Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unirea tuturor
românilor s-a înfăptuit
sub sceptrul
Regelui Ferdinand I.
Ferdinand I (1865 – 1927 )
La 1 Decembrie 1918,
Adunarea Naţională de la Alba Iulia,
constituită din 1228 delegaţi, şi
sprijinită de peste
100 000 de persoane adunate la
eveniment din toate colţurile
Ardealului şi Banatului, a adoptat o
Rezoluţiune care consfinţeşte
Unirea tuturor românilor din
Transilvania şi întreg Banatul
(cuprins între râurile Mureş, Tisa şi
Dunăre) cu România.
Rezoluţia Unirii a fost citită
de Vasile Goldiş la Alba Iulia,
1 Decembrie 1918:
„Adunarea naţională a
tuturor românilor din
Transilvania, Banat şi
Ţara Ungurească, adunaţi
prin reprezentanţii lor
îndreptăţiţi la Alba Iulia în
ziua de18 noiembrie /
1 Decembrie 1918,
decretează UNIREA acelor
români şi a tuturor teritoriilor
Vasile Goldiş(1862-1934)
locuite de dânşii cu
România.”
“În această zi – scria
Nicolae Iorga – a sosit un ceas
pe care-l aşteptam de veacuri,
pentru care am trăit întreaga
noastră viaţă naţională, pentru
care am muncit şi am scris,
am luptat şi am gândit. A sosit
ceasul în care cerem şi noi lumii
dreptul de a trăi pentru noi,
dreptul de a nu da nimănui, ca
robi, rodul ostenelilor noastre”.
“Pentru visul de veacuri al poporului român sosise clipa
împlinirii: trupul ţării se întregea cu Transilvania.
În dimineaţa aceea a zilei de 1 Decembrie 1918, ca la un
semnal, lumea românească a purces spre Alba-Iulia,
locul Adunării.
Căruţele româneşti, buchete de chiote şi bucurie, curgeau
prin făgaşul zăpezii.
Cetatea Alba - Iulia
La Alba-Iulia nu a fost chip să mai pătrundă
cineva în sala Adunării.
Poporul care venea din toate colţurile Transilvaniei să audă
marea veste, se aduna pe câmpia întinsă din faţă.
Era o roire de necrezut. Cum în vremea aceea nu erau
microfoane, cei care vorbeau cu mulţimea se mutau
de la o tribună la alta.
Pe feţele tuturor se citea
fericirea. Nu te mai săturai
privind marea de capete ce
sorbeau vorbele oratorilor.
Seara, ne întorceam
spre casă. Întunericul
se aşternuse şi era
linişte.
Când, deodată, un
copil care privea
dintr-o curte la şirul
de căruţe, pe
neaşteptate strigă
din toate puterile :
Trăiască România
dodoloaţă!”
( după Lucian Blaga)
TRECEŢI, BATALIOANE ROMÂNE
Treceţi, batalioane române, Carpaţii
La arme cu frunze şi flori,
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.