A efectuat: Rotaru Igor gr.

M1412
 Nervi
 Muschi
 Tegumente
 Articulatii
 Stabilirea diagnosticului pe baza semnelor clinice
 Instituirea unui tratament corepunzator
 Constituirea bazei informationale
1.Anamneza
Sexul
Profesia si conditiile de munca
Locul nasterii ,domiciliul, conditii de viata
Antecedente eredocolaterale
Antecedente personale
Istoricul afectiunii prezente: debut,evolutie,tratamente anterioare
Culoarea tegumentelor
Consistenta
Mobilitatea
Plagi
Contuzii
Etc.
 Observaţi şi înregistraţi atitudinea corporală şi a diferitelor segmente (deviaţiile posturale,
poziţii anormale a segmentelor corporale), caracterele antropometrice (scund, înalt) şi
somatoscopice (musculatură,dezvoltarea scheletului), compoziţia corporală (adipozitate,
distribuţia grăsimii), mersul, mişcări particulare(aşezat pe scaun, prinderea obiectelor, etc),
utilizarea mişcărilor compensatorii sau de substituţie, utilizarea aparaturii ajutătoare (cârje,
orteze, etc.), sau orice anormalitate funcţională ce poate interfera cu problema pacientului
(tip respirator, profil psihologic,
etc.).Informaţiile obţinute de la pacient se referă la următoarele aspecte: tulburări de sensibili
tate - durere,impotenţă funcţională.
 B) Tulburări de sensibilitate
 care se prezintă sub forma unor senzaţii (prezentate de pacient) la
niveluldiferitelor ţesuturi: amorţeli, furnicături, înţepături, alături de simptomele dureroase
(ale căror caractere obiective le vom prezenta la examenul clinic obiectiv).
 Impotenţa funcţională
 poate fi: - parţială sau totală;- limitată la un segment, pe tot membrul sau pe mai multe
membre;- din punct de vedere al evoluţiei: progresivă - regresivă, trecătoare - definitivă sau
staţionară.Cauze generatoare: fracturi osoase; rupturi musculo-tendinoase; blocaje articulare;
anchiloze articulare; reacţiiantalgice; leziunile nervilor rahidieni; leziunile SNC; crizele pitiatice
(o idee fixă, obsedantă, care provoacăinhibiţia parţială a centrilor de elaborare psihică
conştientă şi dezlănţuirea de acte inconştiente
 Miscari:active si pasive
Miscarile active evaluiaza :-aparitia durerii,amplitudinile de miscare,teste ce includ
miscari active contra unei rezistente

Miscarile active se evaluiaza prin tehnici generale si speciale

Generale:folosite in toate patologiile
Speciale:pentru o patologie anumita sau pentru evaluarea unei anumite functii
 La palparea structurilor osoase se notează următoarele:
 Relaţiile interosoase cercetează:
 aliniamentul osos pe diferite planuri faţă de punctele de referinţă şi unul faţă de
celălalt (de mare importanţă înurmărirea vindecării fracturilor şi în cazurile unor
disfuncţii ce au la bază o patologie biomecanică);
 mobilitatea anormală în zonă nearticulară traduce întreruperea continuităţii osoase;
 crepitaţiile (foarte “aspre”) traduc frecarea segmentelor osoase discontinue.
 Miscarile pasive:
 Localizeaza nivelul leziunii prin producerea unei dureri elective
 Determina cauzele de modificare a amplitudinilor de miscare
normale
 Teste de forta
 Teste de sensibilitate(atingerea,presiunea,vibratia temperatura,durerea)
 Reflexele osteotendinoase
 Echilibrul si stabilitatea
 Coordonarea,tonusul si reflexele patologice
 Respiratorie(clinica,aparate,teste functionale)
 Capacitati de efort
 Mersului
 Deglutitiei
 Apraxiei
 Prehensiunii
 Palparea tesuturilor si articulatiilor
 Examinarea bilantului articular
 Teste specifice(Patrick,Bonnet,Womac)
 Imagistica
 Testul „ridică-te şi mergi”
 este un test frecvent utilizat la pacienţii afectaţi neurologic (de ex.
hemiplegici)
 Acest test se poate cuantifica pe scala0-1-2-3
 0 - incapabil
 1-realizează cu dificultate şi ajutor din partea kinetoterapeutului
 2 -realizează singur cu dificultate
 3 -realizează fără dificultate.
 Practic, el se desfăşoară astfel: pacientul stă pe scaun, i se comandă să
seridice în picioare (fără sprijin), să meargă 6-10 m; să se întoarcă şi să
sereaşeze pe scaun. Durata acestor acţiuni se poate cronometra.Se
analizează: ridicare din şezut, aşezat din ortostatism, stând înortostatism
nesprijinit, mers, oprire bruscă, mers şi apoi întoarcere
 Testul de mers Tinetti este o analiză a câtorva componente ale
mersului care se poate face la viteza obişnuită a pacientului sau/şi
vitezăcrescută.
La acest test, gradele de apreciere pot fi 0-1 sau 0-1-2 Se analizează: iniţ
ierea mersului, lungimea pasului, înălţimea pasului,simetria pasului,
continuitatea pasului,devierea traseului mersului, mişcarea trunchiului,
distanţa între călcâie în mers
 F0–lipsa contractiei.
 F1–Sesizarea contractiei muschiului prin palparea lui sau a
tendonului.
 F2–permite mobilizarea segmentului in amplitudine completa,numai
cu eliminarea gravitatiei
 F3-mobilizarea segmentului in amplitudine completa impotriva
gravitatiei,fara alte mijloace rezistive.
 F4-mobilizarea segmmentului in amplitudine completa si impotriva
unei rezistente medii
 F5-mobilizarea segmmentului in amplitudine de miscare si impotriva
unei rezistente maxime
 Examinari: din fata(mijlicul fruntii,ombilicul,simfiza pubiana)
 Din spate(vertebrele)
 Din profil(de la vertex pina la articulatia mediotarsiana)