FRANCMASONERIA

Proiect realizat de către:

Cojocariu Iuliana, Dobre Delia și Perju Mădălina
• Francmasoneria (sau „masoneria“), ca instituție, este un ordin inițiatic
ai cărui membri sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale și
sociale, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul
depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao
de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate
sacre) și, în majoritatea ramificațiilor, prin credința într-o „Putere
Supremă“ spusă „Mare Arhitect al Universului“.
• Organizațiile masonice, prezente în majoritatea țărilor, se regăsesc sub
forma obediențelor autonome, „mari loji” sau „Mare Orient” (grupări
de loji), ele însele compuse din „loje albastre” (zise și „ateliere”) de
câte 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe). Numărul
francmasonilor în lume este de circa patru milioane, majoritatea în
Statele-Unite și în Europa occidentală.
 DEFINIȚIA FRANCMASONERIEI

• Potrivit dicționarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“,

francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume,
răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a
Imperiului Britanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“).
Însă francmasoneria a funcționat în secret doar atunci și acolo unde a
fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociație secretă, deși
prezintă asemănări cu Școlile de Mistere din Antichitate.
• Însă, potrivit definiției date de masonii înșiși, masoneria este: „o
asociație de oameni liberi și de bune moravuri care conlucrează
pentru binele și progresul societății prin perfecționarea morală și
intelectuală a membrilor săi.“
 SIMBOLISTICĂ ȘI ISTORIE

• Francmasoneria a fost comparată cu un salcâm bătrân având mai multe

rădăcini (mișcări, societăți, bresle sau ordine mai mult sau mai puțin
ezoterice, de la care a moștenit idei, ritualuri și simboluri) și mai multe
ramuri (obediențele și ritualurile actuale). Multe legende, unele ostile,
circulă despre originile masoneriei: unele implică preoții Egiptului
antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri.
• Ce este sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este că
francmasoneria în forma ei actuală a apărut în Marea Britanie în secolul
al XVIII-lea. Potrivit istoricilor D. G. R. Șerbănescu și Jacques Pierre,
masoneria a apărut în țările române spre mijlocul sec. al XVIII-lea și s-a
dezvoltat rapid la începutul secolului următor.
• Astăzi, principalele simboluri masonice sunt cele „trei mari
lumini“: „echerul“, „compasul“ și „volumul Legii Sacre“,
precum și litera „G”, scrisă în interiorul unui echer și al unui
compas, care reprezintă de fapt inițiala cuvintelor „God”
(zeu), „geometrie, generare, geniu, gnoză”.
• Legendele masonice plasează formarea organizației
în epoca Turnului Babel și în cea a construirii
Templului din Ierusalim de către regele Solomon,
despre care se pomenește în Biblie. Or, potrivit lui
Mircea Eliade „istoria începe în Sumer“.
• Majoritatea scriitorilor plasează apariția secretelor masonice în epoca
existenței preoților războinici, eroi ai cruciadelor, „cavalerii templieri“. Un scriitor
din secolul al XVIII-lea susținea că francmasoneria modernă ar fi fost întemeiată de
Godefroy de Bouillon, liderul primei cruciade, care a cucerit Ierusalimul și despre
care se spune că ar fi întemeietorul misterioasei „Stăreții a Sionului“.
• Secretele privitoare la originea francmasoneriei au fost păstrate cu strășnicie, în
ciuda publicării a numeroase cărți și articole referitoare la acest subiect. Walter
Leslie Vilmshurst, un mason de seamă și autor al lucrării "The Meaning of Masonry",
scria: „Adevărata istorie secretă a apariției masoneriei nu a fost făcută publică nici în
rândurile organizației însăși“. Mulți cercetători cred chiar că majoritatea masonilor
au pierdut din vedere adevărata origine și scopul organizației. „Tabloul de ansamblu
al masoneriei este acela al unei organizații care și-a pierdut înțelesul originar“ -
scriau autorii lucrării The Templar Revelation.
• Masonul german, Karl Gotthelf Baron von Hund a devenit
membru al lojei din Frankfurt și în 1751 a întemeiat aici o
filială a ritului scoțian, numită „Ordinul strictei observanțe“;
după rostirea jurământului ce prevedea supunerea
necondiționată față de ordinele unor superiori misterioși și
„nevăzuți“, așa cum a fost descris pe parcursul volumului,
ordinul a sfârșit prin fuziunea dintre Ordinul Iluminaților și
francmasoneria germană, în timpul congresului de la
Wilhelmsbad.
 ORGANIZARE

• Francmasoneria este organizată în „clase, grade“ și „rituri“.

Partea aproximativ comună tuturor riturilor este „Clasa
lojilor albastre“, cu trei grade: „ucenic, calfă, meșter“ (sau
„ucenic, companion, maestru“).
• Deși liderii săi neagă că ar fi religie, masoneria a constituit pentru
unii un înlocuitor al cultului religios. De aceea, nu este de mirare
că Biserica a trebuit să fie circumspectă cu privire la răspândirea
învățăturilor masonice.
• Trecerea de la societățile secrete sau discrete antice la organizațiile
inițiatice mai moderne a fost întărită de introducerea acestei
francmasonerii „iluminate“ la sfârșitul secolului al XVIII-lea,
organizație care îmbină legendele ezoterice mai vechi cu tradițiile
cabalistice. Aceste secrete se dezvăluie inițiaților din cercurile mai
interioare ale francmasoneriei, în timp ce ceilalți membri ai acestei
organizații, care nu le cunosc, continuă să se bucure de învățătura și de
prietenia pe care le găsesc în ea.
 MENTALITATEA FRANCMASONICĂ

• Mentalitatea francmasonică este, după Mircea Eliade un mod de a

gândi și de a acționa în același timp esoteric (adică intim, tainic,
nearătat mulțimii, împărtășit de grupuri restrânse de oameni care se
recunosc între ei tocmai prin acest fel de a fi și prin anumite expresii și
semne comune, învățate printr-o inițiere comună) și exoteric (adică
prin declarațiile și acțiunile lor publice). Dar Eliade nu este singurul
care a vorbit despre această mentalitate. Ea a fost evocată, nu neapărat
sub această denumire (de cele mai multe ori apare sub numele de
"mentalitate occidentală" sau "cosmopolită") și de alți autori, precum și
de adversarii francmasoneriei.
• Această mișcare, pentru care persoana umană, viața și
nevoile sale (materiale și sufletești) sunt centrul și prioritatea
tuturor preocupărilor omenești, nu este nouă în istoria
omenirii și apare încă din Antichitate.
• Multe societăți, cum au fost de exemplu, în România, Frăția sau Junimea,
pot fi astfel impregnate de mentalitatea francmasonică. Studenții
români de la Paris, în secolul XIX, au avut profesori francmasoni și o
parte dintre ei au fost inițiați în loja "Ateneul străinilor"; alți români au
întemeiat la Bruxelles loja "Steaua Dunării", desemenea prezentă la
Iași, Galați și București, din care au făcut parte, printre alți oameni de
vază ai vremii, Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, Spiru Haret,
Carol Davila, Alexandru Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu.
• Pe planul filozofic mentalitatea francmasonică nu este nici religioasă (chiar dacă
anumiți francmasoni pot fi ispitiți să facă din francmasonerie o religie sau chiar o
sectă în locul adevăratelor religii) nici anti-religioasă (cea mai mare parte din
masonerie crede în Dumnezeu pe care Îl consideră ca fiind un "Mare Arhitect al
Universului", același și unul, indiferent cum îl văd și cum îl numesc oamenii). Dar este
adevărat că mentalitatea francmasonică cuprinde idei care pot fi potrivnice
intereselor anumitor membri ai clerului ca factori economici și sociali : de exemplu
promulgarea legilor conform voinței populare și nu conform unei Cărți sfinte,
libertatea pentru un cetățean de a respecta sau nu obligațiile religioase, de a fi sau
nu botezat, căsătorit sau înmormântat religios, libertatea de a practica sexualitatea
fără scop reproductiv, libertatea femeii de a fi sau de a nu fi mamă, și multe altele
asemănătoare. Din acest motiv, mulți clerici consideră și afirmă că mentalitatea
francmasonică este ceva negativ, antireligios, sau chiar anti-spiritual.
• Pe planul juridic, mentalitatea francmasonică corespunde cu Dreptul
pământean care dă aceleași drepturi și aceleași datorii tuturor
locuitorilor aceluiași stat, indiferent de starea, originile și convingerile
lor, câtă vreme nu au încălcat legile sau câtă vreme și-au împlinit
pedepsele. În schimb, nu corespunde cu Dreptul strămoșesc în care
drepturile și datoriile sunt diferite de la o categorie de oameni la alta,
și depind de starea, originile și convingerile lor.
• Pe planul politic, mentalitatea francmasonică s-a manifestat în
decursul istoriei prin mișcări care au militat în favoarea dreptului
pământean și în favoarea democrației.
MULTUMIM PENTRU ATENȚIA ACORDATĂ!