Sunteți pe pagina 1din 19

Îngrăşăminte

chimice
Îngrăşăminte

Organice Minerale

Naturale Sintetice Simple Compuse

Compostul Cu azot

Mraniţa Cu fosfor

Cu potasiu
Principalele tipuri de îngrăşăminte chimice sunt:
Îngrăşămintele cu fosfor sunt saruri neutre sau acide ale acizilor
ortofosforic, metafosforic si polifosforic. Fractiunea de fosfor accesibila
pentru plante dintr-un ingrasamant cu fosfor poate fi evaluata prin
gradul de solubilitate a acestora in diferiti reactivi chimici. In acest scop
se folosesc in mod frecvent citratul de amoniu si apa distilata.
Dupa solubilitatea in diferiti reactivi, ingrasamintele cu fosfor se
clasifica astfel:
1) ingrasaminte cu fosfor solubile in acizi tari si insolubile in apa:
apatite, fosforite, faina de oase;
2) ingrasaminte cu fosfor solubile in solventi conventionali si greu
solubile in apa: precipitatul, zgura lui Thomas, termofosfatii,
metafosfatii, fosfatii activi, polifosfatii de calciu;
3) ingrasaminte cu fosfor solubile in apa: superfosfatul
simplu, superfosfatul concentrat.
Superfosfatii se obtin prin actiunea H2SO4 asupra rocii fosfatice. Se obtine
industrial superfosfatul simplu si superfosfatul concentrat.

Superfosfatul simplu
Procesul de obtinere decurge in doua etape:
I faza: acidul sulfuric ataca roca fosfatica
Ca5F(PO4)3 + 5 H2SO4 = 5 CaSO4 +3 H3PO4+HF
II faza: H3PO4 format, reactioneaza cu apatita ramasa
Ca5F(PO4)3 + 7 H3PO4 + 5H2O = 5 Ca(H2PO4)2 x H2O +HF
- contine cca 32% CaHPO4; 50-55% CaSO4 restul fiind Ca(H2PO4)2 ; fosfati
complecsi (Fe, Al)3 KH8 (PO4)6 x 6H2O si umiditate.
- contine 16,5-19% P2O5 solubil in apa si citrat de amoniu.
- este higroscopic
- se utilizeaza ca ingrasamint sau la obtinerea ingrasamintelor mixte si
complexe
- are continut scazut de P2O5
- se prezinta sub forma de praf, de culoare cenusie, cu miros specific de HF

Transformarea chimica a superfosfatului, cu formare de fosfati secundari duce


la scaderea accesibilitatii fosforului din ingrasamantul introdus in sol.
- in solurile acide, bogate in Al(OH)3 si Fe(OH)3, se pot forma
fosfati de Fe si Al, greu accesibili plantelor.
Ca(H2PO4)2 x H2O + 2 Al(OH)3 2AlPO4 + Ca(OH)2 + 5H2O
- in solurile neutre, Ca(H2PO4)2 se transforma in CaHPO4
Ca(H2PO4)2 x H2O + Ca (HCO3)2 = 2CaHPO4 x 2H2O + 2CO2 +
H2O
Superfosfatul concentrat
Contine cca 38 – 50% P2O5 asimilabil, din
care cea mai mare parte ( 38 – 47 %) solubil in
apa.
Rezulta prin inlocuirea la fabricare a
acidului sulfuric cu acid fosforic si eliminarea gipsului din masa
finala.
- se obtine prin tratarea materiei fosfatice prime, cu acid
ortofosforic
- are drept component principal Ca(H2PO4)2 x H2O
- principala deosebire agrochimica consta in faptul ca
superfosfatul concentrat, nu contine sulfati, ca in cazul
superfosfatului simplu
Ingrasamintele cu azot – se pot clasifica dupa forma de azot continuta:
• cu azot amoniacal
- amoniac anhidru NH3
- sulfat de amoniu (NH4)SO4
- clorura de amoniu NH4Cl
• cu azot nitric
- azotat de potasiu KNO3
- azotat de calciu Ca(NO3)2
- azotat de sodiu NaNO3
• azotat nitric si amoniacal
- azotat de amoniu NH4NO3
- nitrocalcar NH4NO3 CaCO3
- mefonitrat de amoniu NH4NO3(NH4)2SO4
• cu azot amidic
- uree CO(NH2)2
- cianamida de calciu CaCH2
Sulfatul de amoniu (NH4)2SO4 se prepara astfel:
- prin introducerea amoniacului gazos într-o solutie
de acid sulfuric de concentratie 78,5%:
2NH3+H2SO4=(NH4)2SO4
- prin introducerea amoniacului si a bioxidului de
carbon într-o suspensie de ghips la 35-400C:
CaSO4+2NH3+CO2+nH2O=(NH4)2SO4+CaCO3+(n-1)H2O

Nitro-calcarul (calcamon-
salpetru) se obtine prin
amestecarea mecanica a
azotu-lui de amoniu
NH4NO3cristalizat, în
proportie de 60%, cu
calcar CaCo3 din macinat,
în proportie de 40%.
Azotatul de amoniu NH4NO3 se obtine prin neutralizarea apelor
amoniacale de la cocserie cu acid azotic 50-60% sau prin contactul direct
dintre amoniacul gazos si solutia diluata de acid azotic, în care amoniacul
este introdus sub presiune: NH3+HNO3=NH4NO3.

Amoniacul lichefiat se
întrebuinteaza, în ultimul rând cu
bune rezultate, ca îngrasamânt prin
împrastierea directa pe sol cu
ajutorul unor autocisterne-
stropitoare. Alte îngrasaminte
azotoase valoroase mai
sunt: cianamida de calciu si ureea.
Cianamida de calciu CaCN2 este
cel mai vechi îngrasamânt mineral
care se fabrica la noi în tara ; se
obtine în cuptorul electric trecând
azot peste carbura de calciu
(carbit) la
11000C: CaC2+N2 = CaCN2+C
Azotul pe care-l contine
cianamida de calciu (15%N) îl
poate ceda solului, deoarece în
contact cu apa si sub actiunea
unor bacterii din sol ea se
descompune conform ecuatiei:
CaCN2+3H2=2NH3+CaCO3
* Potasiul este un element obligatoriu în nutriţia plantelor, animalelor şi a omului. El conferă plantelor
rezistenţă la cădere si frângere, la ger, faţă de boli şi dăunători, conferă calitate recoltei - culoare,
aromă şi gust. Participa la procesul de fotosinteza, regleaza functiile in perioada de crestere, micsoreaza transpiratia asigurand rezistenta la
seceta.
Culturile tehnice - sfecla de zahăr, cartoful, tutunul, floarea soarelui, apoi legumele, viţa de vie şi
pomii fructiferi sunt mari consumatoare de potasiu îndepărtând anual în jur de 100 kg. K2O / ha.

În sol, potasiul provine din sinteza argilelor şi din mice. Un sol cu un conţinut normal de argilă are
şi un conţinut normal de potasiu. Solurile sărace în potasiu sunt solurile nisipoase. Solurile acide
au un conţinut scăzut de potasiu . Elementul este puternic fixat în solurile cernoziomice, de aceeea
şi solurile cu un conţinut bogat de potasiu necesită, uneori, îngrăşăminte cu potasiu. Nevoia de
potasiu este cu atât mai mare, cu cât în sol se găsesc cantităţi mai mari de azot (NH4 +) şi fosfor (H2
PO4 -).

Dacă fertilizăm cu îngrăşăminte care conţin cationul sau anionul de mai sus, în sol se accentuează
insuficienţa de potasiu pentru plante (între cationii NH4+ şi K+ există antagonisme evidente).

ÎNGRĂŞĂMINTE CU POTASIU

Clorura de potasiu (KCl) se fabrică prin eliminarea clorurii de sodiu din silvinit prin procedeul de
solubilizare diferită la temperaturi ridicate. Produsul are culoare roşietică şi un conţinut de 60 % K.
Se înţelege că diferenţa, adică 40 % o reprezintă clorul. De aceea îngrăşământul nu se recomandă la
culturile care nu suportă clorul - culturi de seră şi solarii, mai ales solanacee.

Sarea potasică este în România un îngrăşământ răspândit care se produce prin amestecarea
clorurii de potasiu cu săruri potasice brute (silvinit, kainit şi carnalit). Conţinutul în potasiu este de
40 % K2O.

Sulfatul de potasiu - K2O4 este mai uşor asimilabil de către culturile clorofobe (tutun, viţă de vie,
pomi fructiferi, cartofi, tomate, pepeni, ceapă). Conţinutul în potasiu este de 50-54% K2O.
* Ingrasamintele cu potasiu produse in industrie
* * simple:
* Clorura de potasiu - KCl se gaseste sub forma de zacaminte la Soli-
kamsk (Rusia),Stassfurth (Germania), în apa oceanelor etc. Se poate obtine
din carnalit (MgCl2 * KCl * 6H2O), prin dezvoltarea în apa si cristalizare. Clorura de potasiu
este o substanta solida, cristalizata, incolora, solubila în apa.
* Sulfat de potasiu K2SO4
* Cenusa plantelor K2CO3 si alte substante
* * complexe
* Selitra de potasiu-KNO3 este o sare de culoare alba, solubila în apa. Se foloseste în
amestec cu alte îngrasaminte cu N2, pentru a regla raportul N/K dupa cerintele plantelor.
Este un îngrasamânt agricol pentru plantele care nu suporta Cl 2: sfecla de zahar, vita de vie,
inul, tutunul, etc.
* Fosfat de potasiu K3PO4
* Amofosca (NH4)HPO4+NH4H2PO4+KCL

Sulfatul de potasiu este obţinut din prelucrarea sărurilor naturale de potasiu cu un conţinut
de 48-54% K2O, cristalizată de culoare albă sau gălbuie. Nu este higroscopică.
Deşi solurile din România au conţinut mare de potasiu, totuşi folosirea îngrăşămintelor cu
potasiu permite obţinerea de sporuri mari şi produse de calitate, îndeosebi când sunt folosite
împreună cu îngrăşămintele cu azot sau cu fosfor.
Îngrăşămintele cu microelemente sunt substanţe care conţin un microelement (zinc,
molibden, bor etc) sau mai multe microelemente. Ele se folosesc în doze mici (câteva sute de
grame sau câteva kilograme la 1 ha) şi se administrează de regulă, prin stropire pe plante
sau prin tratarea seminţelor.
Interactiunea solutiei sarii date cu nitrat de potasiu:
NaCl + KNO3 = KCl + NaNO3
Se formeaza cristale marunte cenusiu-deschise, se dizolva bine, se elimina gaz brun,
mirosul de amoniac nu se simte, se observa o tulburarea neinsemnata, la analiza prin
sticla albastra se constata culoarea flacarii in violet

Sulfat de amoniu interactionind cu NaCl


(NH4)2SO4 + 2 NaCl = 2 NH4Cl + Na2SO4
Se formeaza cristale mari incolore, se dizolva bine, nu se degaja gazul brun, se depune precipitat
alb, insolubil in acid acetic, se degaja amoniac si se depune un precipitat neinsemnat

Nitratul de amoniu interactioneaza cu NaCl

NH4NO3 + NaCl = NH4Cl + NaNO3

Nitratul de amoniu întreține arderea, iar la supraîncălzire poate exploda, din


această cauză este folosit ca îngrășământ numai sub formă de amestec cu alte
substanțe.
Se formeaza masa alba cristalina, se dizolva bine, se elimina gaz brun, se
simte miros de amoniac, flacara se coloreaza in galben- de la impuritati
* Nitrat de potasiu Superfosfat
Nitratul de amoniu

Salpetru de India
KNO3

Clorura de amoniu
Sulfat de amoniu Silvinit
NPK este termenul folosit pentru ingrasamintul care contine 3 elemente
nutritive si anume : azot (N), fosfor (P) si potasiu (K). Aceste ingrasaminte
se fabrica intr-o larga gama sortimentala pentru satisfacerea nevoilor
culturilor agricole.
Îngrăşămintele complexe NPK se obţin prin atacul nitric al rocii fosfatice.
Soluţia fosfatică rezultată se neutralizează cu amoniac şi apoi se adaugă
azotat de amoniu şi clorură de potasiu în funcţie de sortul dorit.
Caracteristici Cerinţe/Sort

20-20-0 27-13,5-0 15-15-15

Aspect granule colorate

Azot total 20,00 % 27,00 % 15,00 %

P2O5 total 20,00 % 13,50 % 15,00 %

P2O5 solubil în 12,00 % 8,10 % 9,00 %


apă

K2O solubil în - - 15,00 %


apă

Conţinut de apă max. 0,6 %

Granulaţia 1–4 mm, min. 95 %


sub 1 şi peste 4 mm, max. 5 %
Caracteristicile tehnice ale ingrasamintelor complexe
• ingrasamintele complexe se prezinta sub forma de granule de culori diferite in
functie de sortiment (respectiv concentratia elementelor nutritive continute in
formula chimica)
• au insusiri fizice mai bune (sunt mai putin higroscopice)
• au neutralizatea aciditatea fiziologica;
• au un caracter de folosire al substantelor nutritive mai ridicat
• nu lasa rezidii in sol

Utilizarea îngrăşămintelor
complexe NPK :
-îngrăşămintele complexe se
folosesc ca îngrăşăminte de suprafaţă
pentru culturile de cereale, păşuni,
livezi ;
-dozarea pe teren se face în funcţie
de cultură şi condiţiile de climat şi sol ;
-se aplică în special odata cu
pregătirea patului germinativ sau
concomitent cu semănatul localizat pe
rînd, la culturile pretenţioase precum
sfecla de zahăr, grîul, porumbul şi
cartoful.
Un îngrăşământ ideal trebuie să aibă următoarele însuşiri:
* conţinut ridicat de elemente nutritive majore (N, P, K);
* conţinut ridicat al sumei elementelor nutritive de ordin
secundar (Ca + Mg +S);
* îngrăşămintele chimice solide să fie nehigroscopice (să nu absoarbă apa
din atmosferă), granulate, cu solubilitate ridicată când se introduc în
sol;
* cele lichide să se menţină lichide la concentraţie ridicată şi la
schimbarea temperaturii (să nu cristalizeze);
* să fie utilizat cât mai complet de plante în cursul perioadei de
vegetaţie
* să nu se fixeze în sol în forme neaccesibile pentru plante;
* să aibă o reacţie alcalină(bazică) în sol acid şi acidă în sol alcalin
(bazic);
* să se păstreze uşor şi să se răspândească uşor;[1]
Vă mulţumim
pentru
atenţie