MANAGEMENTUL

CONFLICTELOR ÎN VIZIUNEA
OSCE
• Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) este o
organizaţie internaţională care reprezintă o grupare
interguvernamentală transatlantică (în spaţiul euro-atlantic şi euro-
asiatic, „de la Vancouver la Vladivostok”) şi are rolul de a preveni
conflictele şi de a asigura managementul crizelor post conflictuale.

• https://www.osce.org/whatistheosce
• Originea OSCE se identifică cu perioada de destindere a Războiului
Rece (începutul anilor 1970), când a fost creat un forum multilateral
de dialog şi negociere între Est şi Vest denumit Conferinţa pentru
Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE).
• Ca urmare a încercărilor sovieticilor de a obține recunoașterea status
quo-ului în Europa și a occidentalilor d e a detensiona situația d
esecuritate
• - 1972 se lansează ”Procesul Helsinki”
Fazele Procesului Helsinki

• 1. nov 72 - iun 73 consultări la Helsinki privind agenda viitoarea

Conferințe
• 2. 3 iul - 8 iul 73: întâlnirea miniștrilor de externe ce a lansat CSCE
• 3. aug 73 - iul 75 - negocierile principale desfășurate la Geneva
• 4. 30 iul - 1 aug 75 - summitul final pe parcursul căruia 35 de state
europene și americane au semnat Acordul Final de la Helsinki
Principiile abordate pe parcursul negocierilor
au vizat:
• - chestiunea suveranității
• - abținerea de la folosirea amenințărilor și forței militare
• - inviolabilitatea frontierelor
• - integritatea teritorială
• - rezolvarea pașnică a conflictelor
• - neamestecul în chestiunile interne
• - respectul pentru drepturile omului și asigurarea libertăților
fundamentale
• - cooperarea între state
• - respectarea dreptului internațional
 Actului Final de la Helsinki (structurat pe
coșuri)
Documentul nu conţine obligaţii juridice, ci politice, împărţite în trei
mari categorii /dimensiuni:
• Dimensiunea politico- militară: vizează suveranitatea națională și
probleme privind aspectele politico-militare ale securităţii în Europa;
• Dimensiunea economică și de mediu : cooperarea în domeniul
economic, tehnico-ştiinţific şi al mediului înconjurător;
• Dimensiunea drepturilor omului: cooperarea în domeniul umanitar şi
alte domenii.
Consecințe

• - deși a consfințit controlul sovieticilor în centrul și estul Europei a

permis apariția unor grupuri disidente în interiorului blocului
comunist
• - organizarea periodică a conferințelor pt monitorizarea implenetării
prevederilor
•
• Din dec 1994 CSCE - devine OSCE
evoluţia CSCE
Etapa 1:
Conferinţa la nivel înalt de la Paris, desfăşurată în perioada 19-21
noiembrie 1990. Au fost adoptate următoarele documente:
• Carta de la Paris pentru o Nouă Europă;
• Tratatul cu privire la forţele armate convenţionale în Europa;
• Declaraţia comună a celor 22 de state (membre N.A.T.O. şi ale fostului
Tratat de la Varşovia) ;
• Documentul suplimentar pentru punerea în aplicare a anumitor
prevederi ale Cartei şi Documentului de la Viena 1990 (privind noi
măsuri de întărire a încrederii şi securităţii colective).
 Etapa 2: La Consiliul Miniştrilor Afacerilor
Externe (Berlin, 19 iunie 1991)
• s-a iniţiat un mecanism de consultare şi cooperare destinat să gestioneze situaţiile de
criză din zona CSCE. Acest mecanism a fost declanşat în cazul situaţiei din fosta
Iugoslavie şi în cea din Nagorno-Karabah.
• a fost creat Centrul de Prevenire a Conflictelor, responsabil cu sprijinirea preşedintelui
în exerciţiu al CSCE pentru punerea în aplicare a sarcinilor CSCE în domeniul alertei
timpurii, prevenirii conflictelor, gestionării crizelor, reabilitarea postconflict.
• CSCE a instituit (1992) dimensiunea umană a securităţii pe următoarele domenii:
alegeri libere, libertatea presei şi protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor
naţionale.
• Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (transformat din Oficiul
pentru Alegeri libere) are rolul de a promova alegerile democratice, mai ales prin
monitorizarea procesului electoral; el contribuie la avertizarea timpurie şi prevenirea
conflictelor, în special prin punerea în aplicare a angajamentelor privind dimensiunea
umană.
Etapa 3: reuniunea de la Helsinki (9 iulie
1992),
• şefii de stat şi de guvern din ţările participante la CSCE au adoptat Declaraţia de la
Helsinki, intitulată „Provocările schimbării”.
• În 1992 a fost creat postul de Înalt Comisar pentru Minorităţile Naţionale -
ÎCMN80. Misiunea acestei instituţii este aceea de avertizare timpurie asupra
conflictelor interetnice şi de a asigura un răspuns (cât mai devreme posibil)
multiplelor tensiuni etnice, care prezintă potenţial de transformare într-un
conflict, apărute în special după destrămarea fostei Iugoslavii şi a fostei URRS.
• a fost creat un nou organism - Forumul de Cooperare în domeniul Securităţii care,
prin menirea sa, a lărgit competenţa CSCE în domeniul controlului armamentelor
şi al dezarmării, pe baza unui program cuprinzător de acţiune imediată. Acesta se
întruneşte, la Viena, pentru a se consulta şi negocia măsuri concrete vizând
întărirea securităţii şi stabilităţii în regiunea euroatlantică.
Etapa 4: reuniunea de la Stockholm a Consiliului
Miniştrilor Afacerilor Externe, (14 decembrie 1992),
• a fost adoptată o Convenţie asupra concilierii şi arbitrajului în cadrul
CSCE şi s-a decis crearea postului de Secretar General al CSCE.
Etapa 5: reuniunea Consiliului Ministerial de
la Roma (1 decembrie 1993)
• s-au aprobat noi schimbări structurale:
-stabilirea la Viena a Comitetului permanent de consultare politică şi de
decizie al CSCE;
-crearea unui Secretariat General unic, situat şi el la Viena.
Etapa 6 (ultima) summit-ul de la Budapesta
(5-6 decembrie 1994),
• când s-a hotărât transformarea CSCE din 1 ianuarie 1995 în
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE)
• au fost luate câteva decizii de ordin instituţional pentru întărirea
OSCE.
• statele OSCE şi-au exprimat voinţa politică de a constitui o forţă
multinaţională de menţinere a păcii a OSCE, care să acţioneze după
încetarea conflictului armat din Nagorno-Karabah
„Carta securităţii europene”
• Adoptată La Istanbul (18 -19 noiembrie 1999)
• şefii de state şi de guverne membre ale OSCE se angajează să susţină
o zonă liberă, democrată şi mai integrată pe teritoriul statelor
membre.
• n această zonă statele vor avea relaţii paşnice între ele iar indivizii şi
comunităţile vor trăi în libertate, prosperitate şi securitate
OSCE prezent
• oferă un forum de dialog şi negociere pe problematica securităţii în
spaţiul euro-atlantic şi euro-asiatic, precum şi o platformă pentru
parte
• Organizaţia are o abordare cuprinzătoare a conceptului de securitate
şi, din această perspectivă, acţionează pe trei dimensiuni majore:
politico-militară; economică şi de mediu; umană.
• Principalele domenii de acţiune ale dimensiunii politico-militare sunt:
controlul armamentelor, managementul frontierelor, combaterea
terorismului, prevenirea conflictelor, reforma sectorului de apărare.
neriatele multilaterale implicate în acţiuni practice în teren.
Pe agenda curentă OSCE se regăseşte, în
primul rând
• soluţionarea crizei din Ucraina,
• soluţionarea conflictelor îngheţate din spaţiul ex-sovietic,
• tabilizarea situaţiei din Balcanii de Vest,
• combaterea terorismului
• schimbările climatice.
 Structurile şi instituţiile O.S.C.E.
structuri politice
• Reuniunile la nivel înalt (Summit-urile) sunt întruniri periodice ale şefilor de stat sau de
guvern prin care sunt stabilite priorităţile organizaţiei, liniile şi principiile directoare pentru
activitatea viitoare.
• Consiliul Ministerial reuniune anuală (dar nu în anul în care se desfăşoară summit-uri) la
nivelul miniştrilor de externe, organizate de ţara care deţine Preşedinţia anuală în exerciţiu, în
cadrul cărora sunt fixate priorităţile OSCE şi sunt adoptate principalele decizii.
• Consiliul Permanent, are sediul la Viena şi este principala structură având ca activitate de
bază desfăşurarea consultărilor politice şi derularea procesului de luare a deciziilor în toate
problemele de competenţa OSCE. Este responsabil de desfăşurarea activităţilor cotidiene, de
rutină ale organizaţiei. Membrii Consiliului Permanent sunt reprezentanţii permanenţi la
OSCE ai ţărilor membre. Ei se reunesc săptămânal la Centrul pentru Congrese Hofburg, din
Viene
• Adunarea Parlamentară a OSCE: oferă un forum pentru dialogul inter-parlamentar,
efectuează misiuni de observare a alegerilor şi contribuie la întărirea cooperării
internaţionale în domeniile corespunzătoare celor trei Dimensiuni ale OSCE.
Instituții

• Preşedinţia în Exerciţiu: anuală. Responsabilă de coordonarea

ansamblului activităţilor OSCE. Poate desemna Reprezentanţi
personali sau speciali pe probleme specifice.
• Secretariatul: sub autoritatea Secretarului General (SG). SG este numit
de Consiliul Ministerial pentru un mandat de trei ani, care poate fi
prelungit o dată. Mandatul SG constă în sprijinirea activităţilor OSCE
din teren, coordonarea serviciilor administrative şi menţinerea
contactelor cu alte organizaţii internaţionale şi neguvernamentale.
 Instituții
• Centrul de Prevenire a Conflictelor (CPC): în cadrul Secretariatului, cu mandat de
coordonare a activităţilor misiunilor din teren şi de sprijinire a implementării
mandatelor acestora.
• ODHIR (Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului): cu sediul la Varşovia
– responsabil pentru promovarea drepturilor omului şi democraţiei în spaţiul OSCE,
inclusiv observarea proceselor electorale și acordarea de asistență în domeniul
electoral.
• HCMN (Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale): cu sediul la Haga, vizând, în mod
esenţial, să contribuie, prin ”silent diplomacy”, la eliminarea tensiunilor privind
problematica minorităţilor naţionale în spaţiul OSCE.
• Reprezentantul pentru Libertatea Mass-Media: cu sediul la Viena, urmărește
respectarea libertăţii de exprimare şi informare a mass-media din Statele participante.
Mecanismele OSCE de soluţionare a
conflictelor
• vizitele şi misiunile de informare;
• misiuni în zonele de conflict;
• reprezentanţii personali ai secretarului general;
• grupurile de lucru ad-hoc;
• mecanisme de soluţionare paşnică a conflictelor;
• operaţii de menţinere a păcii (Peacekeeping Operations).
Sistemul OSCE de prevenire a conflictelor şi al
managementului crizelor
Componentele sistemului organizaţional OSCE active în acest domeniu
sunt:

• înaltul comisar pentru minorităţi naţionale;

• Centrul de Prevenire a Conflictelor;
• Unitatea Strategică pentru Probleme de Poliţie.
înaltul comisar pentru minorităţi naţionale
• reprezintă un instrument de prevenire a conflictelor etnice încă din
cele mai incipiente stadii.
• trebuie să fie în măsură să asigure avertizarea timpurie şi să iniţieze
acţiuni preventive pentru detensionarea situaţiei conflictuale create,
în care sunt implicate minorităţile naţionale din statele membre.
• Înaltul comisar pentru minorităţi naţionale îşi îndeplineşte dublul său
rol: de avertizare şi de mobilizare a resurselor OSCE pentru
declanşarea acţiunilor preventive, în baza unui mandat care îi conferă
atât libertate de acţiune, cât şi independenţă şi iniţiativă personală.
 Centrul de Prevenire a Conflictelor
• este unul dintre cele mai importante departamente ale Secretariatului OSCE.
• a fost înfiinţat ca entitate distinctă la 21 noiembrie 1990, ca urmare a deciziei summit-ului
CSCE la nivel de şefi de stat şi de guvern ce a avut loc la Paris şi a devenit operaţional la 18
martie 1991 la Viena.
• sprijină preşedintele executiv, precum şi alte organisme OSCE, în rezolvarea problemelor ce
privesc avertizarea timpurie, prevenirea conflictelor, managementul crizelor şi reabilitarea
postconflict.
• este principalul organism de susţinere a misiunilor OSCE în zonele de conflict,
• asigură cooperarea tuturor organismelor OSCE în zona de conflict şi legătura acestora cu
celelalte organisme de negociere
• asigură legătura între capitalele ţărilor membre, sprijinind participarea statelor în
implementarea măsurilor de încredere şi securitate sporită (Confidence and Security-Building
Measures), convenite în documentul de la Viena, semnat în anul 1999.
• - este implicat şi în derularea unor activităţi şi proiecte cu privire la educaţie, securitatea
frontierelor, probleme de securitate în ţările partenere sau aflate în regiunile adiacente OSCE.
Structura CPC
• - Unitatea de Planificare Operativă (Operations Planning Unit);
• - Compartimentul Programe Misiuni (Programme Mission Section);
• - Centrul de Comunicaţii/Situaţie (Situation/ Communication Room).
Misiuni în teren

• Misiunile în teren au fost înfiinţate la începutul anilor 1990. Au

mandate diferite, adaptate situațiilor din teren. Rolul acestora este de
a facilita procesele politice destinate prevenirii sau soluționării
conflictelor; de a oferi informații și evaluări din teren, în sprijinul
procesului de luare a deciziilor.
Misiunile OSCE sunt prezente în următoarele
zone
• Europa de Sud-Est: Prezența OSCE în Albania; Misiuni OSCE în Bosnia
Herţegovina, Muntenegru, Serbia, Kosovo, Skopje. Acestea au un rol esențial în
procesul de democratizare din regiune, protecția drepturilor omului, consolidarea
instituțiilor. Misiunea din Kosovo este cea mai mare misiune a OSCE în teren.
• Europa de Est: Misiunea OSCE în Republica Moldova; Coordonatorul de Proiecte
şi Misiunea Specială de Monitorizare în Ucraina; Misiunea de observare la
punctele de frontieră Gukovo și Donetsk. Rolul OSCE constă în soluționarea
conflictelor, sprijinirea proceselor electorale, promovarea statului de drept;
• Asia Centrală: Centrul OSCE la Ashgabat, Biroul de Programe de la Bishkek, Biroul
OSCE în Tadjikistan; Coordonator de Proiecte în Uzbekistan; Coordonator de
Proiecte la Astana - rolul prioritar este de sprijinire a reformelor politice şi
economice.
Temă de reflexie
• Cum apreciați eficiența misiunilor OSCE de prevenire a conflictelor şi
al managementului crizelor?