CONF.UNIV.DR.

LIVICA FRĂȚIMAN

NEUROPSIHOLOGIE CLINICĂ
 NEUROȘTIIȚELE

 NEUROPSIHOLOGIA = RAMURĂ
 Funcționalitatea creerului – abordare
interdisciplinară;
 Combinație între abordările tradiționale, care
să conducă spre o nouă perspectivă.
 NEUROȘTIINȚELE

 1970 – Societatea de Neuroțtiințe

 Interdisciplinaritate :
 Medicină
 Biologie
 Psihologie
 Fizică
 Chimie
 Matematică
 NIVELE DE ANALIZĂ ÎN
NEUROȘTIINȚE
NIVELUL MOLECULAR (neuroștiința moleculară)
În creier există molecule diferite, uneori unice.
mesageri-comunicare între neuroni
bariere moleculare-controlează substanțele care
intră și ies din neuroni
conductori-asigură creșterea neuronilor sau
arhivarea experiențelor trecute,
etc.
 NIVELE DE ANALIZĂ ÎN
NEUROȘTIINȚE
 NIVELUL CELULAR (neuroștiința celulară)
 Studiază maniera în caremoleculele conlucrează
pentru a da neuronilor proprietăți specifice.
 Se studiază:
 Varietatea neuronilor
 Diferențele funcționale
 Cum se influențează unii pe alții
 Cum se asociază neuronii pe parcursul dezv. Fetale
 Cum realizează neuronii unele procesări,
 Etc.
 NIVELE DE ANALIZĂ ÎN
NEUROȘTIINȚE
 NIVELUL SISTEMIC ( neuroștiința sistemelor)
 Constelații de neuroni formează circuite cu
funcție comună, fiecare cu circuitul său distinct.
 Sistemul vizual
 Sistemul motor
Se studiază modul în care diferite circuite neurale
analizează informația senzorială, cum se formează
percepția lumii externe , cum se iau deciziile, cum se
execută mișcările, etc.
 NIVELE DE ANALIZĂ ÎN
NEUROȘTIINȚE
 NIVELUL COMPORTAMENTAL (neuroștiința
comportamentului)
 Studiază modul în care sistemele neurale produc
împreună comportamente integrate:
 Gestionarea tipurilor diferite de memorie de către diferite
sisteme neurale;
 Felul în care diferite substanțe(medicamente, droguri)
influențează comportamentul uman;
 Reglarea dispoziției afective și a comportamentelor din
sfera afectivă;
 Gestionarea comportamentelor de rasă, gen, grup, etc.
 NIVELE DE ANALIZĂ ÎN
NEUROȘTIINȚE
 NIVELUL COGNITIV (neuroștiința cognitivă)
 Cercetează înțelegerea mecanismelor neurale
responsabile pentru :
 activitatea mentală,
 conștiința de sine,
 imaginația,
 limbajul,
 psihicul în sine.
 SPECIALIȘTII DIN
NEUROȘTIINȚE

 Profesiile și obiectul lor de activitate în

neuroștiințe.
 DOMENIUL TERAPEUTIC MEDICAL
 Medici neurologi-diagnoza și tratamentul bolilor
sistemului nervos.
 Medici psihiatri-diagnoza și tratamentul tulburărilor
dispoziției și personalității
 Medici neurochirurgi-diagnoză și tratament
chirurgical asupra creierului și altor părți ale sistemului
nervos (măduva spinării, glanda hipofiză, nervi)
 Medici neuropatologi-identifică modificările apărute la
nivelul țesutului nervos ce rezultă din diferite boli ale
acestuia (tumori).
 DOMENIUL EXPERIMENTAL
 Specialiști în informatică-modele neuronale
 Neurobiologi ai dezvoltării-dezvoltarea și maturizarea
creierului
 Neurobiologi moleculari-analizează materialul genetic al
neuronilor pt. a înțelege str. și fcț. moleculelor creierului
 Neuroanatomiști-se ocupă de structura SNC
 Neurochimiști-chimia și biochimia SNC
 Neuroetologi-bazele neurale ale comportamentelor
animalelor
 Neurofarmacologi-efectul subst. medicamentoase asupra
SNC
 Neurofiziologi-măsoară activitatea electrică a SNC
 Psihofiziologi, psihobiologi-cercetează bazele biologice ale
comportamentelor
 Psihofiziologi-măsoară abilitățile perceptive ale subiecților
 DOMENIUL TERAPEUTIC
FUNCȚIONAL
 Kinetoterapeuti-pun dgn. deficitelor motorii și
imaginează tehnici de recuperare motorie
 Psihopedagogi/logopezi-recuperează deficiențele de
limbaj
 Neuropsihologi/psihologi clinicieni-
 Cunosc relația creier-comportament
 Crează strategii de dgn.și tratamental disfuncțiilor psihice,
comportamentale și motrice, cauzate de bolile creierului sau altor
structuri ale SNC
 Ameliorează viața pacienților în spitale, în practica privată, în
centre de corecție, în armată, în universități și institute de
cercetare.
 PROFESIA DE NEUROPSIHOLOG
 Cercetare
 Diagnostic/evaluare
 Terapie
 Consiliere
 Psihoterapie
 Reabilitare
 Reorientare
UNDE LUCREAZĂ NEUROPSIHOLOGII?

 50%-cabinete particulare
 24%-școli medicale
 11%-spitale de reabilitare
 5%-universități
 5%-spitale militare sau de veterani
 - clinici de sănătate mintală
 -sistemul școlar
 -unități militare
 -închisori și centre de corecție
ABILITĂȚILE NEUROPSIHOLOGULUI
CLINICIAN

 1. INVESTIGARE;
 Testare în scop diagnostic a tulburărilor cognitive,
și afective la pacienții cu afecțiuni localizate ale
creierului, în perioada dinaintea începerii unui
tratament medicamentos, or preoperator.
 ABILITĂȚILE NEUROPSIHOLOGULUI
CLINICIAN

 2.PRECIZAREA nivelului funcțional al activității

psihice după un tratament, la 3, 6, 9, 12 luni, sau
postoperator, pentru determunarea posibilităților de
reabilitare și recuperare.
ABILITĂȚILE NEUROPSIHOLOGULUI
CLINICIAN

 3. EXAMINAREA eficienței proceselor psihice

în cadrul expertizei capacității de muncă,
pentru stabilirea adaptabilității la o formă de
activitate(reluarea activității, reconversie
profesională, pensionnare)

 4. VALIDAREA unor decizii operatorii

 ABILITĂȚILE
NEUROPSIHOLOGULUI CLINICIAN
 5. ELABORAREA de metode,probe de testare
psihologică

 6. ELABORAREA unor tehnici de compensare

a deficitelor de mișcare, vorbire,scris, citit,
percepție, memorie, etc.

 7. PREGĂTIREA psihologică pentru reducerea

stresului preoperator și postoperator.
 ABILITĂȚILE
NEUROPSIHOLOGULUI CLINICIAN
 8. CONSILIEREA familiei pentru reducerea șocului
determinat de bolile sechelare și pentru
anticiparea și acceptarea schimbărilor din viața
pacientului și a familiei.

 9. CONSILIEREA psihologică pentru adaptarea

pacientului la un nou context existențial.

 10. PSIHOTERAPIE- anularea gândurilor negative,

depresie, simptome dezadaptative.
 ABILITĂȚILE
NEUROPSIHOLOGULUI CLINICIAN

 11. RECUPERAREA psihologică în diverse

zone: mișcare, memorie, limbaj, etc.

 12. CERCETARE științifică experimentală.

 NEUROTRANSMIȚĂTORII

 Definiție:
 substanțe fabricate de celulele nervoase care sunt
eliberate în spațiul sinaptic ca raspuns la un stimul
și provoacă efect asupra altor celule.
 Clasificare:
 Principali- responsabili de efect
 Auxiliari- rol adjuvant sau de reglare activității
complexe a sinapsei
 Clasificare funcțională
 După mecanismul de funcționare:
 1. Acetilcolina
 2. Catecolaminele:
 Dopamina
 Noradrenalina
 Adrenalina
 3. Indolamine: Serotonina
 4. Aminoacizi:
 Excitatori: glutamatul, aspartatul, taurina
 Inhibitori: GABA, glicina,etc.
 5. Adenozin monofosfat
 6. Neuropeptide:
 Enkefaline
 Endorfine
 Substanța P
 Angiotensina II
 Bradikinezuna și neurokininele
 Colecistokinina
 Endotelin
 Prostanoide
 7. Alte subst.cu rol de mediator : ADH(adenohormon), ocitocina, melatonina etc.
 După acțiune:
 Inhibitori:
 GABA,
 glicina,
 purine(AMP;ADP;ATP; adenozina)
 NO (monoxid de azot)
 Excitatori:
 Glutamat
 Aspartat
 Taurină
 Excitatori/inhibitori, în funcție de receptor:
 Acetilcolina
 Noradrenalina,
 Serotonina,
 Dopamina
 După mărimea moleculelor:
 Amine biogene-Acetilcolina, Serotonina;
 Catecolamine – Dopamina, Noradrenalina,
Adrenalina;
 Aminoacizi-GABA(acid gama-amino-butiric),
Glicina, Glutamatul, Aspartatul;
 Peptide- Vasdopresina, Ocitocina, H. Tirotropină,
Corticotropină, Substanța P, Colecistochinina,
Neurochininele, etc.
Aspecte psiho-comportamentale
raportate la
neurotransmițători
ACETILCOLINA
 Rol important în SNC și SNP.
 Principal pentru neuronii motori din măduva
spinării;
 Funcționează pe căile parasimpatice pentru
inimă, glande, mușchi netezi viscerali;
 Influențează reacția de alertă, atenția, memoria,
învățarea, ciclul somn/veghe.
 SEROTONINA -
 Parte a sistemului care mediază ”sancțiunea”sau
sistemul de inhibiție comportamentală;
 Rol important în ciclul somn/veghe;
 La nivel scăzut provoacă depresie severă;
 Asociată cu suicidul, când are niveluri scăzute;
 Comportament violent, agresiv, la alternarea
nivelurilor;
 Evitarea durerii, ca trăsătură a personalității;
 Pesimiști, permanent îngrijorați, obosiți, timizi și
tensionați în situații nefamiliare.
NORADRENALINA NE
 Importantă în reglarea dispoziției afective;
 Activitatea hormonilor-sist.hipotalamo-hipofizar;
 Circulația sângelui la nivelul creierului;
 Comportamentul motor.
 Operații cognitive legate de memorie și de viteza de
procesare a informațiilor;
 Tulburări:
 Depresie
 Anxietate
 Atenție
 Dependența de recompensă-învățare prin răsplată și
eliberare de pedeapsă (persoane sentimentale,
atașate social, dependente de aprobarea altora).
 DOPAMINA
 Trăirea senzațiilor plăcute- inclusiv cele produse de
consumul de alcool sau droguri
 Halucinații, iluzii în schizofrenie
 Responsabilă pentru simptomele schizofreniei:
aplatizarea afectivă, alogia, avoliția,tulb. de atenție;
 Căutarea noutății: explorare, impulsivitate în luarea
deciziilor,pierderea rapidă a controlului, evitarea
activă a frustrării;
 Scăderea: rigiditate, tremor, încetinirea mișcărilor;
 Excesul: ticuri motorii, tulb.ale comport. motor
 B. Parkinson, coreea Huntington.
 AMINOACIZII
 Ansambluri de proteine care în creier contribuie la
transmisiile neuronale de bază.
 GABA-acidul gama-aminobutiric-inhibitor,
implicat în 1/3 dintre sinapse. Lipsa lui produce
Boala Huntington.
 Glutamatul-excitator major.
PEPTIDELE
 Lanțuri de aminoacizi.
 Peste 60 de tipuri
 Efecte opiacee, anestezice.
 ENDORFINELE
 Clasă de opioide endogene
 Rol de inhibare a durerii, analgetic, anestezic.
 Efecte opiacee, anestezice.
 SN are receptori care răspund la morfină, opiu.
 Creierul poate crea neurotransmițători cu rol de
protecție naturală în condiții de stres prelungit sau rănir
majore.
 Endorfinele interferează cu calea impulsurile dureroase
gestionate de maduva spinării.
 Sunt implicate în memorie, sexualitate și reproducere,
declanșarea pubertățții, termoreglare,etc.
 ENKEFALINELE
 Opioizi endogeni ce intervin in mecanismele de
blocare a durerii.
 Formează sistemul de recompensă, eliberarea lor
în centrii sistemului limbic generează plăcere,
senzație de bine.

SUBSTANȚA P
Este mediatorul sistemului de pedeapsă,
eliberarea sa în sistemul limbic generează
senzații de disconfort.
 IPOSTAZE ALE EVALUĂRII
NEUROPSIHOLOGICE
 1. Patologii evidente – tumori cerebrale

- Evaluările pregătesc sau sunt complementare

procedurilor medicale de evaluare
neurologică sau de imagistică cerebrală, care
sunt profunde și stabilesc diagnosticul
medical sau neurologic exact.
 IPOSTAZE ALE EVALUĂRII
NEUROPSIHOLOGICE
 2. În cazuri precum:
 Dizabilități de învățare
 Deficit de atenție,
 Demență,
 Leziuni/ răni/traumatisme ușoare ale capului

Diagnoza medicală este mai puțin precisă.

Evaluările NP au rol esențial, pentru că se bazează
pe simptome comportamentale, cognitive și
emoționale.
 IPOSTAZE ALE EVALUĂRII
NEUROPSIHOLOGICE
 3. în condiții medicale specifice, precum:
 Epilepsia,
 Scleroza multiplă,
 SIDA,

Evaluările NP au o mică valoare de diagnoză, dar se

folosesc pentru investigarea plusurilor și
minusurilor cognitive, pentru stabilirea strategiilor
de tratament și a direcțiilor de reconversie
vocațională/școlară/ocupațională.
 IPOSTAZE ALE EVALUĂRII
NEUROPSIHOLOGICE
 Scopurile evaluării NP:
 MAI MULT DESCRIPTIVE-realizând o imagine
generală a posibilităților funcționale
 INTERPRETATIVE – în contextul cunoștințelor
psihologului și a echipei
 PREDICTIVE – contribuind la construirea
strategiilor terapeutice
 AMELIORATIVE – schițând și aplicând programe
de terapie complexe.
CARACTERISTICI ALE EVALUĂRII NP
 1. UTILITATE – studiul integrității funcțiilor
creierului, putând determina exact deficiențe
psihologice sau combinate.
 2. CUPRINDERE – investighează o gamp largă
de de arii cognitive și comportamentale,
integrând evaluări ale intelectului și
personalității, în contextul scanărilor CT și
RMN.
 OBIECTIVITATE – folosește proceduri și teste
valide ( discuție ).
 CARACTERISTICI ALE EVALUĂRII NP
 ORIENTARE GENERALA SI SPECIFICA;
 Cele mai multe evaluari includ masuratori
obiective ale: - inteligentei
- cunostintelor academice
- memoriei
- functionalitatii limbajului
- rezolvarii de probleme
- gandirii abstracte
- fortei, vitezei si coordonarii miscarilor
- structurii personalitatii, etc.
CARACTERISTICI ALE EVALUĂRII NP
 CARACTER DESCRIPTIV-urmareste identificarea,
cuantificarea si descrierea schimbarilor
comportamentale care au legatura cu integritatea
cognitiva a creierului;

 Evaluarile seriale periodice pot demonstra

imbunatatirea sau degradarea starii mentale in
timp, permitand o diferentiere mai buna a
deficientelor cognitive.
CARACTERISTICI ALE EVALUĂRII NP

 CARACTER EXPLICATIV-
 stabileste relatii intre patologii si simptome

 Investigheaza probleme cauzate de

localizarea, intinderea si profunzimea
leziunilor cerebrale;
CARACTERISTICI ALE EVALUĂRII NP

 CARACTER PREDICTIV

 Ofera informatii utile cu privire la impactul

deficientelor neuropsihice ale pacientului
asupra evolutiei sale educationale,
vocationale, sociale.
CARACTERISTICI ALE EVALUĂRII NP

 CARACTER AMELIORATIV

 Conduce la recomandari de reabilitare si

tratament, atunci cand se bazeaza pe o
descriere ampla a abilitatilor si tulburarilor.
CARACTERISTICI ALE EVALUĂRII NP

 AVANTAJOASA
 Noninvaziva

 Ofera informatii descriptive amanuntite despre

pacient

 Asigur[ o relatie terapeutica sustinuta si autentica.

 FACTORI DE CARE DEPINDE
DIAGNOZA SI INTERPRETARE A
PROFILULUI PACIENTULUI
 1. INTREBARILE DE REFERINTA – trebuie sa
specifice exact:
 Ce probleme sunt de analizat
 Ce asteptari are cel care pune intrebarile
 In ce scop va folosi informatiile obtinute.
 2. INTERPRETAREA DATELOR- tine de:
 Diagnosticul diferential neurologic
 Localizarea procesului patologic
 Leziunea este progresiva sau statica
 Leziunea este difuza, extinsa sau multipla
 Stabilirea nivelului de baza a performantei NP
 Efectele asupra comportamentului
 Det. Gradului de dizabilitate-pentru eventuale
compensatii, litigii, etc.
 Evaluarea potentialului vocational
 Evaluarea mediului necesar dupa externare
 Dezvoltarea de metode auxiliare de recuperare
 Managementul ingrijirii pacientului.
IMPLICAȚII ALE PRINCIPALELOR STRUCTURI
NEURONALE ÎN SFERA PSIHO-
COMPORTAMENTALĂ
 MĂDUVA SPINĂRII
 Localizare: canalul vertebral
 Structură internă: - substanță cenușie
 - substanță albă
 Funcții: - reflexă
 - de conducere a impulsului nervos
 Conexiune: prin intermediul celor 31 perechi
de nervi spinali.
 Distribuție ordonată pe etaje, la fiecare nivel
corespunzător al organismului: umeri, gât,
torace, brațe, abdomen, membre inferioare,
viscere, piele, mușchi, etc.
 MĂDUVA SPINĂRII
 FUNCȚII SRNZORIAL-PERCEPTIVE:
 preia informații de la receptori și transmite spre
creier:
 - senzații cutanate(tactile, termice , dureroase, de
la întreg corpul, cu excepția feței);
 - senzații proprioceptive (despre poziția și
mișcarea în spațiu a segmentelor corpului);
 - snzații interne, de la viscere;
 - se implică în mecanismele vederii (dilatarea
pupilei)
 MĂDUVA SPINĂRII
 Leziuni radiculare:
 Sindromul cozii de cal
 Leziuni parcelare specifice
 Scleroza laterală amiotrofică
 Sdr. de neuron mptor periferic
 Sdr. de degenerare combnată a cordoanelor
medulare
 Sdr. de disociație siringomielinică
 Sdr. de disociație tabetică
 Sdr. de hemisecțiune medulară
 Sdr. de secțiune medulară totală
 TRUNCHIUL CEREBRAL
 Localizare: în fosa craniană posterioară, în contact cu MS, cu
cerebelul, baza occipitalului.
 Alcătuire:
 -bulbul rahidian;
 - puntea lui Varolio;
 - mezencefal.
 Structură internă:
 - substanța cenușie(nuclei senzitivi, motori, vegetativi
parasimpatici, nuclei proprii);
 - substanța reticulară( SRAA, SRAI, SRDA, SRDI);
 - substanța albă ( căi ascendente, căi descendente, căi de
asociație).
 Nervi cranieni-12 perechi, distribuite la nivelul capului și gâtului,
cu excepția n. Vag, care merge la gât, torace, diafragm, abdomen
 TRUNCHIUL CEREBRAL
 Funcții:
 - reflexe:
 somatice,
 vegetative
 mixte;
 - motorii:
 tonus,
 postură,
 echilibru,
 coordonarea mișcărilor voluntare;
 - în sfera psiho-comportamentală:
 mecanisme psihice și activități:
 TRUNCHIUL CEREBRAL
 Sensibilitate- senzații tactile, termice, dureroase la
nivelul feței, gurii, ochilor, sensibilitate auditivă,
vestibulară/echilibru, gustativă.
 Percepția și orientarea vizuală: mișcarea globilor
oculari, acomodarea vizuală la distanță și apropiere,
orientarea vizuală și auditivă.
 Atenția la trezire,orientare până la concentrare,
vigilență;
 Activarea mentală/psihică-menținerea tonusului
psihoenergetic necesar îndeplinirii activităților,
 TRUNCHIUL CEREBRAL
 Acte motorii:
 Masticația,
 Mimica voluntară,
 Cântatul,
 Înghițitul,
 Activități fizice care antrenează mușchii spatelui
 Vorbire (m. limbii, obrajilor, buzelor);
 Expresii afective ( deschiderea/închiderea ochilor,
lacrimatul, mimica);
 Funcții fiziologice legate de viața psihică ( salivația,
lăcrimatul, secreția glandelor digestive, etc.) și de
activarea/energizarea psihoorganică (tonusul
general);
 TRUNCHIUL CEREBRAL
 Sindroame bulbare:
 Sindroame pontine
 Sindroame pedunculare
 Sindroame de tip reticular
 Mutismul akinetic
 Sdr. de logoree cu hiperkinezie
 Sdr. de decerebrare
 CEREBELUL
 Localizat în fosa posterioară a craniului, vecin cu
emusferele cerebrale deasupra și cu trunchiul cerebral
dedesupt.
 Formă de fluture, cu două emisfere laterale mari și o
porțiune mediană, vermix. Are fețe, șanțuri și lobi.
 - lobul floculonodular- arhicerebel- centrul echilibrului
vestibular, centrul de orientare și centrul de menținere
a poziției capului;
 -lobul anterior- paleocerebel – centrul de control al
tonusului de postură al mușchilor extensori
antigravitaționali;
 -lobul posterior- neocerebel – centrul de control
automat al motilității voluntare și semivoluntare.
 CEREBELUL
Structură:
 Substanța cenușie-la exterior, înconjoară
substanța albă, formând scoarța
cerebeloasă.
- la interior, masă
compacte de substanță cenușie, alcătuind
nucleii profunzi ai cerebelului.
Substanța albă-la interior.
 E
CEREBELUL
 Funcții:
 Supraveghetor al activității motorii-comandă comanda
motorie centrală cu modul în care este aceasta
executată;
 Calculul erorii de mișcare și corectarea acesteia
 Participă la activitatea motorie involuntară/automată:
menținerea tonusului, echilibrului, posturii, redresarea
corpului
 Activitatea motorie voluntară/ intențională : mers,
scris, vorbit, comenzi elaborate ;
 Asigură coordonarea activităților motorii somatice
voluntare și involuntare, în relație cu structurile
superioare și inferioare
 CEREBELUL
 Împlicații în sfera psihocomportamentală:
 Supraveghetor al activității motorii
 Reglajul fin al activităților motrice: mersul,
alergatul, dansul,cântatul la instrumente,
scrisul, vorbirea.
 Memorator de răspunsuri motorii dobândite;
 Transferul atenției, prin componenta de
orientare.
 Implicat în majoritatea funcțiilor cognitive.
 CEREBELUL
Tulburări funcționale:
 Hipotonie sau atonie
 Astenie
 Astazie – postură și echilibru static
 Ataxie – tulburare de mers
 Tulburări de coordonare
 Dismetrie – direcționare greșită a mișcărilor
 Asinergie – imposibilitatea de a executa sincron mișcări complexe
 Adiadocokinezie – imposibilitatea de a executa mișcări
alternative
 Tremurătura intențională – la finalitatea mișcării
 Afazie – tulburare de vorbire articulată: monotonă, explozivă,
sacadată
 CEREBELUL
Sindroame cerebeloase
 Sdr. de arhicerebel- tulburări mari de echilibru
 Sdr. de paleocerebel – ataxie mai pronunțată în
ortostatism și mers
 Sdr. de neocerebel – tulbutări mari de
coordonare la mb. superioare, tulb. minime de
stațiune și mers
 rtamentală)
 CEREBELUL
Sdr. Cerebelos cognitiv-afectiv:
 afectarea funcției de planificare și mobilitate a
memoriei, fluenței verbale, raționamentului
abstract,
 dificultăți în cunoașterea spațială,
 deficite de vorbire( agramatisme și disprozodie/
defecte de intonare),
 modificări de personalitate (tocirea afectivității și
dezinhibiție comportamentală).
 DIENCEFALUL

 Creirul intermediar, alcătuit din:

 Talamoencefal:
 Talamus
 Metatalamus
 Epitalamus
 subtalamus
 hipotalamus
 DIENCEFALUL
 TALAMUSUL
 Două mase de substanță cenușie,aflate de o parte
și de alta a ventriculului III
 Principala funcție – centrul primar de integrare a
informațiilor senzoriale;
 Funcția de releu-pe calea tuturor analizatorilor, cu
excepția celui olfactiv;
 Poate regla intensitatea senzațiilor ce se propagă spre
ariile corticale, controlând, voluntar, intensitatea durerii
 Elaborează comenzi voluntare, alături de scoarță;
 Reglează comenzile motorii ce vin de la centrii corticali
 Funcție nespecifică – participă, împreună cu
formațiunea reticulată, la reglarea ritmului somn-veghe
și la elaborarea unor procese afectiv-emoționale
 TALAMUSUL
TULBURĂRI FUNCȚIONALE:
 Talamusul stâng-afazia talamică-
 deficiențe ale vorbirii articulate, de recunoaștere și
interpretare a cuvintelor,
 fluență verbală redusă, debit scăzut, cu episoade
explozive, sacadate, voce slabă, răspunsuri scurte,
parafazii/înlocuiri de cuvinte,
 tulburări de construire a frazei și articulatorii, fără
tulburări ale repetiției și înțelegerii;
 alterări ale funcțiilor cognitive.
 TALAMUSUL
 Talamusul drept:
 Dificultăți în percepția relațiilor spațiale
 Dezorientare spațială cu privire la stimulii din jumătatea
controlaterală a corpului;
 Pierderea sensibilității generale controlaterale;
 Tremor de repaus și mișcări coreo-atetozice.
 Leziuni bilaterale: alterarea funcțiilor psihice
superioare:
 Labilitate emoțională
 Amnezie
 Alterarea personalității
 Mutism akinetic
 Demență talamică.
 SINDROMUL TALAMIC
 Durere de tip central, intensă, ca o arsură, în
hemicorpul afectat, accentuată de stres;
 Tulb. a sensibilității superficiale și profunde;
 Hemipareză contralaterală;
 Tremor intențional, mișcări coreice;
 Ataxia membrelor inferioare
 Hemianopsie pe partea leziunii;
 Ptoză palpebrală parțială, mioză
 Hemianhidroză/absența secreției sudorale;
 Tulburări de gust;
 Afazie talamică
 Deficit al memoriei logice, al învățării seriale sau al
memorării informațiilor recente, noi.
 METATALAMUSUL

 Localizat înapoia talamusului

 Alcătuit din corpii geniculați medială și laterali
 Corpul geniculat medial eprezintă releul
intermediar al căii auditive;
 Corpul geniculat lateral reprezintă releul talamic
al căii vizuale;
 Metatalamusul este centrul primar al
sensibilității audio-vizuale.
 SUBTALAMUSUL
 Un conglomerat de nuclei de substanță
cenușie aflat înapoia talamusului;
 Reprezintă un important centru de integrare
și control motor;
 Leziunile sale conduc la apariția mișcărilor
involuntare violente.
 EPITALAMUSUL
 Alcătuit din glanda epifiză și nucleii habenulari și
aparatul habenular;
 Primește fibre de la căile olfactive și comandă
mișcările capului și gâtului în raport cu stimulii
olfactivi;
 Epifiza este o glandă endocrină implicată în creștere și
dezvoltare, precum și în apariția fenomenelor
hormonale proprii pubertății.
 Secretă melatonina, hormoncu rol inhibitor asupra
sistemului hipotalamo-hipofizar;
 Influenîează sistemul circadian și calitatea somnului;
 Involuează după 7 ani și se calcifică la 14 ani,
permițând instalarea pubertății.
 HIPOTALAMUSUL

 Situat sub talamus, alcătuit din doi corpi

mamilari, tuber cinereum, neurohipofiza și
infundibul.
 Are legături nervoase cu structurile inferioare,
cu scoarța cerebrală și cu hipofiza, formand
sistemul hipotalamo-hipofizar;
 Are mărimea unui bob de mazăre, dar
reprezintă una dintre cele mai importante
structuri subcorticale.
 HIPOTALAMUSUL
 Funcții:
 Integrează toate reglările vegetative din organism,
simpatice și parasimpatice;
 Integrează activitatea cardio-vasculară cu cea
respiratărie, digestivă și excretoare;
 Reglează metabolismul intermediar lipidic, protidic,
glucidic și energetic;
 Reglează temperatura corpului prin controlul
termogenezei și termolizei;
 Reglează echilibrul hidric prin sete/ diureză
 Reglează aportul alimentar, prin centrul foamei și centrul
sațiotății;
 HIPOTALAMUSUL
 Funcții:
 Reglează ritmul veghe-somn, împreună cu FR.
 Reglează hematopoieza/producerea de globule roșii în sânge,
prin asta crește capacitatea de luptă antiinfecțioasă a org.
 Reglează activitatea de reproducere, prin geneza impulsului
sexual și prin coordonarea secreției hormonilor gonadotropi
hipofizari / oxitocina.
 Centru important al vieții afective, alături de sistemul limbic;
elaborează trăirile afective și expresia vegetativă a acestora;
 Reacții de frică, de pedeapsă, de liniște, plăcere sau furie.
 Intervine în mecanismul recompensei și pedepsei, cu
influență asupra memoriei și învățării.
 HIPOTALAMUSUL
 Leziuni:
 Grave tulburări comportamentale, emoționale,endocrine,
metabolice, ale somnului, comportamentului alimentar;
 Perturbarea ritmului circadian: sdr. Somnului cu fază
tardivă sau cu fază în avans; boala somnului.
 Obezitate, anorexie și emaciere;
 Diabet insipid;
 Deficiență gonadotropică;
 Agresivitate;
 Tulburări cognitive;
 Demență.
 DIENCEFALUL
 Implicații în sfera psihocomportamentală:
 Conștiență, veghe – somn, reacție de trezire, orientare,
vigilență;
 Senzații-toate cu excepția mirosului-talamus;
 Motivație-impulsul de foame, sete, reglare a temperaturii,
sexual;
 Emoționalitate: sistemul recompensă-pedeapsă, frică, furie,
liniște, plăcere, plus expresia lor vegetativă;
 Acte voluntare, memorie, învățare, atenție;
 Comportament: reglaj socio-emoțional, sexual, alimentar,
vitalitate psiho-fiziologică;
 Starea de bine/ funcționalitate organică: TA, FC, activitatea
respiratorie, digestivă,excretorie, hematopoieza, echilibrul
hidric, glandele endocrine, reproducerea, nașterea, alăptarea,
etc.
 GANGLIONII BAZALI
 Mase mari de substabță cenușie, interconectate,
situate în:
 profunzimea emisferelor cerebrale
 Corpul striat:
 Nucleul caudat
 Nucleul lentiform
 în diencefal:
 Nucleul subtalamic
 în mezencefal:
 Substanța neagră