METABOLISMUL ENERGETIC

TERMOREGLAREA
NECESARUL ENERGETIC
CURS 1 – Digestia. Absorbtia. Metabolismul intermediar
CURS 2 – Metabolismul energetic. Termoreglarea.
Necesarul energetic al organismului.
CURS 3 – Macronutrientii
CURS 4 – Micronutrientii
CURS 5 – Ratia alimentara. Recomandari nutritionale. Obiceiuri nocive
CURS 6 – Alimentatia fiziologica in diferite etape ale vietii
CURS 7 – Comportamentul alimentar
Metabolismul energetic
 Metabolismul energetic
Metabolismul semnifica literar schimburi si reprezinta totalitatea
schimburilor materiale si energetice dintre organism si mediul
inconjurator.

Metabolism energetic inseamna totalitatea schimburilor

energetice dintre organism si mediul inconjurator.

Fiind vorba de un organism homeoterm, organismul uman este

lipsit de capacitatea de depozitare a căldurii şi nici nu permite
transformarea altei forme de energie exterioară.

Corpul uman indeplineste atat rolul de centrala termica

(producator de energie) – efect al arderilor metabolice, cat si pe cel de
calorifer (disipator de caldura) – prin suprafata corpului.

Pentru mentinerea proceselor vii se oxideaza glucide, proteine si

lipide si rezulta CO₂ si H₂O si energie.
 In organism, oxidatia biologica este un

proces complex, desfasurat in faze succesive,

numit catabolism, care genereaza energie.

In prima faza, are loc metabolizarea

incompleta, pe cai specifice a substantelor
nutritive, pana la stadiul de acetil coenzima A
si acid oxalacetic, produsi intermediari
comuni glucidelor, lipidelor si proteinelor, cu
producerea in cantitate mica de energie.

In faza a doua, de asemenea comuna

tuturor substantelor nutritive, se desfasoara
ciclic, in cadrul ciclului Krebs sau al acidului
citric, o serie de reactii de oxido-reducere prin
care se elibereaza 90% din energia chimica a
moleculelor.
 Energia chimica rezultata nu poate fi utilizata direct si de aceea mai
intai este inmagazinata sub forma de compusi fosfat macroergici

( ATP, fosfocreatina) si apoi eliberata sub forma de energie mecanica

(contractie musculara), electrica (transmitere nervoasa) si calorica.

ATP- ul, denumit si moneda energetica a metabolismului celular,

este principalul donator de energie libera gratie scindarii sale rapide si
regenerarii imediate, in incercarea de a asigura o disponibilitate
permanenta.

Dupa descompunerea ATP-ului, cantitatea de energie eliberata este

suficienta pentru desfasurarea oricarei etape a oricarei reactii chimice din
organism.

Depozitarea energiei sub forma de legaturi fosfat macroergice

reprezinta 40% din energia eliberata prin procesele de oxidare, restul se
transforma in caldura.
 Cea mai mare parte a ATP (90%) este produsa la nivelul
mitocondriilor, veritabile “centrale energetice” ale celulei ce dispun de o
dubla membrana si un valoros echipament enzimatic implicat in diverse
cai metabolice.

La nivelul matricei intermembranare a acestora au loc reactiile

enzimatice din cadrul ciclului Krebs, cuplat ulterior cu lantul respirator
(din membrana interna) avand ca finalitate formarea moleculelor de ATP.

Substratul principal al ciclului Krebs (denumit si ciclul acidului citric)

este reprezentat de acetil-coenzima A, metabolitul final al
macronutrientilor.
 O mica parte din cantitatea de ATP (aproximativ 10%) este produsa
intracitoplasmatic plecand de la asa numitele substante bogate in energie, in
mod particular in cursul glicolizei. Aceasta cale de sinteza a ATP este
indispensabila celulelor anaerobe, ca de exemplu globulelor rosii.
 ATP –ul nu este cel mai important combustibil
celular din punct de vedere cantitativ.

Fosfocreatina (creatin fosfatul) este prezenta in

celule in cantitate mult mai mare fata de ATP, cea mai
mare parte a rezervelor energetice ale celulelor se
afla sub forma de fosfocreatina.

Cu toate acestea, fosfocreatina nu poate fi

utilizata direct de celule, ci doar pentru resinteza de
ATP.

CF + ADP ↔ ATP + creatina

 Energia din ATP poate fi folosita de catre diferitele
sisteme functionale ale celulelor:

1. in procesele de sinteza si de crestere – anabolism –

(sinteza proteinelor prin formarea legaturior peptidice intre

aminoacizi, sinteza glucozei din acid lactic, sinteza acizilor
grasi din acetil-Co-A, sinteza colesterolului, fosfolipidelor si a
hormonilor, ureei din amoniac, etc)

2. in contractia si relaxarea musculara

3. in secretia glandulara

4. in conducerea impulsurilor nervoase

5. in absorbtia activa si pentru alte activitati celulare.

 Energia anaeroba reprezinta energia
care poate fi obtinuta din substantele nutritive
fara consum simultan de oxigen.

Energia aeroba reprezinta energia care

poate fi obtinuta din substantele nutritive numai
prin metabolizare oxidativa.
 Rolul energetic al glucidelor

Glucidele alimentare se absorb in sange sub forma de hexoze

(glucoza, fructoza si galactoza). Principalul glucid metabolizat este
glucoza, utilizata in primul rand ca material energetic.

Glucidele reprezinta o sursa energetica foarte convenabila

deoarece sunt catabolizate integral, pana la CO2 si H2O, substante
netoxice, pe care organismul le poate elimina usor.

Catabolismul glucozei prezinta avantajul ca dintr-o molecula de

glucoza se elibereaza o molecula de acid citric, cu formare de 2 moli
ATP in faza anaeroba si de 38 moli ATP in faza aeroba de glicoliza.

- formare CO2, H2O, energie

Glucoza - depozite de glicogen 1gG → 4,1 Kcal

- transformare in lipide
 Rolul energetic al lipidelor
Lipidele sunt substante organice, alcatuite, ca si glucidele din C, O si H cu

deosebirea ca lipidele contin mult H. Datorita abundentei atomilor de H din molecula

lor, lipidele degaja prin ardere o mare cantitate de caldura 1g L → 9,3 Kcal

Organismul foloseste in principal glucidele si lipidele ca material energetic.

Lipidele din alimentatie se absorb in sange sub forma de acizi grasi si

monogliceride. Acestia trec in sange si sunt utilizati de toate celulele, cu exceptia
tesutului nervos. Acizii grasi sunt oxidati si transformati succesiv in molecule de acetil
Co A si sufera in continuare degradarea oxidativa in cadrul ciclului Krebs pana la
CO2 si H2O, cu eliberare de energie. Glicerolul este catabolizat tot pe calea glicolizei.

- depunere de rezerve lipidice in adipocite (L + G!)

Lipidele - catabolism: CO2, H2O, energie

- cetogeneza: formare corpi cetonici (inanitie)

- transformare in glucide (diabet zaharat)

 Rolul energetic al proteinelor
Proteinele alimentare se absorb in sange sub forma de aminoacizi.

Organismul apeleaza la energia aminoacizilor numai in conditii particulare

cand nu are sau nu poate utiliza glucoza ori lipide. Inconvenientul folosirii
proteinelor in scopuri energetice este reprezentat de efectul toxic al unor produsi
intermediari ai catabolismului proteic (amoniac, indol, fenol).

Catabolismul aminoacizilor incepe cu o faza de degradare specifica:

dezaminarea (NH3), decarboxilarea (CO2) si transaminarea (AA), continua cu
degradarea pe cale oxidativa, aminoacizii intrand in ciclul Krebs sub forma de
acid oxalacetic sau acid piruvic. Triptofanul si fenilalanina nu pot fi oxidati
complet, rezulta produsi toxici: indolul din triptofan si fenolul din fenilalanina,
substante care sunt neutralizate de ficat si eliminate prin urina.

Aminoacizii - sinteza de noi proteine

- catabolism proteic 1g P → 4,1 Kcal

 De retinut!!!
• Energia rezultata din alimente e utilizata de organism in mai multe moduri:

- sinteza de ATP si utilizarea rapida a acestuia

- eliberarea in mediu sub forma de caldura

• ATP-ul este moneda energetica a celulelor si asigura transferul de energie

intre alimente si sistemele functionale ale organismului.

• Producerea de ATP se realizeaza in doua moduri:

1. aerob, din majoritatea substantelor nutritive

(o molecula de glucoza in ciclul Krebs produce 38 moli ATP)

2. anaerob, doar din glucide, pe calea glicolizei anaerobe

(o molecula de glucoza produce 2 moli ATP)

Termoreglarea
 Termoreglarea
Reprezinta capacitatea organismului de a-si mentine constanta
temperatura intr-un mediu cu temperatura variabila (adaptarea la
conditiile mediului extern).

Capacitatea de reglare a temperaturii corpului permite

organismului o independenta fata de mediu si o desfasurare optima
a reactiilor fizice si chimice dependente de temperatura.

La nivelul corpului se poate masura:

- o temperatura periferica (cutanata) variabila functie de mediu

- o temperatura centrala (core) relativ constanta (37ᵒC), dar

care dimineata devreme poate atinge 36ᵒC, in emotii, stress poate
atinge 38ᵒC, iar in timpul efortului fizic chiar 39-40ᵒC
 Schimburile de caldura intre organism si mediu se realizeaza pe
baza unor procese fizice:

a. Radiatia – transferul de caldura

intre un corp mai cald si aer.
O persoana dezbracata, aflata intr-o
camera pierde 60% din caldura prin
radiatie. Valoarea iradierii corpului
depinde de suprafata expusa, de aceea
la frig, apare reactia de ghemuire,
acoperire cu haine.
Daca temperatura externa este mai
mare decat temperatura corpului, corpul
primeste radiatii infrarosii si se
supraincalzeste.
 b. Conductia – transferul
de caldura dintre doua corpuri
cu temperaturi diferite, de la cel
mai cald la cel mai rece. Pe
aceasta cale se pierde pana la
3% din caldura corpului.
Conductia necesita
contactul direct cu obiecte mai
reci (gheata pe zonele
inflamate) sau mai calde
(patura electrica).
 b. Convectia – reprezinta
deplasarea stratului de aer incalzit din
jurul corpului (odata cu incalzirea,
densitatea aerului scade si acesta
devine mai usor) si inlocuirea lui cu un
aer mai rece. In acest mod se pierde
12 - 15% din caldura corpului.

Pe baza acestui fenomen se

explica efectul racoritor al vantului sau
al unui ventilator. Cu cat viteza cu
care se deplaseaza aerul este mai
mare, cu atat efectul de racire este
mai intens.
 Radiaţia (60% Q)

 Pierdere Q fără contact cu alte corpuri

 Depinde de suprafaţa radiantă

 Conducţia (3% Q)

 Pierdere Q prin contact direct cu alte corpuri

 Depinde de conductibilitatea termică a materialului de contact

 Convecţia (12% Q)

 Pierdere Q prin deplasarea aerului în contact cu corpul

 Depinde de viteza de mişcare a aerului

Controlate prin circulaţia sanguină:

- la frig: vasoconstrictie, piloerectie
- la cald: vasodilatatie
 Evaporarea este procesul de trecere a apei
din stare lichida in stare gazoasa odata cu
absorbtia caldurii.

Explica eficienta racirii tegumentului prin

evaporarea transpiratiei.

Prin evaporarea a 1 ml de sudoare se pierd

0,58 Kcal.

Procesul de evaporare devine esential in

mediile foarte calde, unde temperatura aerului
depaseste temperatura corpului si anuleaza
procesele de iradiere si conductie, ba chiar le
inverseaza supraincalzind organismul.

Evaporarea devine in aceste cazuri singurul

mecanism de pierdere a caldurii si este influentata
de umiditatea mediului ambiant.
 Transpiratia (secretia
sudorala) este rezultatul secretiei
glandelor sudoripare, alcatuite
dintr-un glomerul profund si un tub
prin care secretia ajunge la
suprafata pielii.

Sudoarea are in compozitie in

principal apa, Na si Cl, dar si K,
acid lactic.

Secretia sudorala creste in

conditii de stres, emotii, efort,
durere, hipoglicemie.
 In urma proceselor metabolice intense, se
produce pierdere de caldura, cresterea temperaturii
corpului va necesita pentru revenirea la limitele
normale producerea si evaporarea transpiratiei.

Ca rezultat se vor pierde lichide si electroliti.

Pierderea unor cantitati mari de transpiratie

poate induce deshidratarea, alterarea circulatiei si
transferul de caldura ce pot ajunge pana la epiuzare
si colaps.
 ADAPTAREA LA CĂLDURĂ
TERMOLIZA
1. La nivelul tegumentelor - vasodilatatie
• Radiaţie
• Conducţie
• Convecţie

2. La nivelul tegumentelor şi mucoasei respiratorii

• Evaporarea
• Cresterea secretiei glandelor sudoripare
• Polipnee

3. Prin urină şi fecale (rol minor)

4. Acţiuni conştiente umane (îmbrăcăminte, climatizare,ventilare)

 ADAPTAREA LA FRIG
I. Termogeneza in musculatura scheletica
(producerea de căldură din metabolism)

1. Creşte tonusul muscular - Q cu 15-20%

2. Frison = contracţie musculară involuntară, fină

 Evoluţie: m. masticatori – tot corpul

3. Travaliu motor voluntar

• Cel mai eficient - Q de 15-20 ori

 ADAPTAREA LA FRIG
II. Limitarea termolizei

1. Vasoconstricţie cutanată
• Reflex

2. Ghemuirea corpului
• scade suprafaţa expusă la frig

3. Acţiuni conştiente
• Încălzirea corpului, alimente, lichide fierbinti, imbrăcăminte
groasa
 TERMOREGLAREA
TERMOGENEZA TERMOLIZA

•Tonus muscular •Radiaţie

•Activitate musculară •Conducţie

involuntara (frison) •Convecţie
•Travaliu muscular voluntar •Evaporare
•Vasoconstrictie •Vasodilatatie
•Ghemuire •Transpiratie
•Incalzire externa •Polipnee
 Datorita existentei unui echilibru dinamic intre reactiile
termogenetice si termolitice compensatoare, temperatura
corpului uman se mentine constanta in limite de 36,2⁰C - 36,8⁰C
la nivelul suprafetei corporale (temperatura periferica) si 37⁰C –
37,5⁰C la nivelul viscerelor toraco-abdominale (temperatura
centrala). Exista unele diferente legate de varsta (copiii prezinta
valori mai ridicate decat varstnicii), variatii diurne (valori mai
mari seara decat dimineata), digestie si flux menstrual.

Temperatura de confort a corpului uman este de + 21⁰C

imbracat si + 28⁰C dezbracat, iar orice deviatie termica a
mediului ambiant afecteaza in primul rand temperatura
periferica.
Necesarul energetic al organismului
 Alimentatia – factor fundamental de mediu
Prin aliment se intelege orice produs care, introdus in organism,
serveste la mentinerea proceselor sale vitale, asigurand cresterea si
refacerea celulelor si sustinand activitatea depusa.

Alimentatia, ca cel mai important factor de mediu, are o influenta

considerabila asupra organismului, influenta care nu-si dezvaluie
efectele intotdeauna imediat, ci cumuativ in timp.

Prin transformarea si metabolizarea substantelor nutritive, prin

asimilarea si dezasimilarea continua, alimentatia ofera materiei vii atat
energia necesara intretinerii vietii in conditii de repaus si efort cat si
elementele materiale necesare refacerii structurilor celulare uzate.
 Si fiintelor vii li se poate aplica legea intai a termodinamicii,
conform careia nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se
transforma.

Se poate vorbi in acest sens de o balanta energetica intre

aportul caloric si cheltuielile organismului.

Daca aportul caloric furnizat prin ingestia alimentelor este mai

redus decat cheltuielile, deci daca aceasta balanta este negativa, se
utilizeaza in procesele metabolice depozitele endogene (glicogen,
proteine, acizi grasi), cu scaderea greutatii corporale a individului.

Daca balanta este pozitiva si valoarea aportului alimentar

depaseste pierderile energetice, excesul este depozitat si individul
castiga in greutate.
 Depozitele energetice ale organismului sunt determinate de
balanţa existentă între aportul de alimente şi consumul de energie.

Valoarea acestor depozite este impresionantă la oameni:

- în cazul unei persoane slabe ţesutul adipos

depozitează energia necesară pentru aproximativ 2-3 luni,
- în cazul unei persoane obeze depozitele energetice pot ajunge
şi pentru un an.

Atunci când un organism este în echilibru energetic, aceste

depozite rămân nemodificate.

Rezerva de glicogen este rapid epuizata daca aportul alimentar

nu este zilnic.
Depozitele energetice ale unui adult de 70 kg

Tesut Sursa energetica kcal

Tesut adipos Trigliceride 120000

Ficat Glicogen 400

Trigliceride 450

Muschi Glicogen 2000

Trigliceride 2700

Sange Glucoza 60
Trigliceride 35
Acizi grasi liberi 5
 În cazul organismului uman, aportul energetic (reprezentat de consumul
de alimente) este discontinuu şi variabil, în timp ce consumul energetic este
permanent, cu variaţii intra- şi interindividuale legate de metabolismul bazal,
activitatea fizică şi termogeneză.

Se poate vorbi astfel de două perioade distincte, perioada alimentară şi

cea de repaus digestiv, în cadrul cărora căile metabolice activate sunt diferite,
ducând fie la stocare de energie sub formă de glicogen şi trigliceride, fie la
consumul din depozitele glucidice şi lipidice, uneori chiar proteice.

În aceste perioade, reglarea metabolismului energetic este asigurată

de raportul existent între doi hormoni – insulina şi glucagonul.

În formă simplificată, se poate spune că insulina este hormonul

perioadei alimentare şi reacţiilor anabolice, iar glucagonul este hormonul
perioadei de post şi al catabolismului.
 În cursul posturilor prelungite sau al perioadelor de
restricţie din cadrul regimurilor de scădere ponderală are
loc degradarea proteinelor şi utilizarea acestora ca
substrat energetic alături de lipide. Dar proteinele
organismului au un important rol structural şi functional, de
aceea, nu pot fi utilizate în exces fără a afecta
supravieţuirea organismului.
 NECESARUL ENERGETIC

Necesarul energetic reprezinta cheltuielile energetice zilnice

care trebuie acoperite prin consum de alimente.
Este necesara folosirea unei unitati de masura pentru a
exprima cantitatea de energie obtinuta din diferitele substante
nutritive sau consumata in diferitele procese functionale ale
organismului.
Nevoile energetice ale organismului, precum si echivalentul
energetic furnizat de diferite alimente, se exprima in calorii,
kilocalorii sau kilojouli.
 Caloria standard este definita ca fiind acea
cantitate de energie termica necesara pentru a
creste temperatura unui gram de apa cu un grad,
de la 15⁰ la 16⁰C.

Este nevoie de 100 calorii pentru a face ca

apa rece ca gheata (0 ⁰C) sa dea in clocot (100
⁰C).

In fiziologie si in medicina se foloseste uzual

echivalentul a 1000 de calorii, kilocaloria.

1 kcal = 4,1 kJ
 Necesarul energetic zilnic al unei persoane variaza
dependent de varsta, sex, tipul de activitate fizica
desfasurata, stari fiziologice particulare sau starea patologica
a acesteia.

Necesarul energetic se calculeaza astfel incat sa

acopere necesitatile legate de mentinerea metabolismului
bazal, la care se adauga cheltuielile energetice suplimentare,
necesare pentru activitatea musculara, pentru ingestia,
digestia si metabolizarea hranei, precum si pentru
termoreglare. Acest surplus energetic este cunoscut sub
numele de necesar energetic de relatie.
NECESARUL ENERGETIC

1. METABOLISMUL BAZAL

2. NECESARUL ENERGETIC DE RELATIE

 1. Metabolismul bazal
Metabolism energetic inseamna totalitatea
schimburilor energetice dintre organism si mediul
inconjurator.

Metabolismul bazal reprezinta totalitatea schimburilor

energetice dintre organism si mediu realizate in situatia in
care subiectul se afla in conditii bazale (repaus fizic, repaus
digestiv si conditii de confort termic).

MB se refera la energia necesara unui organism in

repaus, in stare de veghe, pentru mentinerea functiilor sale
vitale (consumul energetic minim necesar supravietuirii) si
reprezinta 60% din consumul energetic zilnic.
Pentru MB valoarea estimativa este de
1 kcal/kgc/h la barbat si 0,9 kcal/kgc/h la femeie

Conditii speciale
1. repaus fizic absolut
2. repaus psihic (evitarea stres, efort intelectual)
3. conditii de confort termic (21 – 22 ᵒC) – se elimina
efortul de termoreglare
4. repaus digestiv de 12 de ore si regim fara proteine de 2
- 3 zile - elimina ADS alimentar
6. nu in timpul somnului
 MB sau rata metabolica se exprima in mod uzual prin rata
eliberarii de caldura in cursul reactiilor chimice.

Termeni echivalenti in literatura:

Basal metabolic rate (BMR)

Resting metabolic rate (RMR)

Basal energy requirement (BER)

Basal energy expenditure (BEE)

Resting energy expenditure (REE)

 Valoarea metabolismului bazal este
influentata de o serie de factori:
- varsta

- sex

- inaltime, greutate,

suprafata corporala

- stare de relaxare musculara

- emotii

- ingestia recenta a alimentelor

- temperatura corpului

- temperatura mediului ambiant

 Exista o relatie de directa proportionalitate intre
valoarea MB si greutatea corporala a unui individ, repartitia
tesutului adipos neavand nicio influenta asupra consumului
energetic zilnic (F<B); de o importanta majora este
cantitatea de masa slaba (care reprezinta compartimentul
metabolic activ din organism) raportata la greutatea
organismului.

Creierul, ficatul, rinichii si cordul sunt cele mai active

organe din punct de vedere metabolic si participa cu
aproximativ 60% din valoarea metabolismului de repaus desi
reprezinta impreuna 6% din greutatea totala a organism.
 Uzual, MB se apreciaza prin calorimetrie indirecta,
pe baza masurarii spirometrice a consumului de oxigen;

Aceasta metoda se sprijina pe faptul ca la baza

procesului generator de caldura in organism stau reactiile
de descompunere a alimentelor in prezenta oxigenului.
 2. Necesarul energetic de relatie

 Cheltuielile suplimentare pentru activitatea musculara

 Cheltuieli suplimentare pentru ingestia, digestia si

metabolizarea hranei

 Cheltuielile suplimentare pentru termoreglare

 Cheltuielile suplimentare pentru practicarea sportului de

performanta, din cursul cresterii, din perioada de sarcina sau
de lactatie.
  Cheltuielile suplimentare pentru activitatea

musculara:

Depind de intensitatea si durata efortului fizic

desfasurat de persoana respectiva. Valoarea acestora se
poate exprima in supliment caloric zilnic, fata de
metabolismul bazal.

In principiu se considera necesar un surplus de:

- 900 – 1400 kcal/zi – activitati fizice usoare

-1400 – 1800 kcal/zi – activitati fizice moderate

-1800 – 4500 kcal/zi – munci fizice grele si foarte grele

 Necesarul energetic in functie de activitatea fizica
ACTIVITATEA FIZICA NECESAR ENERGETIC ACTIVITATI
(kcal/kgc/zi) PROFESIONALE

Repaus 25

Efort minim 25 – 30 Functionar, dactilografa,

cizmar, ceasornicar,
profesor

Efort moderat 30 – 35 Mecanic, sofer, vopsitor,

zugrav

Efort mare 35 – 40 Instalator, dulgher,

turnator, betonist

Efort foarte mare 40 – 45 Agricultor, miner, inotator

Efort excesiv 50 – 60 Cosas, taietor de lemne,

spargator de piatra
 Pentru a aprecia cat mai corect cheltuielile date de
activitatea fizica, se prefera exprimarea acestora in
kcal/kgc/zi.
Raportarea la greutatea corporala se va face intotdeauna
tinand cont nu de greutatea actuala a persoanei respective, ci
in functie de greutatea ideala a acestuia!!!
Se poate calcula cu formula:
(V – 20)
Gideala B = 50 + 0,75 x (T – 150) + -----------------
4
Gi F = 0,9 x G ideala B; [T = talia (cm), V = varsta (ani)]
 La debutul oricarui efort fizic, este utilizat ATP-ul existent si
cel format rapid cu ajutorul fosfocreatinei.

Daca activitatea fizica dureaza peste 8 secunde, intra in

actiune glicoliza anaeroba, cu formare de ATP, prin care
metabolizarea glucozei asigura eliberarea energiei fara a
necesita prezenta oxigenului. Cantitatea de ATP formata pe
aceasta cale este relativ mica, energia furnizata asigurand
necesarul unui efort fizic pe o durata de aproximativ 1 – 2
minute. Acumularea acidului lactic rezultat pe aceasta cale
poate determina aparitia oboselii musculare.
 Efectuarea unui efort fizic pentru mai mult de
2 minute necesita energie suplimentara, furnizata
de intrarea in actiune a caii aerobe, pe aceasta
cale, nutrimentele sunt transformate prin
intermediul ciclului Krebs in compusi fosfat
macroergici, de o importanta vitala fiind
asigurarea unei cantitati corespunzatoare de
oxigen, care depinde la randul ei de starea
aparatelor respirator si cardio-vascular.
 Cheltuieli suplimentare pentru ingestia, digestia si
metabolizarea hranei
Aceste cheltuieli, cunoscute si sub numele de actiune dinamica
specifica a alimentelor (ADS alimentar) sau efectul termic al
alimentelor reprezinta o proportie variabila din cheltuielile energetice
totale ale organismului, in functie de substratul utilizat.
Astfel, in cazul proteinelor avem cea mai mare valoare a ADS
(30% din necesarul energetic zilnic) si care poate sa persiste timp
indelungat (aprox. 18 ore). Pentru celelalte tipuri de principii
alimentare valoarea este mult mai mica, 6% pentru glucide si 4% in
cazul lipidelor.
In general se considera ca pentru o alimentatie mixta echilibrata,
valoarea ADS alimentar care trebuie luata in calcul este de 10%.
 Alimentele condimentate cresc si prelungesc
consumul energetic secundar aportului alimentar,
adaosul de chili sau mustar creste consumul
energetic fata de alimentele necondimentate si
poate prelungi efectul termic al alimentelor pentru
mai mult de 3 ore.

Cafeina, nicotina si alimentele calde se

insotesc de asemenea de cresterea efectului
termic al alimentelor.
  Cheltuielile suplimentare pentru termoreglare

Pentru a mentine constanta temperatura corpului,

organismul trebuie sa activeze o serie de mecanisme de

adaptare la temperatura mediului inconjurator, toate fiind

consumatoare de energie. Se considera ca valoarea cheltuielilor

necesare pentru termoreglare este de 8 – 10% din valoarea

metabolismului bazal. Acestea se pot modifica dependent de

sezon, clima, mod de viata, imbracaminte etc.

 Necesarul energetic global - componente
Energia necesara desfasurarii
activitatilor fizice este cea mai variabila
componenta a consumului energetic.

Activitatea fizica nonefort

(de tipul agitatiei, nelinistii, nervozitatii)

reprezinta 100 – 800 Kcal/zi, aproximativ
7% din consumul energetic zilnic al unei
persoane.

Activitatea fizica voluntara,

cotidiana, reprezinta totalitatea miscarilor
pe care le facem zilnic, inclusiv cele
ocupationale si exercitiile fizice sustinute.
 Schematic, necesarul energetic zilnic al unei persoane

se poate calcula impartind 24 de ore in:

- 8 ore de somn (consum 90% din MB /ora)

- 8 ore de veghe si repaus activ (consum 130% din MB/ora)

- 8 ore de efort fizic (consum MB intre 75 – 400 kcal/ora).

In final se adauga un surplus de 10% pentru ADS

alimentar.
 De retinut!
1. Pentru a putea funcţiona normal, organismul uman necesită un aport
constant de energie, aport care se realizează prin “arderea” principiilor
alimentare;
2. Alimentatia = factor fundamental de mediu deoarece energia conţinută
în alimente este sursa unică şi indispensabilă supravieţuirii organismului
uman;
3. ATP-ul produs prin arderea principiilor alimentare: proteine, glucide si
lipide este principalul rezervor de energie al organismului dar este
depozitat in cantitati limitate;
4. Energia din ATP poate fi folosita de catre diferitele sisteme functionale
ale celulelor: in procesele de sinteza si de crestere, contractie musculara,
secretie glandulara, conducere nervoasa etc;
5. Intre aportul caloric si cheltuielile organismului exista o balanta
energetica;
6. Energia necesară pe termen scurt (de exemplu, între mese) este
asigurată prin utilizarea rezervelor tisulare de glicogen din ficat sau din
muschi şi a unora dintre lipidele tesutului adipos; proteinele sunt crutate;
7. Necesarul energetic global al organismului se calculeaza
astfel incat sa acopere MB si necesarul energetic de relatie:
ADS alimentar, activitatea fizica si termogeneza;

8. MB reprezinta consumul minim de energie al organismului

in stare de veghe, necesar pentru asigurarea functiilor vitale;

9. Cheltuielile suplimentare pentru activitatea musculara se

pot exprima in supliment caloric zilnic, fata de MB;

10. Cheltuielile suplimentare pentru ingestia, digestia si

metabolizarea hranei cunoscute sub numele de actiune
dinamica specifica a alimentelor (ADS alimentar) au cea mai
mare valoare in cazul proteinelor 30%.