Sunteți pe pagina 1din 20

COMPONENTELE SITUAȚIILOR

FINANCIARE (II)
 Conform OMFP 1802/2014 situațiile financiare anuale
constituie un tot unitar, ce au ca obiectiv furnizarea de
informații despre poziția financiară, performanța financiară şi
fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile unei categorii largi
de utilizatori.
 Conţnutul situaţiilor financiare anuale diferă in funcţie de
mărimea entităţilor raportoare.
 Entitățile mijlocii şi mari, precum şi entitățile de interes
public întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
 ‐ bilanț;
 ‐ cont de profit şi pierdere;
 ‐ situația modificărilor capitalului propriu;
 ‐ situația fluxurilor de trezorerie;
 ‐ notele explicative la situațiile financiare anuale.
SITUAŢIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU

 Conform OMFP 1802/2014, această situaţie o întocmesc


entităţile mijlocii şi mari, precum şi cele de interes public,
ca parte integrantă a situaţiilor lor financiare.
 Conform IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”
întreprinderile trebuie să prezinte, ca o componentă
separată a situaţiilor sale financiare, o situaţie care să
evidenţieze:
◦ profitul net sau pierderea netă a perioadei;
◦ fiecare element de venit şi cheltuială, câştig sau
pierdere care este recunoscut direct în capitalurile
proprii, şi totalul acestor elemente;
◦ efectul cumulativ al modificărilor politicii contabile şi
corecţia erorilor fundamentale,
◦ In plus, întreprinderile trebuie să prezinte, fie în
situaţia modificărilor capitalurilor proprii, fie în note:
 tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuţiile
care au loc;
 soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la
începutul perioadei şi la data bilanţului, cât şi
modificările pe parcursul perioadei
 o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei
clase de capitaluri proprii, prime de capital şi fiecărei
rezerve la începutul şi sfârşitul perioadei,
prezentând distinct fiecare modificare.
Prezentările cifrice trebuie să fie însoţite de informaţii
referitoare la:
 Natura modificărilor;
 Tratamentul fiscal aplicat, acolo unde este cazul;
 Natura şi scopul pentru care au fost constituite
rezervele
 Orice alte informaţii semnificative

 Modificările capitalurilor proprii ale unei entități între


începutul şi finalul perioadei de raportare reflectă
creşterea sau reducerea activului net în cursul
perioadei
SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

 Situaţia fluxurilor de trezorerie (numerar), este


reglemetată de Standardul Internaţional de
Contabilitate IAS 7 „Situaţia fluxurilor de trezorerie”,
precizări referitoare la acest document regăsindu-se
şi in OMFP 1802/2014.
 Informaţiile privind fluxurile de numerar oferă o bază
pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a
genera numerar şi echivalente de numerar, precum
şi a necesităţilor întreprinderii pentru utilizarea
acestora.
 Situația fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze
fluxurile de numerar din cursul perioadei, clasificate
pe activități de exploatare, activități de investiții şi
activități de finanțare.
 Analiza fluxurilor de numerar pe toate cele trei tipuri
de activităţi este utilă pentru:
 corelarea profitului (pierderii) cu numerarul;
 separarea activităţilor care implică numerar de cele
care nu implică numerar;
 evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi îndeplini
obligaţiile de plăţi cash;
 evaluarea fluxurilor de numerar pentru activităţile
viitoare (cash-flow strategic).
Fluxurile de numerar generate de activităţile de
exploatare
 sunt consecinţa principalelor activităţi generatoare de
venituri ale întreprinderii, ele rezultând din tranzacţiile care
concură la formarea rezultatului net.
 Exemple:
◦ încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi
prestarea de servicii;
◦ încasările în numerar ce provin din redevenţe, onorarii,
comisioane şi alte venituri;
◦ plăţi în numerar efectuate către furnizori de bunuri si
prestatori de servicii;
◦ plăţi în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor;
◦ plățile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit,
cu excepția cazului în care pot fiasociate în mod specific
activităților de investiții şi de finanțare.
 Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare pot fi
calculate şi prezentate, conform IAS 7, folosind:

 metoda directă, conform căreia informaţiile furnizate se


referă la încasări şi plăţi în mărimile lor brute
 metoda indirectă conform căreia rezultatul net este corectat
cu influenţa tranzacţiilor cu caracter nemonetar, cu
elemente de venituri si cheltuieli asociate fluxurilor de
numerar care vizează activităţile de investiţii sau de
finanţare, cu influenţa variaţiilor elementelor necesarului
fondului de rulment asupra trezoreriei.
Fluxurile de numerar generate de activităţile de
investiţii
 Activităţile de investiţii constă în achiziţionarea şi cedarea de
active imobilizate pe termen lung, precum şi de alte investiţii,
care nu sunt incluse în echivalentele de numerar.
 IAS 7 inlude în categoria acestor fluxuri:
◦ plăţile în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări
corporale şi necorporale, inclusiv costurile de dezvoltare
capitalizate sau costurile generate de realizarea în regie
proprie de active imobilizate;
◦ încasările de numerar din vânzarea de alte active corporale şi
necorporale, precum şi a altor active pe termen lung;
◦ plăţile şi încasările în numerar pentru achiziţia sau din
vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie
ale altor întreprinderi şi interese în asocierile în participaţiune;
◦ avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către terţi,
altele decât avansurile şi împrumuturile acordate de o
instituţie financiară.
Fluxurile de numerar generate de activităţile de
finanţare
 Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect
modificări ale dimensiunii şi compoziţiei capitalurilor proprii
şi datoriilor entităţii. Mişcările de numerar generate de
activitatea de finanţare cuprind:
 încasări şi plăţi în numerar din emisiunea de acţiuni sau
alte instrumente de capital,
 plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a
achiziţiona sau răscumpăra acţiunile entităţii.
 încasările şi plăţile în numerar rezultate din emisiunea
titlurilor de creanţă, a împrumuturilor, datoriilor
neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi altor împrumuturi
pe termen scurt si lung,
 plăţile în numerar pentru diminuarea obligaţiilor aferente
operaţiunilor de leasing financiar
NOTELE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE

 Notele explicative trebuie să prezinte informaţii


despre reglementările contabile care au stat la baza
întocmirii situaţiilor financiare anuale şi despre
politicile contabile folosite și să ofere informaţii
suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ,
contul de profit şi pierdere si, după caz, în situaţia
modificărilor capitalurilor proprii si/sau situaţia
fluxurilor de trezorerie, dar sunt relevante pentru
înţelegerea oricărora dintre acestea.
 Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru
fiecare element semnificativ din situaţiile financiare
anuale trebuie să existe informaţii aferente în notele
explicative.
 Următoarele informaţii trebuie prezentate cu
claritate:
denumirea entităţii care face raportarea;
faptul că situaţiile financiare anuale sunt proprii
acesteia şi nu grupului;
data la care s-au încheiat sau perioada la care se
referă situaţiile financiare anuale;
moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare
anuale;
exprimarea cifrelor incluse în raportare (de
exemplu, lei).
În notele explicative la situațiile financiare, toate entitățile
prezintă informații referitoare la următoarele:

a) politicile contabile adoptate, inclusiv:


 bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente;
 conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile
contabile;
 orice modificări semnificative ale politicilor contabile adoptate

b) dacă imobilizările corporale sunt evaluate la valori


reevaluate, se prezintă:
 mişcările rezervei din reevaluare în cursul exercițiului
financiar, cu o explicație a tratamentului fiscal al elementelor
pe care le conține;
 valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută în bilanț dacă
imobilizările corporale nu ar fi fost reevaluate;
c) atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la
valoarea justă:
 ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi
tehnicilor de evaluare;
 pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea
justă, modificările de valoare incluse direct în contul de profit
şi pierdere, precum şi modificările incluse în rezervele de
valoare justă;
 pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate,
informații despre aria şi natura instrumentelor, inclusiv
termenii şi condițiile semnificative care pot afecta valoarea,
calendarul şi certitudinea fluxurilor viitoare de numerar;
 mişcările recunoscute direct în capitalurile proprii, în cursul
exercițiului financiar;
d) valoarea totală a oricăror angajamente financiare,
garanții sau active şi datorii contingente neincluse în
bilanț, indicând natura şi forma oricărei garanții reale
care a fost acordată; separat de acestea, sunt
prezentate orice angajamente privind pensiile şi
entitățile afiliate sau asociate;

e) suma avansurilor şi creditelor acordate membrilor


organelor de administrație, de conducere şi de
supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a
principalelor condiții şi a oricăror sume restituite,
amortizate sau la care s‐a renunțat, precum şi a
angajamentelor asumate în numele acestora sub forma
garanțiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare
categorie;
f) cuantumul şi natura elementelor individuale de venituri
sau de cheltuieli care au o mărime sau o incidență
excepțională;

g) sumele datorate de entitate care devin exigibile după o


perioadă mai mare de cinci ani, precum şi valoarea
totală a datoriilor entității acoperite cu garanții reale
depuse de aceasta, cu indicarea naturii şi formei
garanțiilor;

h) numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar.


 Pentru diversele elemente de imobilizări, în notele
explicative se prezintă:
 prețul de achiziție sau costul de producție sau, dacă a fost
aplicată regula de evaluare alternativă, valoarea reevaluată
la începutul şi la închiderea exercițiului financiar;
 creşterile, cedările şi transferurile în cursul exercițiului
financiar;
 ajustările cumulate de valoare la începutul şi la închiderea
exercițiului financiar;
 ajustările de valoare înregistrate în cursul exercițiului
financiar;
 mişcările ajustărilor cumulate de valoare în privința
creşterilor, cedărilor şi transferurilor în cursul exercițiului
financiar;
 dacă există dobândă capitalizată, suma capitalizată în
cursul exercițiului financiar.
RAPORTUL ADMINISTRATORILOR

 Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu


financiar un raport, denumit raportul administratorilor, care
cuprinde o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei
activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o
descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se
confruntă, reprezentând o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a
dezvoltării şi performanţei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale
financiare, corelată cu dimensiunea şi complexitatea
activităţilor.
 În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea
entităţii, performanţa sau poziţia sa financiară, analiza cuprinde
indicatori financiari şi, atunci când este cazul, indicatori
nefinanciari - cheie de performanţă, relevanţi, pentru activităţi
specifice, inclusiv informaţii despre aspecte privind mediul
înconjurător şi angajaţii.
 Microentitățile şi entitățile mici nu sunt obligate să prezinte informații
nefinanciare.
Raportul administratorilor oferă informaţii despre:
 evenimente importante apărute după sfârşitul
exerciţiului financiar;
 dezvoltarea previzibilă a entităţii;
 activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
 informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni, şi anume:
 motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului
financiar;
 numărul şi valoarea acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în
cursul exerciţiului financiar şi proporţia din capitalul
subscris pe care acestea o reprezintă;
 în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros,
contravaloarea acţiunilor;
 numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor
achiziţionate şi deţinute de entitate şi proporţia din capitalul
subscris pe care acestea o reprezintă;
 existenţa de sucursale ale entităţii;
 în ce priveşte utilizarea de către entitate a
instrumentelor financiare, în cazul în care sunt
semnificative pentru evaluarea activelor sale, datoriilor,
poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii:
 obiectivele şi politicile entităţii în gestiunea riscului
financiar;
 expunerea entităţii la riscul de piaţă, riscul de credit, riscul
de lichiditate şi la riscul fluxului de trezorerie.