Sunteți pe pagina 1din 28

Bazele auditului financiar şi

expertiza contabilă

Ionela-Corina CHERSAN
Structura cursului

 CAPITOLUL 1. Considerente generale privind auditul


financiar
 CAPITOLUL 2. Cadrul normativ şi organizarea
profesiunii de auditor financiar în România
 CAPITOLUL 3. Demersul de audit financiar
 CAPITOLUL 4. Delimitări conceptuale privind expertiza
contabilă
 CAPITOLUL 5. Organizarea activităţii de expertiză
contabilă
 CAPITOLUL 6. Tehnica expertizelor contabile
Bibliografie obligatorie
 Chersan, I.-C., Auditul financiar de la nomele naționale la standardele internaționale,
Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2013
 Florea, I., Macovei, I.-C., Florea, R., Berheci, M., Introducere în expertiza contabilă şi în
auditul financiar, ediţia a 2-a, Editura CECCAR, Bucureşti, 2008
 *** Cartea expertului contabil şi a contabilului autorizat, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2009
 *** O.G. nr.65/1994, aprobată prin Legea nr.42/1995, cu modificările și completările ulterioare
 *** O.U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată în Monitorul Oficial al
României nr.598 din 22.08.2003
 *** Manualul de Reglementări Internaționale de Control al Calității, Audit, Revizuire, Alte
Servicii de Asigurare și Servicii Conexe, Ediția 2012, Vol.1, Bucureşti, 2013
 *** Standardul profesional nr. 35 – Expertizele contabile (Ghid de aplicare), Ediţia a VI-a,
revizuită şi adăugită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2014
 ***Statutul C.A.F.R., aprobat prin Ordinul nr.1009/14.09.1999, Monitorul Oficial al României
nr.463/24.09.1999
 *** Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor din România, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 983/25 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr.
634/13 iulie 2004
 www.ceccar.ro
 www.cafr.ro
 www.iafc.org
Bibliografie recomandată
 Arens, A.A., Loebbecke, J.K., Audit: O abordare integrată, (traducere de Rodica Leviţchi),
Editura ARC, Chişinău, 2003
CAPITOLUL 1. Considerente generale
privind auditul financiar

1. Definirea auditului şi etape în evoluţia lui


2. Conceptele de bază ale auditului
3. Extensiuni ale auditului financiar
4. Rolul şi obiectivele auditului financiar
5. Normele de referinţă în audit
Ce este auditul?
Auditul reprezintă modalitatea prin care o
persoană (interesată) este asigurată de o altă
persoană (competentă şi independentă) cu privire la
calitatea, condiţiile şi statutul unui anumit aspect, pe
care aceasta din urmă l-a examinat.

Auditul reprezintă examinarea profesională a


unei informaţii în vederea exprimării unei opinii
responsabile şi independente prin raportare la un
criteriu (standard, normă) de calitate.
Ce este auditul financiar? (CECCAR)
Auditul financiar reprezintă examinarea efectuată de un
profesionist competent şi independent (cenzor, expert contabil) în
vederea exprimării unei opinii motivate asupra:
 validităţii şi corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de
conducerea întreprinderii (controlul intern);
 imaginii fidele, clare şi complete a patrimoniului, a situaţiei financiare
şi a rezultatelor obţinute de întreprindere (auditul legal cerut de lege
şi exercitat de către cenzori sau auditul contractual efectuat la
cererea întreprinderii de către experţi contabili sau societăţi de
expertiză contabilă).
Expresia audit financiar este utilizată pentru a desemna activităţi
cum ar fi:
 auditul financiar al operaţiunilor de schimb pentru a verifica
prezentarea lor corectă în situaţiile financiare;
 auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica
respectarea legislaţiei sociale;
 auditul financiar asupra situaţiei fiscale;

 auditul financiar al conturilor de clienţi pentru a aprecia modul în care


s-a realizat evaluarea creanţelor îndoielnice.
Ce este auditul financiar?
(CAFR, IFAC)
Auditul financiar reprezintă activitatea de
examinare, în vederea exprimării de către auditorii
financiari a unei opinii asupra situaţiilor financiare, în
conformitate cu standardele de audit, armonizate cu
standardele internaţionale de audit şi adoptate de
Camera Auditorilor Financiari din România.

Auditul financiar reprezintă controlul informaţiilor


financiare care emană de la o entitate juridică, efectuat
în vederea exprimării unei opinii asupra acestor
informaţii.
Evoluţia auditului financiar/statutar în
funcţie de obiectivul urmărit

 până la sfârşitul secolului al XIX-lea, finalitatea auditului era


descoperirea fraudelor (modalităţile de control erau axate spre
verificarea detaliată, chiar exhaustivă, a documentelor
contabile);

 în prima jumătate a secolului al XX-lea, necesitatea de a emite


o judecată asupra valabilităţii globale a situaţiilor financiare s-a
manifestat în paralel cu efortul de identificare a fraudelor şi
erorilor (s-a trecut de la verificarea detaliată a documentelor
contabile la efectuarea de sondaje asupra lor);

 începând cu mijlocul secolului al XX-lea, finalitatea afirmată a


auditului se limitează numai la emiterea unei opinii asupra
situaţiilor financiare anuale; în plus, importanţa dată reviziei
procedurilor de funcţionare a întreprinderilor a crescut
progresiv, pentru a deveni astăzi primordială.
Conceptele de bază ale auditului financiar

1. Este o examinare profesională;


2. Vizează sistemele de informare;
3. Urmăreşte exprimarea unei opinii responsabile şi
independente;
4. Presupune referinţa la anumite criterii de calitate;
5. Conduce la creşterea utilităţii informaţiei financiar-
contabile;
6. Trebuie să ţină seama de legislaţia şi de uzanţele din
ţara în care îşi are sediul întreprinderea auditată.
Rolul auditului financiar în asigurarea imaginii
fidele a conturilor contabile

Norme
contabile

Limbaj

Imaginea
Fapte şi Mesaj faptelor şi
fenomene Emitent Receptor
fenomene
economice economice
Rolul auditului financiar în asigurarea imaginii
fidele a conturilor contabile

Norme
Pregătire de Cunoştinţe
contabile satisfăcătoare
specialitate
de contabilitate
Limbaj

Imaginea
Fapte şi Mesaj faptelor şi
fenomene Emitent Receptor
fenomene
economice economice
Norme de
Experienţă audit Experienţă
Mijloace de Mijloace adecvate
prelucrare şi de interpretare a
stocare Audit informaţiilor
Extensiuni ale noţiunii de audit

 Auditul intern
 Auditul operaţional
 Auditul strategic
 Auditul performanţelor
Auditul Auditul
intern operaţional
Auditul intern este, în Auditul operaţional
interiorul unei întreprinderi sau
al unui organism, o activitate reprezintă o parte a auditului
independentă de apreciere a intern care constă în
controlului operaţiunilor; el verificarea modului de
este în serviciul conducerii.
realizare a unei operaţiuni de
Printre funcţiile auditului gestiune.
intern putem enumera:
Auditul operaţional nu
 identificarea şi aprecierea
riscurilor specifice controlului vizează decât operaţiunile
intern; curente şi care au caracter
 revizia şi îmbunătăţirea repetitiv, de tipul: cumpărarea
procedurilor de control; de materii prime, producerea
 evaluarea performanţelor şi vânzarea de bunuri etc.
firmei.
Auditul Auditul
strategic performanţelor
Auditul strategic vizează Este definit de INTOSAI ca
alegerea de către o
întreprindere sau o instituţie a un audit al economicităţii,
politicii sale pe termen lung. eficienţei şi eficacităţii cu
Probleme care pot face
obiectul auditului strategic: care entitatea auditată îşi
 identificarea consecinţelor utilizează resursele în
închiderii unei filiale străine la îndeplinirea
care se înregistrează pierderi;
 alegerea politicii de dezvoltare; responsabilităţilor pe care le
 specializarea pe domeniile are.
deja ocupate sau diversificarea
produselor, a clientelei;
 internaţionalizarea sau
întărirea poziţiei pe piaţa
naţională.
Care este rolul auditului Care sunt obiectivele
financiar/statutar? actuale ale auditului financiar
Auditul financiar are rolul Obiectivul unui audit al
de a controla informaţia situaţiilor financiare este acela de
financiară/verifica şi certifica a da posibilitatea auditorului de a
documentele contabile de exprima o opinie privind
sinteză. întocmirea situaţiilor financiare
respective, sub toate aspectele
Elemente care conferă semnificative, în conformitate cu
credibilitate informaţiilor un cadru general de raportare
financiare: financiară identificat.
 instituirea unor norme, reguli
şi principii contabile general Subobiective care
acceptate; derivă din obiectivul general:
 ratificarea informaţiilor fiabilizarea informaţiei contabile
destinate a fi transmise şi financiare;
terţilor de către profesionişti
contabili acreditaţi şi confirmarea faptului că
recunoscuţi public. întreprinderea respectă un
referenţial contabil predefinit.
Criteriile avute în vedere de auditor atunci
când efectuează controlul conturilor
 Exhaustivitate/integralitate. Aceasta presupune ca toate operaţiile care
privesc întreprinderea să fie înregistrate în contabilitate;
 Realitate. Respectarea acestui criteriu înseamnă ca toate informaţiile
prezentate în conturi să poată fi justificate şi verificate;
 Corecta înregistrare în contabilitate şi prezentare în situaţiile financiare
anuale a operaţiilor. Pentru aceasta este necesar ca operaţiile:
 să fie contabilizate în perioada corespunzătoare urmărindu-se
respectarea independenţei exerciţiilor (criteriul perioadei corecte);
 să fie corect evaluate, adică sumele să fie bine determinate, aritmetic
exacte, urmărindu-se respectarea tuturor regulilor şi principiilor
contabile, precum şi a metodelor de evaluare (criteriul corectei
evaluări);
 să fie înregistrate în conturile corespunzătoare (criteriul corectei
imputări);
 să fie corect totalizate, centralizate, astfel încât să li se asigure o
prezentare în situaţiile financiare anuale potrivit regulilor în vigoare
(criteriul corectei prezentări).
La ce servesc normele de Care le sunt limitele?
referinţă în auditul financiar?

 În cazul auditorilor, normele  Auditorii au adesea tendinţa


constituie, mai întâi, un să substituie cerinţele
element de sprijin, un ghid impuse de norme cu puterile
sau un suport în aplicarea ce le sunt conferite de
metodelor, tehnicilor, calitatea care le-a fost dată
procedurilor şi, în la doilea
rând, un element de şi de experienţa lor practică;
susţinere, de refugiu sau de  Unităţile supuse auditării vor
justificare, în eventualitatea fi tentate să judece existenţa
apariţiei unor dificultăţi; unor norme numai prin
 În ce îi priveşte pe terţi, prisma dimensiunii
aceştia vor fi asiguraţi că onorariilor ce trebuie plătite
auditul se efectuează în în cazul aplicării efective a
funcţie de criterii unitare, unor norme de nivel elevat.
indiferent cine îl realizează.
Etapele procesului de elaborare a normelor de audit

 Mai întâi, la nivel naţional, trebuie să existe un act normativ care


instituie o organizaţie profesională, care dispune de puteri disciplinare
asupra membrilor săi;
 În al doilea rând, trebuie să existe un cod de etică profesională care
stipulează obligaţia membrilor organizaţiei de a aplica normele în
misiunile lor şi care prevede crearea unui organism (comisie, comitet,
grup de lucru) însărcinat cu elaborarea proiectului de norme;
 Respectivul organism realizează sau coordonează lucrările de
cercetare şi consultările necesare şi prezintă o versiune finală a
recomandărilor, versiune care se supune dezbaterii, urmând a fi
aprobată de către forul suprem al organizaţiei profesionale (singurul
organism care dispune de puteri depline de control şi de sancţiune
asupra membrilor săi);
 Normele astfel elaborate devin aplicabile, iar pentru asta organizaţia
profesională adoptă măsuri adecvate de publicare, de informare şi de
formare (cursuri, seminarii, dezbateri) în domeniu.
 Ultimul episod al procesului de normalizare în audit este organizarea
controlului/auditului de calitate.
Normele aplicabile în auditul financiar

Norme contabile Norme de audit


 Standardele internaţionale  Standardele internaţionale
de contabilitate de audit
 Directivele a 4 -a şi a 7-a  Directiva 2006/43/CE din 17
ale CE mai 2006 a Parlamentului
European şi a Consiliului
 recomandări de armonizare,
Legea nr. 82/1991, OMFP
nr. 3055/2009
Normele de audit

 Normele generale de comportament profesional sunt


aplicabile tuturor profesioniştilor contabili şi ele privesc
toate misiunile, indiferent de natura acestora.

 Normele profesionale de lucru privesc activitatea


propriu-zisă a unui auditor, desfăşurată în cadrul unei
misiuni concrete pe care acesta o angajează, o
desfăşoară şi o finalizează.

 Normele de raportare vizează acele misiuni de audit


care se finalizează printr-un raport scris.
Normele generale de comportament profesional

 integritate;
 obiectivitate;
 independenţă;
 competenţă profesională;
 confidenţialitate sau secret profesional;
 comportare deontologică.
Componentele independenţei sunt:

 Independenţa de spirit (a raţionamentului profesional)


caracterizată prin starea de spirit care înlesneşte obţinerea unei
opinii neafectate de influenţe care pot compromite
raţionamentul profesional, permiţând profesionistului contabil
să acţioneze cu integritate, obiectivitate şi prudenţă
profesională;
 Independenţa în aparenţă (comportamentală) caracterizată
prin evitarea faptelor şi circumstanţelor care pot fi atât de
semnificative încât o terţă persoană, logică şi informată
(deţinând toate informaţiile relevante şi aplicând toate măsurile
de prevedere necesare), ar putea ajunge la concluzia că
integritatea, obiectivitatea şi prudenţa profesională ale
cabinetului/societăţii sau grupului sau ale unui membru al
acestora au fost compromise.
Cazuri de pierdere a independenţei

 implicarea financiară, directă sau indirectă, în


activitatea unui client;
 implicarea auditorului în activităţile unui client
în calitate de membru al executivului sau de
salariat;
 incidenţa relaţiilor personale sau familiale;
 situaţia onorariilor.
Excepţii de la regula păstrării secretului
profesional

 când divulgarea este autorizată de client sau


de angajator; aici trebuie avute interesele
terţilor, care ar putea fi lezate;
 când divulgarea este cerută de lege sau
când există obligaţia profesională de
divulgare (furnizarea de probe în cadrul unor
proceduri judiciare, informarea autorităţilor
competente despre încălcarea legii, apărarea
intereselor profesionale în cazul unei
proceduri judiciare, auditul de calitate).
Înaintea divulgării unor informaţii, profesionistul
contabil trebuie să decidă:

 care este tipul de informaţii care pot fi


divulgate (dacă pot fi justificate);
 dacă persoanele care urmează să primească
informaţiile sunt destinatarii corecţi ai
acestora;
 dacă divulgarea informaţiilor atrage
responsabilitatea sa.
Normele profesionale de lucru vizează
următoarele aspecte:

 cunoaşterea riscurilor în audit, aprecierea


importanţei lor relative şi fixarea unor praguri
de semnificaţie;
 practicile şi procedurile de audit financiar;
 documentarea lucrărilor de audit;
 delegarea şi supervizarea unor lucrări.
Diferenţe între auditul statutar şi
auditul contractual

 Numirea se face de către  Numirea se face de către


AGA management
 Misiunea este plurianuală  Misiune cel mult anuală
sau recurentă  Se pot emite diferite
 Se emite un raport de audit rapoarte
 Se supune prevederilor din  Reglementările etice nu sunt
Codul etic al profesiei la fel de restrictive
 Misiunea este permanentă  Misiune punctuală
 Misiunea se efectuează prin  Misiunea poate presupune
sondaj din cauza multitudinii verificări totale
de operaţiuni ce trebuie  Poate avea natura unei
verificate consultanţe
 Nu poate avea imixtiuni în
gestiunea unităţii
Diferenţe între auditul extern şi auditul intern

 auditorul extern este un prestator  auditorul intern face parte din


de servicii independent din punct personalul întreprinderii;
de vedere juridic;
 auditorul intern lucrează în
 auditorul extern auditează folosul responsabililor
conturile pentru toţi cei care au
nevoie, de regulă terţii; întreprinderii;
 auditul extern certifică imaginea  auditul intern apreciază bunul
fidelă, clară şi completă a poziţiei mers al procedurilor de
şi situaţiei financiare, precum şi a control intern şi recomandă
rezultatelor (performanţelor) acţiunile necesare pentru
obţinute de o entitate; îmbunătăţirea acestora;
 auditul extern se preocupă de  auditul intern se preocupă de
fraudă în măsura în care aceasta orice fraudă;
are sau se presupune că are
legătură cu situaţiile financiare;  auditul intern este o activitate
 auditul extern este o activitate permanentă;
intermitentă;  auditorii interni au o metodă
 auditorii externi lucrează după de lucru specifică.
metode prevăzute în standarde.