Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T.

Popa, Iași
Disciplina de Fiziopatologie

FIZIOPATOLOGIE
INTRODUCERE

Prof. Dr. Veronica Mocanu

vmocanu@mail.umfiasi.ro
 Conceptele de sănătate,
normal şi boală

Ce este sănătatea?
OMS (1947):
 “starea de bine
completă din punct de
vedere fizic, mintal şi
social şi nu numai
absenţa bolii sau
infirmităţii”
 Conceptele de sănătate,
normal şi boală
Dimensiunile sănătăţii

Adaptat dupa Naidoo J & Wills J 2006

 Conceptele de sănătate,
normal şi boală
Determinanţii sănătăţii
1. Intrinseci sau
genetici
2. Expunerea la mediu
3. Factori biologici
4. Circumstanţe sociale
5. Comportamente
6. Asistenţă medicală
 Determinanţii sănătăţii
• Comportamentele
sănătoase sau
nesănătoase au cel mai
Stilul de viata
important impact asupra
10%
sănătăţii.
Mediul • Exerciţiul fizic
20%
50% • Nutriţia
20%
• Fumatul/Alcoolul/
Genetica
Drogurile
• Stresul
Asistenta
medicala
 Conceptele de sănătate,
normal şi boală
• Definiţia sănătăţii

Sănătatea = interacţiunea dintre individ şi

mediul fizic şi social, politicile şi intervenţiile
guvernamentale şi accesul la asistenţă
medicală de calitate.
 Conceptele de sănătate,
normal şi boală
• Definiţia sănătăţii

Sănătatea = stare dinamică care rezultă din

adaptarea constantă a organismului în răspuns
la solicitări din mediu în scopul menținerii
echilibrului intern numit homeostazie.

Sănătatea = rezultatul relaţiilor armonioase

care se stabilesc între organism şi mediu.
 Cum este menţinută sănătatea?

Sanatatea ca o stare de
adaptare
• Sănătatea depinde de
abilitatea organismului de a
se adapta la diferitele
solicitări din mediu.
• Echilibrul şi colaborarea
armonioasă dintre diferitele
aparate şi organe în cadrul
proceselor de reglare.
Reglarea prin mecanisme de
feedback și feedbefore

Fig.1. Organismul uman – un sistem cibernetic

Reglarea = menţinerea ordinii

caracteristice sistemelor biologice.
 Mecanismele de reglare menţin
homeostazia organismului

Fig.3. Echilibrul dinamic de reglare a homeostazei

Prin mecanisme de feedback, care corectează

erorile, şi prin mecanisme de feedbefore, care previn
tulburările, organismul uman îşi menţine constant
mediul intern (homeostazia).
 Noţiunea de normal

• Normalitatea nu indică întotdeauna sănătatea, ci

este un indicator al frecvenţei unei condiţii date
într-o populaţie.
• Termenul de “valoare normală” pentru un test de
laborator se stabileşte statistic pe baza
măsurătorilor într-o populaţie selectată.
• “Valoarea normală” se referă la distribuţia a 95%
(media+2DS) a rezultatelor măsurătorii în
populaţia de referinţă.
Distribuţia unui parametru în
populaţie
 De ce există un domeniu de
normalitate?
• Indivizii se deosebesc între ei din punct de vedere
genetic
• Indivizii diferă în ceea ce priveşte experienţa lor de
viaţă în interacţiunea cu mediul
• La fiecare persoană există variaţii ale parametrilor
fiziologici, ca urmare a modului de funcţionare a
mecanismelor de control
• Există variaţii semnificative ale valorilor măsurate ca
urmare a erorilor sau impreciziei metodei utilizate.
• Noţiunea de normalitate este influenţată de valorile
culturale sau de realităţile biologice.
 Boala – condiţie inevitabilă a vieţii
Definiţia bolii
• Reprezintă o deviere de la funcţia sau structura
normală a unei părţi a organismului
• Incapacitatea organismului de a se adapta la
solicitările de mediu
Boala ca o stare de adaptare
• Capacitatea de adaptare poate fi tulburată prin
reducerea disponibilităţii de răspunsuri adaptative
(bătrâni, imaturi, stări de boală).
• Adaptarea se produce dificil dacă agresiunea este
foarte intensă şi se produce brusc
 Factorii de risc ai bolilor

1. Factorii genetici şi fiziologici

– Ereditatea sau predispoziţie genetică la boli
specifice, este un factor major de risc fizic
2. Vârsta
– Vârstă creşte sau scăde susceptibilitatea la anumite
boli (riscul de boli de inima creste cu vârsta pentru
ambele sexe)
– Riscul de malformaţii congenitale şi a complicaţiilor
sarcinii creşte la femeile peste 35 de ani.
 Factorii de risc ai bolilor

1. Mediul înconjurător
– Mediul fizic în care o persoană lucrează sau locuieşte
creşte probabilitatea ca o anumită boala să se apară.
2. Stilul de viaţă
– Stilul de viaţă şi comportamentele au efecte pozitive
sau negative asupra sănătăţii
– Stresul poate fi un factor de risc al stilului de viaţă în
cazul în care este sever sau prelungit sau dacă
persoana nu este în măsură să se adapteze
– Stresul poate ameninţa sănătatea psihică şi starea de
bine a individului.
 Caracteristicile bolii

Boala:

1. Este consecinţa unei agresiuni patogene

2. Apare prin tulburarea reglării mecanismelor
neuro-umorale
3. Prezintă reacţii de răspuns la agresiune
4. Afectează organismul în ansamblul său
5. Diminuă capacitatea de munca
 Evoluţia generală a bolilor

• Evoluţia bolii poate fi acută,

subacută sau cronică.
• Boala acută este relativ Etapele bolii:
severă, dar autolimitată.
1. Latenţă
• Boala cronică implică un
proces continuu, de lungă
2. Prodromală
durată. 3. Stare
• Boala subacută fie nu este 4. Convalescenţă
atât de severă ca cea acută,
fie nu are o durată atât de
lungă ca o boală cronică.
 Evoluţia generală a bolilor

1. Latenţa
(incubaţie)
• Durată variabilă - secunde
(traumatismele majore şi
intoxicaţiile acute cu cianură
de potasiu) sau ani (lepra,
SIDA).
• Reprezintă timpul scurs
între momentul acţiunii
agentului patogen şi
producerea stării de boală.
• Nu există semne clinice de
boală.
 Evoluţia generală a bolilor

2. Prodromală
(invazie)
• Simptomele clinice sunt
nespecifice: febră, astenie,
anorexie, rinoree, etc. Ele
semnifică îmbolnăvirea în
general.
• Diagnosticul de certitudine
nu poate fi precizat.
• Durata este de 1-3 zile.
 Evoluţia generală a bolilor

3. Stare
• Apariţia simptomelor
caracteristice bolii
respective, pe baza cărora
se poate preciza
diagnosticul (culoarea
icterică din hepatită etc).
• Durata acestei etape
depinde de agentul
etiologic.
 Evoluţia generală a bolilor

4. Convalescenţa
• Perioadă de timp în care se
recâştigă capacitatea
completă de adaptare la
mediu în caz de vindecare.
• În această etapă predomină
procesele anabolice,
organismul suprasolicitat
devine vulnerabil la alte boli
sau complicaţii ale bolii
iniţiale.
 Terminarea bolii

1. Vindecarea
• Vindecare cu restitutio ad integrum
– restabilirea integrităţii funcţionale şi
morfologice, a tuturor ţesuturilor şi organelor.
• Vindecarea cu sechelă
– se poate face cu formarea unor leziuni
neevolutive, a unor sechele (atrofii musculare,
vicii valvulare cardiace, scleroză pulmonară,
cicatrici).
 Terminarea bolii

2. Moartea
• Moarte clinica (3-5 minute)
– Primele minute de la oprirea circulaţiei, respiraţiei
şi activităţii sistemului nervos.
– Poate fi reversibilă dacă nu a durat mai mult de 5
minute.
• Moartea biologică
– Absenţa resuscitării cardiorespiratorii sau de
eşecul menţinerii resuscitării.
– Este diagnosticată prin moartea cerebrală.