educator
Care sunt, de fapt, lecţiile esenţiale din primii șapte ani de viață?

 Răbdarea: când îl învăţăm pe copil să aştepte liniştit, să amâne satisfacerea unei

plăceri, să îşi urmeze scopul cu perseverenţă, să nu bată din picior pentru că „toate” i se
cuvin doar lui, am pus o piatră extraordinară la temelia caracterului sau.
 Bunătatea: una din primele lecţii pe care un copil ar trebui să o învețe este aceea de a
nu râde niciodată de nimeni. Copiii ar trebui să învețe să se poarte frumos cu ceilalți
copii, mai ales faţă de cei cu nevoi speciale, să nu râdă, ci să poarte de grijă.
 Să nu invidieze: cunoaşteţi adulţi care reuşesc să aibă o relaţie omenească cu cineva
doar atunci când respectivul este… un pic mai prejos decât ei? Altfel, sunt roşi de invidie.
Noi, ca părinţi sau educatori, trebuie să fim cu luare aminte, să nu comparăm, să nu
încurajăm excesiv spiritul de competiţie. Cel mic e bine să înveţe că îşi este suficient
sieşi exact aşa cum este, iar darurile şi avantajele altora nu-i vor ştirbi din calităţile lui.
 Bună cuviinţă: este una dintre lecţiile de la sine-înţelese pentru cei şapte ani de-acasă.
(Însă doar o mamă vă poate spune cât de dificil e ea de predat, cât de multă
consecvenţă îţi trebuie să îi predai copilului bune maniere, respect pentru oameni şi
bunurile lor şi o purtare frumoasă în public). Din nou, pilda comportamentului părinţilor
va vorbi mai mult decât o mie de cuvinte.
Care sunt, de fapt, lecţiile esenţiale din primii șapte ani de viață?

 Să nu îşi urmărească doar propriul interes: de obicei îi învăţăm pe copii să facă

orice ca să le fie bine, iar un astfel de sfat pare ciudat. Atunci când îl învăţăm pe cel
mic să vadă şi folosul celuilalt, să lucreze în echipă, să se bucure de binele celui de
lângă el, într-un cuvânt, să fie altruist şi empatic, i-am dat un dar nepreţuit pentru
toată viaţa! L-am învăţat să semene sămânţă de prieten!
 Autocontrolul: este una dintre cele mai preţioase lecţii. Ce bine-ar fi dacă toţi am
reuşi să ne-o însuşim.
 O gândire optimistă: iată încă o lecţie care se prinde din „zbor”. Când în grupă sau
acasă pluteşte optimismul, copilul va învăţa să gândească pozitiv prin imitaţie.
Reversul e valabil. Dacă ne lăsăm măcinaţi de gânduri rele, dacă suntem permanent
îngrijoraţi şi sumbri, la fel va deveni şi copilul în timp.
MULTUMESC!

Insp.pr. Piringă Lavinia-Mariana