CRIPTORHIDIA

CRIPTORHIDIE - ANOMALIE CONGENITALĂ

CARACTERIZATĂ PRIN OPRIREA TESTICOLULUI ÎN
CAVITATEA ABDOMINALĂ SAU ÎN CANALUL INGHINAL.
 Clasificare:
În funcție de localizare, criptorhidia prezintă următoarele variații
ale situării testiculului:
I. Intraabdominal
II. Intracanalicular- la nivelul canalului inghinal
III. Extracanalicular – suprapubian sau infrapubian
IV. Ectopic
V. Există și un caz particular – testiculul retractil sau flotant. În
această situație, testiculul este mobil și poate părăsi scrotul
datorită unui reflex cremasterian, revenind la poziția normală
ulterior. Este important de făcut diagnosticul diferențial între
criptorhidie și testicul retractil, deoarece tratamentul nu este
necesar în această ultimă situație.
 Etiopatogenie
Cauzele apariției criptorhidiei sunt numeroase, ȋnsǎ
nașterea prematurǎ este considerată a fi principalul motiv.
Alte cauze pot include:
• Tulburări hormonale
• Spina bifidǎ
• Absența testiculară totală
• Dezvoltarea anatomică anormală
• Sănătatea precară a mamei în timpul sarcinii
• Probleme hormonale ale fătului
• Defect testicular manifestat printr-o lipsă de răspuns la
gonadotrofine (testicul disgenetic
 Manifestări clinice
• La examenul clinic, unul sau ambele testicule fie par să
lipsească, fie nu pot fi palpate la nivelul scrotului, ele
coborând pe un traiect anormal. Frecvent scrotul este mai
mic sau asimetric. Scrotul unui copil care nu are
testiculele coborâte poate fi:
• nedezvoltat – moale și aplatizat.
• asimetric – în cazul în care numai un testicul este coborât,
o parte este mai mare, mai plină și mai bine dezvoltată.
Cea în care testiculul nu a coborât, va fi mai plată și mai
mică. De asemenea, corpul rotund al testiculului este
nepalpabil la nivelul regiunii afectate.
 Diagnosticul pozitiv
• examen fizic
• laparoscopie: o cameră plasată în vârful unui tub este
introdusă printr-o mică incizie în abdomenul copilului
pentru a localiza testiculul. E posibil să se intervină pentru
așezarea corectă a testiculului în timpul examinării. E
posibil totodată să nu existe un al doilea testicul sau să
existe doar o mică porțiune de țesut testicular
nefuncțional.
 Tratament
• Inițial, medicul va aștepta până la vârsta de 6 luni ca
testiculul sǎ coboare spontan, fǎrǎ a interveni chirurgical
sau hormonal. Dacă testiculul nu coboară de la sine,
chirurgul pediatru va recomanda precoce intervenția
chirurgicală, în primul an de viață. Intervenția, denumită
orhidopexie, este considerată standardul “de aur” în
tratarea criptorhidiei. Orhidopexia este necesară pentru a
reduce riscurile pe termen lung: apariția unor neoplasme
testiculare sau a infertilității. Totodată, aceasta face
posibilă examinarea atentă a testiculului pentru
depistarea altor anomalii asociate. Intervenția chirurgicală
se face sub anestezie generală, de obicei pe cale
laparoscopică.
 Tratament

• O altă modalitate de tratament, dar cu șanse limitate de reușită

este reprezentată de terapia hormonală. Acest tip de tratament
se adresează unor cazuri atent selecționate, în funcție de
localizarea testiculului. Tratamentul hormonal presupune
injectarea de gonadotropinǎ corionicǎ umanǎ, un hormon ce
poate provoca coborȃrea testiculului, prin intermediul stimulării
producției de testosteron. Rata de succes aproximată este de
40% în cazul localizării inghinale și doar 20% în formele
abdominale. Tratamentul cu hormoni LH-RH sau GN-RH
exogeni (gonadoliberine) prezintă rezultate similare.
• Dacă un testicul prezintă malformații, este atrofiat sau
incomplet majoritatea medicilor recomandă îndepărtarea
acestuia pentru a preveni eventualele complicații. Respectând
același principiu, la pacienții adulți se recomandă extirparea
testiculului, intervenție denumită orhidectomie, datorită riscului
crescut de degenerare neoplazică.
 De reținut!

• Copilul care are un testicul unic trebuie să acorde o importanță

sporită oricărui tip de traumatism!
• Bărbații care au un testicul necoborât au un risc de până la 40 de ori
mai ridicat de a dezvolta cancer testicular față de populația generală.
Tratamentul chirurgical efectuat corect în cazul unui testicul necoborât
nu înlătură complet riscul apariției unui neoplasm testicular, dar îl
reduce semnificativ. Din acest motiv, bărbații cu diagnosticul de
criptorhidie trebuie examinați cel puțin o dată la doi ani, periodic,
pentru tot restul vieții. Această examinare trebuie să includă
obligatoriu inspecția și palparea regiunilor inghinală și genitală.
• Un scrot parțial sau complet gol, lipsit de testicul, poate avea deseori
un impact psihologic și emoțional negativ asupra bărbaților. Astfel, în
situația în care testiculul este absent sau prezintă malformații, o
proteză testiculară poate oferi un aspect normal scrotului.
• Evidenţierea anomaliilor asociate sau a ambiguităţii sexuale
reprezintă probleme frecvente, care necesită o atenţie sporită, după
diagnosticarea criptorhidiei.