Public Speaking

Curs nr. 2
Public Speaking şi încrederea în sine
 Definirea anxietăţii de comunicare
• Anxietatea de comunicare (glossofobia) se referă la
teama sau anxietatea asociată cu comunicarea reală
sau imaginată cu alte persoane.
• În esenţă, anxietatea la comunicare este un răspuns
psihologic la perspectiva evaluării de către alţii, un
răspuns care devine rapid fizic, odată ce organismul
răspunde la ameninţarea pe care mintea o percepe.
• Organismul nu percepe diferenţa dintre ameninţarea
psihologică şi cea fizică, astfel încât ne comportăm ca şi
cum un tren se îndreaptă către noi. Sistemul circulator
se accelerează, ca şi secreţia de adrenalină, pregătind
organismul să funcţioneze cu eficienţă fizică maximă
(starea “flight or fight”).
Definirea anxietăţii de comunicare
 Manifestări fiziologice ale anxietăţii de comunicare
• Apariţia unor simptome fiziologice este rezultatul reacţiei organismului la
situaţii critice menite să stimuleze eficienţa sistemului muscular şi să
asigure un plus de energie.
• Circulaţia sângelui şi respiraţia se accelerează astfel încât sistemul
muscular să dispună de un surplus de oxigen. O circulaţie accelerată
provoacă transpiraţie, adrenalina se secretă în exces, determinând
organismul să-şi accelereze mişcările, ceea ce poate conduce la tremurat.
• Procesele digestive sunt inhibate, ceea ce poate determina senzaţia de
„fluturi în stomac”.
• Starea fiziologică pe care o atribuim anxietăţii la comunicare nu diferă de
furie sau excitaţie. Cunoscând reacţiile organismului la stres, putem să
canalizăm aceste reacţii către alte direcţii.
• Orice stare emoţională precum anxietatea sau surexcitarea are două
componente: o primă reacţie a sistemului nervos central şi o traducere la
nivel intelectual a răspunsului fiziologic.
• Vorbitorii experimentaţi, ştiu să-şi profite de reacţia organismului pentru a
transmite audienţei senzaţia de energie şi participare scenică.
Manifestări fiziologice ale anxietăţii
 Mituri despre anxietatea de comunicare
• Oamenii care suferă de glossofobie sunt nevrotici
• O glumă la începutul discursului este totdeauna
binevenită
• Imaginaţi-vă că audienţa este dezbrăcată
• Orice greşeală, înseamnă că “am dat-o în bară”
• Auditoriul pândeşte orice greşeală pe care o
faceţi
• Auditoriul vă percepte nervozitatea la fel de
intens cum o percepeţi voi
• Depăşiţi-vă anxietatea prin memorarea cuvânt cu
cuvânt a speech-ului
 Cauze ale anxietăţii de comunicare
Anxietatea caracterială
• Unii oameni sunt mai predispuşi la anxietate decât alţii, indiferent
de context, audienţă sau situaţie. Nu contează dacă vorbesc într-un
grup de prieteni, rostesc câteva cuvinte la o petrecere sau se
adresează şefului sau profesorului, oamenii cu anxietate
caracterială resimt puternic disconfortul comunicării în public.
• Deşi anxietatea caracterială la comunicare este diferită de
timiditate, aceia care consideră că au această problemă vor evita să
se expună în situaţii de Public Speaking, chiar dacă nervozitatea
poate să fie rezultatul lipsei de experienţă sau de pregătire. Evitând
să vorbească în public, de fapt amplifică efectele anxietăţii.

Anxietatea contextuală
• Anxietatea contextuală se referă la teama provocată de contextul
procesului de comunicare şi este determinată de factori precum
formalismul, incertitudinea şi noutatea comunicării.
 Cauze ale anxietăţii de comunicare
Anxietatea contextuală
Formalismul
• Unii oameni se simt confortabil atunci când vorbesc la o întâlnire sau se
adresează unui grup mic, dar se intimidează când rostesc un discurs într-o
sală de conferinţe sau se adresează unei comisii de evaluare. Una dintre
explicaţii este legată de nervozitatea generată de un context de
comunicare care presupune o relaţie de adversitate între vorbitor şi unii
dintre membrii audienţei.
Incertitudinea
• În anumite contexte, este dificil de anticipat cum va decurge fluxul de
informaţii, ceea ce creează incertitudine. Spre exemplu, dacă veţi susţine
un examen în faţa unei comisii alcătuită din persoane necunoscute, puteţi
resimţi o anxietate sporită.
Noutatea
• Noutatea unui nou context de comunicare – un amplasament neobişnuit,
un auditoriu necunoscut, o temă apărută pe neaşteptate - este un alt
factor care poate spori anxietatea chiar şi pentru un vorbitor
experimentat.
 Cauze ale anxietăţii de comunicare
Anxietatea generată de auditoriu se referă la anxietatea provocată de unele
caracteristici ale auditoriului precum:
• Similaritate – într-un fel ne simţim atunci când ne adresă colegilor şi altfel
atunci când ne adresăm unor oameni care împărtăşesc valori şi credinţe
diferite
• Statutul de subordonare – într-un fel ne adresăm unor studenţi şi altfel ne
simţim atunci când ne adresăm unui profesor sau şef care ne evaluează
• Dimensiunea audienţei – cu cât auditoriul este mai mare, cu atât îl
percepem ca fiind mai ameninţător
• Familiaritate – unii oameni se simt mai confortabil atunci când se
adresează unor necunoscuţi; alţii sunt mai agitaţi în prezenţa unor
cunoscuţi pentru că doresc să facă o impresie bună

Anxietatea generată de situaţie este generată de combinaţia specială care

rezultă din influenţele date de audienţă, timp, context. Fiecare eveniment
de comunicare presupune mai multe dimensiuni: fizice, temporal, socio-
psihologice, culturale care creează o situaţie unică. Exemplu.
Reducerea anxietăţii de comunicare
 Reducerea anxietăţii de comunicare
• Anxietatea de comunicare nu este constantă în toate etapele
pregătirii şi rostirii discursului.
• Din acest punct de vedere, se consideră că se pot diferenția patru
faze ale procesului:
– Anticiparea (minutul dinaintea începerii discursului)
– Confruntarea (primul minut al discursului)
– Adaptarea (ultimul minut al discursului)
– Relaxarea (minutele de după încheierea lui)
• Cercetările au arătat că maximul anxietăţii apare în stadiul de
anticipare și pe măsură ce înaintăm nivelul scade

• Aşadar, discursul poate fi planificat astfel încât să reducem

nervozitatea pe tot parcursul procesului.
Pornind de aici se pot imagina câteva metode de gestionare a
anxietăţii:
 Metode legate de discursul în sine

Reducerea anxietăţii prin pregătirea atentă

• Aşa cum am arătat, incertitudinea este o cauză importantă a

anxietăţii. Nervozitatea se accentuează atunci când trebuie să
faci faţă necunoscutului.
• De aceea un vorbitor experimentat caută să reducă la
minimum necunoscutele evenimentului, încercând să afle cât
mai multe despre ascultătorii cărora li se adresează, despre
tema pe care urmează să o abordeze, despre stilul în care va
vorbi, locaţia în care va vorbi – e bine să fie vizitată înainte -,
despre vorbitorii de dinainte sau de după, despre
evenimente recente care au legătură cu tema aleasă etc.
 Metode legate de discursul în sine
Analiza audienţei

• Atunci când ne gândim la audienţa căreia ne adresăm, ea

pare mai ameninţătoare decât este în realitate. Cu cât ştim
mai multe despre audienţa noastră, cu atât vom fi în
măsură să alegem mesajele şi stilul cele mai potrivite.
• Întrucât nervozitatea este maximă la începutul discursului,
e util să încercăm să provocăm o reacţie a audienţei.
• Putem începe cu o întrebare sau cu o informaţie/poveste
relevantă pentru ascultători. Unii recomandă o glumă dar...
• Când vezi că ascultătorii zâmbesc, aprobă din cap sau
răspund la o întrebare, atunci nu te mai gândești la propria
persoană, ci te poți concentra asupra audienţei. Răspunsul
ascultătorilor arată că succesul este la îndemână, te simţi
stimulat, ceea ce reduce nervozitatea.
 Metode legate de discursul în sine
Organizarea clară a ideilor

• Un bun vorbitor ştie ideile principale ale discursului atât de bine încât
şi le poate aminti chiar dacă este stăpânit de nervozitate. Soluţia
simplă este elaborarea unei schiţe a discursului, ceea ce permite
trecerea de la o idee la următoarea chiar şi atunci când simţi că te
pierzi.
– Atenţie: nu e bine să memoraţi textul! Fie pentru că se poate pierde şirul ideilor şi
ar trebui să o luaţi de la început, fie pentru că tensiunea pe care o presupune
rememorarea reduce contactul cu audienţa, care simte imediat că recitaţi un text.
• O schiţă e suficientă. Importantă este succesiunea ideilor şi nu fiecare
propoziţie în parte. O idee bună pentru organizarea discursului este un
suport vizual. În plus, dacă tot urmărim reducerea anxietăţii, suportul
vizual are avantajul suplimentar că redirijează atenţia vorbitorului de
la audienţă sau de la sine, către suportul respectiv.
 Cauze ale anxietăţii de comunicare
Adaptarea textului la limbajul oral

• Un alt motiv pentru care nu este indicat să scrieţi textul în integralitate

este că vă permite să vă adaptaţi discursul la limbajul oral. Vorbirea în
stilul oral ajută la reducerea anxietăţii pentru că este mai apropiat de stilul
conversaţional şi nu de stilul de proclamaţie, mai stresant.
• Vorbirea obişnuită apelează mai mult la verbe decât la substantive,
limbajul fiind mai puţin complex. Propoziţiile lungi sunt acceptabile în
proză, pentru că, dacă nu înţelegi din prima, poţi reveni o dată, de două
ori, până înţelegi. Ascultătorii nu pot da rewind pentru a înţelege ideile
enunţate şi pe care nu le-au înţeles atunci când le-aţi rostit.
• Un alt truc utilizat în Public Speaking este de a adresa întrebări, ceea ce
face ca audienţa să fie mai participativă, reflectând la implicaţiile întrebării
şi la răspunsurile posibile. Dacă simţiţi că auditoriul vă ascultă, rezultă un
feedback pozitiv, ceea ce reduce anxietatea.
Metode legate de discursul în sine
 Metode legate de discursul în sine
Exersarea în condiţii similare celor în care veţi rosti discursul

• Nu e suficient să vă exersaţi speech-ul în gând. Trebuie să exersaţi cu voce

tare, ca şi cum vă aflaţi în faţa unei audienţe. Rostiţi discursul în picioare,
cu voce tare şi dacă faceţi o greşeală nu vă opriţi.
• Există 2 instrumente utile pentru antrenamentul de reducere a anxietăţii:
un ceas şi o oglindă.
• Ceasul vă ajută să cronometraţi discursul, ştiut fiind faptul că vorbitorii
lipsiţi de experienţă sunt tentaţi să vorbească mai repede, deşi
recomandabil este ca ritmul de vorbire să fie mai lent. Dacă vă asiguraţi
că vă încadraţi în timpul alocat, eliminaţi teama că va trebui să vă scurtaţi
speech-ul sau că nu veţi ajunge să vă rostiţi încheierea în forţă.
• Oglinda trebuie folosită pentru a exersa contactul vizual cu asistenţa şi a
vă obişnui să vă aruncaţi ochii asupra notiţelor. În plus, vă obişnuieşte să
dozaţi expresiile faciale care transmit stări sufleteşti, atunci când este
cazul.
• Deşi te poţi simţi aiurea vorbind cu voce tare în faţa unei oglinzi, exerciţiul
vă va face mai puţin anxioşi atunci când veţi vorbi în faţa unei audienţe
reale.
 Metode legate de discursul în sine
Atenţie la ce mâncaţi înainte de rostirea discursului

• Este important să mâncaţi înaintea speech-ului, pentru

că senzaţia de fluturaşi în stomac este mai accentuată
atunci când săriţi peste masă.
• Trebuie să mâncaţi normal, evitând totuşi mâncărurile
condimentate, băuturile acidulate, precum şi pe cele
cafeinizate, care pot accentua tremuratul mâinilor.
• Carbohidraţii acţionează ca sedative naturale, astfel
încât încetinesc metabolismul.
• Dacă urmează să vorbiţi dimineaţa, nu uitaţi de micul
dejun, pentru că dacă nu aţi mâncat sau băut nimic din
seara precedentă, riscaţi să vă simţiţi ameţiţi sau sleiţi
de putere.
 Metode legate de discursul în sine
Reducerea nervozităţii prin anticiparea reacţiilor organismului

• Respiraţia profundă vă ajută să contracaraţi efectele excesului de

adrenalină.
• Mulţi vorbitori pun semne pe notiţele lor tocmai pentru a le reaminti
să facă o pauză pentru a respira adânc.
• Este recomandabil, ca odată ajunşi în faţa microfonului, să faceţi o
pauză înainte de a începe rostirea.
 Metode legate de discursul în sine
Reducerea nervozităţii prin anticiparea reacţiilor organismului

• Zâmbiţi audienţei, pentru că în mod reflex, ascultătorii vă vor zâmbi la

rândul lor. Schimbul de zâmbete vă asigură că aveţi în faţă o audienţă
prietenoasă.
• Deplasarea în timpul vorbirii consumă o parte din energia în exces pe
care o produce organismul vostru ca răspuns la anxietate.
• Dacă e posibil, mişcaţi-vă pe „scenă”, natural, fără nervozitate. Nu
rămâneţi prizonier în spatele pupitrului de vorbitor sau cu mâinile
încleştate pe el. Deplasaţi-vă către audienţă şi opriţi-vă un moment.
• Dacă vă e teamă că, ieşind din spatele pupitrului, vi se va vedea
tremuratul mâinilor, folosiţi cartonaşe şi nu foi de hârtie cu notiţe.
 Metode legate de discursul în sine
Reducerea nervozităţii prin anticiparea reacţiilor organismului

• Încălzirea vocii înaintea rostirii este de asemenea importantă.

Așa cum atleţii sau muzicienii se încălzesc înaintea
competiţiei, la fel şi vorbitorii trebuie să-şi încălzească vocea.
Vorbiţi cu alţii, vorbiţi singuri cu voce tare, eventual cântaţi
ceva, zumzăiţi, încordaţi-vă muşchii aparatului fonator.
• Înaintea începerii discursului, relaxaţi-vă muşchii gâtului şi ai
umerilor, rotind sau aplecând capul, rotindu-vă umerii,
încordând şi relaxând alte grupe de muşchi. Acestea sunt
denumite exerciţii isometrice şi au rolul de a vă pune în
mişcare muşchii, reducând astfel riscul de a simţi cum vă
înţepeneşte gâtul, spatele s.a.
 Metode legate de discursul în sine
Focalizaţi-vă asupra auditoriului şi nu asupra voastră înşivă
• În timpul rostirii discursului, e important să stabiliţi contacte vizuale
directe cu unii ascultători. Privind către nişte persoane în carne și oase
stabiliţi contacte vizuale directe, similare comunicării interpersonale
într-un grup de cunoscuţi. O audienţă este mai puţin ameninţătoare
dacă o priviţi ca fiind o masă alcătuită din indivizi şi nu o mulţime
anonimă.
• În plus, contactul vizual direct vă ajută să vă concentraţi atenţia asupra
audienţei şi nu asupra voastră înşivă.
Păstrarea simţului umorului
• Indiferent cât de bine vă pregătiţi, pot apărea situaţii neprevăzute.
Asta face uneori farmecul vorbirii în faţa unui auditoriu. Dacă se
întâmplă astfel de situaţii, luaţi notă şi treceţi mai departe, ca şi cum
nimic nu s-a întâmplat.
• Exemplul cu explozia unui bec de proiector în timp ce prezentam ştirile.
Metode legate de discursul în sine
 Tehnici psihologice de reducere a stresului
Gândirea pozitivă
• Aşa cum am menţionat, anxietatea are o componentă importantă de
răspuns psihologic, de atitudine a vorbitorului faţă de proces. Pentru a
vă pregăti de un discurs de succes se practică aşa numita
„restructurare cognitivă”.
• Adică, în loc să privim rostirea ca o experienţă de temut, trebuie să
conştientizăm că de fapt este o oportunitate. Dacă repeţi de suficient
de multe ori un gând pozitiv, ajungi să crezi în el.
• Primul membru al audienţei pe care trebuie să-l convingi, eşti tu însuţi.
• În loc să te sperii că vei uita ce ai de spus sau că nu o vei face
convingător, te gândeşti că ai notiţe care să te ajute sau că audienţa
oricum ştie mai puţin decât tine despre subiectul ales.
• Ideea este de a alunga gândurile negative şi a scoate în faţă gândirea
pozitivă.
 Tehnici specifice de reducere a stresului
Vizualizarea pozitivă
• O tehnică general valabilă este aşa numita „vizualizare pozitivă”. În
esenţă este o formă de „auto-hipnoză” şi presupune să vizualizaţi
procesul de comunicare cu „ochii minţii”.
• Este un procedeu utilizat frecvent în antrenamentul sportivilor de
performanţă şi presupune apelul la imaginaţie pentru a crea
ipostaze de relaxare sau succes deplin.
 Tehnici specifice de reducere a stresului
Vizualizarea pozitivă

• În esenţă, presupune să vă imaginaţi în detaliu scopul prestaţiei voastre,

spre exemplu un ropot de aplauze la sfârşitul discursului. Vă imaginaţi
îndreptându-vă către pupitru, cu o audienţă plină de interes, rostind
introducerea, continuând cu miezul expunerii, apelând la un suport vizual
de calitate şi încheind cu o concluzie memorabilă. Dacă vă veţi imagina o
prestaţie primită cu aplauze, organismul vostru va reacţiona ca şi cum ar fi
totul real.

• Astfel de tehnici mentale creează backgroundul psihologic propice pentru

depășirea stării de anxietate și obținerea unui răspuns favorabil din partea
celor cărora vă adresați.

• Totuşi nu trebuie uitat că vizualizarea nu ţine loc de exersarea discursului

cu voce tare. La fel cum atleţii continuă să se antreneze, şi voi trebuie să
exersaţi discursul dacă vreţi să obţineţi rezultatul imaginat.
 Tehnici specifice de reducere a stresului
Desensibilizarea sistematică

• Desensibilizarea sistematică este o tehnică de modelare comportamentală

destinată vindecării oamenilor cu sindroame de anxietate severe. Oameni care
manifestă o fobie sau frică iraţională au tendinţa de a evita obiectul fricii lor. Spre
ex. persoane cu fobia de ascensor, refuză să se urce într-unul şi asta amplifică
fobia, întrucât nu „învaţă” că utilizarea ascensorului este perfect sigură.
• Desensibilizarea sistematică modifică tendinţa iraţională de evitare prin expunerea
graduală a individului la obiectul care îi stârneşte teama, până când ajunge să îl
accepte.
• Există studii care arată că acest procedeu s-a dovedit eficient în proporţie de 80-
90% pentru reducerea anxietăţii severe de comunicare.

• Începeţi prin a urmări discursuri rostite de alte persoane. Odată ce aţi depăşit
disconfortul de a-i urmări pe alţii rostind un discurs, putem începe să vorbim
despre posibilitatea de a rosti voi înşivă un discurs, apoi de a exersa, apoi de a rosti
un discurs real. Şi s-ar putea, nu numai să dispară frica, dar să şi căutaţi ocazii în
care să vă produceţi ca orator.
• Exemplu: Demosthene, cel mai mare orator al antichității grecești.
 Gestionarea situaţiilor neprevăzute
Situaţii legate de conţinutul discursului

• Aproape orice vorbitor cu experienţă a trecut în mijlocul expunerii prin

spaima că a rătăcit o fişă crucială a prezentării sau că a sărit peste o
informaţie importantă care trebuia livrată la început.
• Când întâmpinaţi astfel de dificultăţi, strategia indicată este de a face o
scurtă pauză pentru a reflecta ce e de făcut. Este vitală informaţia scăpată
pentru ca audienţa să înţeleagă restul discursului? Dacă da, atunci
informaţia trebuie livrată acum sau poate suporta amânare pentru mai
târziu?
• E destul de neplăcut să te opreşti din expunere, dar o pauză de câteva
secunde te ajută să decizi ce este mai puţin supărător pentru ascultători,
decât să bâjbâi în căutarea unei soluţii de avarie, emiţând sunete
nearticulate precum ăăă-uri sau îîî-uri.
 Gestionarea situaţiilor neprevăzute
Dificultăţi tehnice

• Tehnologia a devenit un instrument foarte util în Public

Speaking, permiţându-ţi să apelezi la clipuri audio sau video,
la softuri de prezentare sau la link-uri de pe Internet.
• Totuşi, aşa cum spune o lege a lui Murphy, dacă ceva poate să
meargă prost, cu siguranţă o va face. Internetul nu merge,
fişierele nu pot fi downloadate, prezentarea nu e compatibilă
cu computerul din sala de expunere s.a.m.d.
• E important să ai totdeauna un plan de rezervă, gândit
dinainte, pentru situaţii în care întâmpini dificultăţi tehnice.
Trebuie să te gândeşti cum poţi descrie în cuvinte un grafic, o
hartă sau un Power Point pe care nu le poţi accesa astfel încât
auditoriul să primească informaţia necesară.
 Gestionarea situaţiilor neprevăzute
Perturbări exterioare

• Se poate întâmpla ca în timpul unui speech, curentul să

pice, un întârziat să apară pe uşă, să-i cadă cuiva
geanta de pe masă, să sune un telefon sau să se audă
sunetul unei alarme din împrejurimi.

• Este recomandabil, câteodată obligatoriu, ca în astfel

de situaţii să te opreşti din prezentare, să aştepţi până
când poţi să captezi din nou atenţia audienţei. Oricare
ar fi evenimentul neprevăzut, dacă îţi păstrezi calmul şi
treci rapid la „planul B”, audienţa va fi plăcut
impresionată şi va asculta cu şi mai multă atenţie restul
prezentării.
 Procesul de Public Speaking

Interesul publicului, competenţa rostirii, pasiunea vorbitorului